Dacă stai să te gândești puțin, viața unei familii se vede cel mai bine în bucătărie. Acolo se aprinde prima lumină dimineața, acolo se încălzește cafeaua, acolo se strâng farfuriile după o zi întreagă.
De multe ori, nici nu mai e doar „camera în care se gătește”, ci un spațiu în care lucrezi, povestești, uneori chiar primești musafiri. Nu e deloc întâmplător că în foarte multe case bucătăria a ajuns să fie, de fapt, inima locuinței.
Într-un astfel de spațiu, felul în care arată pereții contează mai mult decât credem. Un tapet bine ales poate să schimbe tot: încălzește o bucătărie rece, luminează un colț uitat, dă personalitate unui spațiu care altfel ar arăta ca o poză dintr-un catalog.
Doar că, spre deosebire de dormitor sau living, aici ai abur, grăsime, stropi de apă, variații de temperatură. Nu orice model care arată frumos pe ecran rezistă cu aceeași demnitate și lângă o oală care fierbe de trei ori pe zi.
De aici și întrebarea firească: cum alegi un tapet care să fie și frumos, și practic, și să nu te facă să regreți alegerea după câteva luni?
Ce face bucătăria un spațiu „special” pentru tapet
Primul lucru pe care e bine să-l accepți este că pereții din bucătărie au o viață grea. Se lovesc zilnic de aburul de la oale, de mirosuri, de grăsime care se ridică din tigaie, de jeturi de apă de la chiuvetă. Uneori se mai adaugă și un pic de condens, mai ales iarna, când diferența de temperatură dintre interior și exterior este mare.
În condițiile acestea, tapetul clasic de hârtie, subțire, gândit pentru camere uscate, nu prea are șanse. Chiar dacă la început arată minunat, după scurt timp se pătează, se decolorează, se umflă sau se deslipește în colțuri. E genul de alegere care arată bine doar pe termen scurt.
Pentru bucătărie este mult mai potrivit tapetul lavabil sau superlavabil, cu o suprafață ușor de șters. Aici intră, de exemplu, tapetul vinilic, care are un strat protector la exterior și nu lasă murdăria să intre adânc în material. Gândul că poți trece din când în când cu o cârpă ușor umedă peste el, fără să îl strici, îți dă un confort real.
Dacă te uiți atent prin bucătărie, o să vezi că nu toți pereții sunt la fel de expuși. În spatele plitei și deasupra chiuvetei, pereții duc bătălia cea mai grea: acolo ajung cei mai mulți stropi și aburi. La nivelul blatului de lucru, peretele este frecvent atins cu mâna sau murdărit cu ingrediente. În schimb, în zona de luat masa, lângă fereastră sau spre hol, pereții sunt mai cruțați.
Tocmai de aceea, multe bucătării ajung la o variantă de compromis inteligentă: pe zona din spatele plitei și chiuvetei se pune faianță sau sticlă securizată, iar restul pereților se îmbracă în tapet. Sunt și oameni care vor neapărat tapet peste tot, inclusiv în zona de lucru. Și se poate, cu o condiție: modelul preferat este protejat cu un panou de sticlă transparentă, montat perfect, ca un mic scut invizibil în fața stropilor.
Ce fel de tapet poți pune în bucătărie
În teorie există multe tipuri de tapet; în practică, pentru bucătărie rămân câteva variante care chiar rezistă decent în timp. Nu e neapărat nevoie să le știi pe dinafară, dar ajută să înțelegi, pe scurt, cu ce ai de-a face.
Tapetul vinilic este, probabil, cel mai des recomandat pentru bucătării. Are, de obicei, o bază de hârtie sau vlies și un strat superior din PVC ori alt material sintetic, ceea ce îl face mai puțin sensibil la umezeală și ușor de curățat. E genul de tapet pentru cei care chiar gătesc: ciorbe, sosuri, prăjeli, adică tot ce încarcă aerul. Dacă îl alegi, merită să cauți variante cu un luciu moderat. Cele foarte lucioase prind imediat urmele de degete și fiecare urmă de grăsime se vede ca o amprentă pe sticlă.
Tapetul vlies, din material nețesut, este apreciat pentru că se montează ușor și, de multe ori, se dă jos la fel de simplu. Nu toate gamele sunt potrivite pentru bucătărie, dar cele marcate clar ca lavabile sau superlavabile fac față foarte bine pe pereții mai feriți, de exemplu în zona mesei sau pe peretele opus blatului.
Un avantaj al acestui tip este că lasă peretele să respire ceva mai bine decât un vinilic complet închis, lucru important în locuințele unde se formează repede condens.
Mai există și tapetul din fibră de sticlă, o soluție poate mai puțin spectaculoasă ca desen, dar extrem de practică. Este foarte rezistent, nu arde, nu se zgârie ușor și suportă variațiile de temperatură.
El se vopsește, de regulă, peste, așa că nu îți oferă modele bogate, ci o textură discretă, care poate fi revopsită ori de câte ori simți nevoia de schimbare. E genul de variantă bună pentru bucătării intens folosite, în case cu copii sau animale de companie, unde pereții sunt mereu în pericol.
Culoarea, lumina și proporțiile bucătăriei
Aici intră deja în joc partea mai sensibilă, care ține de felul în care percepem spațiul. Probabil ai observat și tu: unele bucătării par sufocante, deși nu sunt atât de mici, iar altele, deși modeste ca dimensiune, par surprinzător de aerisite. Tapetul are un rol important în povestea asta.
Într-o bucătărie mică și întunecoasă, culorile deschise sunt aproape obligatorii. Nuanțe calde de crem, bej, griuri foarte luminoase, tonuri spălate de verde sau albastru pot deschide camera și o fac să pară mai prietenoasă. Modelele foarte mari, cu contraste puternice, tind să apese spațiul și să îl micșoreze vizual. În schimb, un desen delicat, repetitiv, aproape că se topește în ansamblu și lasă doar o vibrație discretă pe perete.
Dacă bucătăria este lungă și îngustă, tapetul te poate ajuta să „repari” optic proporțiile. Un perete scurt, la capătul bucătăriei, poate primi o culoare ceva mai închisă sau un model mai intens, care pare să îl aducă mai aproape. Camera nu mai dă impresia de coridor infinit, ci de încăpere cu cap și coadă.
În bucătăriile mari, poate deschise spre living, îți poți permite, în schimb, un tapet mai curajos. Aici intră în joc culorile saturate, motivele botanice, geometriile mari. Important este să nu rupi brusc atmosfera față de restul casei. Dacă locuința este decorată simplu, cu tonuri reci, un tapet tropical foarte colorat în bucătărie ar arăta ca un oaspete care a nimerit la o petrecere cu dress code greșit.
Cum alegi modelul: discret, spectaculos sau cu poveste
La alegerea desenului apare, de obicei, și partea mai personală. Gusturile, amintirile, bucătăriile în care ai mai stat și care ți-au rămas în minte își spun cuvântul. Sunt oameni care se simt bine doar într-un spațiu calm vizual, cu un tapet aproape uni, poate doar ușor texturat, care amintește vag de o țesătură de in sau de un ciment foarte fin. Alții simt nevoia de un pic de spectacol: flori mari, frunze de palmier, dungi, modele grafice.
În bucătărie merită însă să te întrebi, cât se poate de sincer, cât timp pe zi vei sta acolo. Dacă ai bucătărie deschisă spre living și acolo îți petreci o bună parte din zi, un model foarte aglomerat poate deveni obositor. Ce arată minunat într-o fotografie de pe internet, privit două minute, poate fi greu de suportat când îl vezi ore în șir, zi de zi.
Un truc simplu este să limitezi modelul puternic la un singur perete sau la o porțiune clar delimitată, iar restul pereților să rămână mai calmi. În zona de luat masa, de exemplu, poți alege un perete de accent cu lămâi galbene, frunze sau imagini inspirate de bistro-urile vechi, iar lângă blat să păstrezi o textură mai liniștită.
Când începi să cauți idei, inevitabil dai peste site-uri cu de toate, de la tapete la corpuri de iluminat și modern home decor items, iar tentația este să uiți complet de bucătăria ta reală. De aceea, e bine să revii constant cu gândul la spațiul concret: cât este de mare, ce lumină are, ce mobilă există deja.
Bucătăria mică de bloc, open-space-ul și casa veche
Nu toate bucătăriile joacă după aceleași reguli. Cea de apartament clasic de bloc, de exemplu, cere ceva mai multă atenție. Mulți se feresc să pună tapet într-un spațiu mic, de teama că îl vor micșora și mai mult. De fapt, un tapet ales cu grijă poate face minuni. Un model vertical, foarte discret, poate „înălța” vizual camera. Un desen cu tentă acquerelă, în culori deschise, dă senzația de profunzime, ca și cum peretele nu s-ar opri chiar acolo.
Important este să nu încarci toți pereții cu același imprimeu intens. E mai plăcut să ai o zonă principală, poate peretele pe care cade prima dată privirea când intri, și restul să rămână mai cuminți, fie doar vopsiți, fie acoperiți cu un tapet foarte fin texturat. Modelele foarte mărunțite, care par aproape un zumzet vizual, obosesc repede într-un spațiu îngust.
În bucătăriile open-space, legate de living, tapetul are rolul de a lega, nu de a separa. Poți repeta același model în bucătărie și pe un mic perete din living sau poți alege o variantă din aceeași familie de culori. Dacă livingul este elegant, în tonuri calme, bucătăria poate primi un tapet cu același fond, dar cu un desen ceva mai jucăuș. Dacă livingul este amenajat într-un stil mai industrial, cu metal, beton aparent și lemn brut, un tapet cu aspect de cărămidă veche, de piatră sau de ciment patinat poate crea o tranziție firească între cele două zone.
La casele vechi, cu tavane înalte și ferestre mari, tapetul scoate la iveală farmecul arhitecturii. Motivele clasice, florale, reinterpretate într-o variantă contemporană, sau dungi fine, discrete, pun în valoare înălțimea și proporțiile. Nu înseamnă însă că ești obligat să mergi pe o linie „retro”. De multe ori, un tapet grafic, modern, face un contrast plăcut cu tâmplăria veche și cu podelele din lemn.
Aici, mai important aproape decât desenul este pregătirea peretelui. În casele vechi, pereții sunt departe de perfecți: apar crăpături, denivelări, zone reparate de zece ori. Dacă nu sunt îndreptați și gletuiți cum trebuie, tapetul va scoate în evidență toate imperfecțiunile, exact acolo unde le-ai vrea mai puțin.
Cum se împacă tapetul cu mobila, gresia și electrocasnicele
O greșeală des întâlnită este să te ocupi de tapet la final, ca de un detaliu adăugat în grabă. Bucătăria este deja mobilată, ai pus gresia, ai adus frigiderul, iar tapetul vine doar ca un fel de decor peste un decor deja format. De fapt, ideal ar fi să îl gândești de la început ca parte din ansamblu.
Dacă mobila este deja cumpărată, ia-ți câteva minute să privești atent culoarea fronturilor, textura blatului și nuanța podelei. O bucătărie complet albă, mată, cere un alt fel de tapet decât una cu fronturi de lemn închis sau cu MDF lucios, antracit. O gresie cu model puternic pe jos se poate certa destul de repede cu un tapet la fel de încărcat pe pereți.
Un criteriu simplu, care te scapă de multe bătăi de cap, este următorul: ori podeaua este mai cuminte și tapetul îndrăzneț, ori invers. Două suprafețe mari, amândouă cu model intens, transformă bucătăria într-un spațiu obositor. Și electrocasnicele influențează atmosfera: inox, negru mat, culori pastel – toate schimbă balanța și e bine să le incluzi în imaginea de ansamblu.
Lucruri practice: montaj, curățare, mici capcane
Chiar dacă pare doar o chestiune tehnică, montajul cântărește enorm în felul în care va arăta bucătăria ta. Tapetul prost montat, cu bule de aer sau îmbinări strâmbe, sare imediat în ochi, mai ales când lumina cade lateral. Dacă nu ai răbdare sau experiență, poate fi mai înțelept să apelezi la cineva care a mai făcut asta. În bucătărie sunt multe zone delicate, cu prize, colțuri, hotă, elemente care complică un pic treaba.
Adezivul trebuie ales în funcție de tipul de tapet. Producătorul indică, de regulă, ce fel de lipici este potrivit. Nu e un moft, chiar contează: prea puțin adeziv sau unul nepotrivit duce la desprinderea îmbinărilor, mai ales într-un mediu umed, cum este bucătăria.
La întreținere, regula de bază este să nu lași petele să se „instaleze”. O cârpă moale, ușor umedă, eventual cu un strop de detergent blând de vase, este, în cele mai multe cazuri, suficientă pentru urmele obișnuite. Bureții abrazivi și substanțele foarte agresive pot zgâria sau matui stratul de protecție al tapetului, așa că e bine să rămâi la metode blânde.
Printre greșelile cele mai frecvente se numără tapetul sensibil pus chiar în spatele aragazului, fără niciun fel de protecție, alegerea unui model aflat foarte la modă, dar care nu are nicio legătură cu restul casei, ignorarea luminii naturale și a culorilor care deja există. Mai e și o capcană practică: să cumperi fix cât îți trebuie, fără niciun rulou de rezervă. În realitate, e mai înțelept să iei ceva în plus, pentru eventuale tăieturi greșite sau reparații viitoare.
La final, bucătăria ar trebui să fie un loc în care îți face plăcere să intri și în care simți că te regăsești. Tapetul nu este doar un decor pus pe un perete, ci un fundal pe care se așază toate momentele mărunte ale zilei: de la cafeaua băută pe fugă la masa de duminică în familie. Dacă îl alegi cu grijă, ținând cont de felul în care trăiești, nu doar de ceea ce se poartă, îți va ține companie frumos ani la rând, fără să te plictisească sau să te încurce.
