Investigația abdominală cu ultrasunete, cunoscută și sub numele de ecografie abdominală, este o metodă de imagistică medicală non-invazivă și fără iradiere. Această procedură folosește undele sonore de înaltă frecvență pentru a crea imagini în timp real ale organelor interne din cavitatea abdominală. Este un instrument esențial în medicina modernă pentru diagnosticarea rapidă a unei game largi de afecțiuni.
Principiul de Funcționare: Anatomia Vizualizată
Ecografia abdominală vizualizează structura și mobilitatea organelor interne. Undele ultrasonore sunt emise printr-o sondă aplicată pe piele și, atunci când întâlnesc diferite țesuturi (lichid, țesut moale, os), ele sunt reflectate înapoi. Un computer prelucrează aceste unde reflectate, transformându-le în imagini alb-negru.
Principalele structuri examinate de investigația abdominală cu ultrasunete includ:
- Organele Parenchimatoase:
- Ficatul: Ecografia detectează modificări de structură asociate cu steatoza hepatică (ficatul gras), ciroza, hepatita cronică sau masele tumorale (benigne sau maligne).
- Rinichii: Ultrasunetele evaluează mărimea și forma rinichilor și identifică prezența pietrelor (litiaza renală), hidronefroza (dilatarea cauzată de obstrucție) și chisturile.
- Splina: Se evaluează dimensiunea splinei (splenomegalia), un indicator util în bolile hematologice sau infecțioase.
- Căile Biliare și Vezica Biliară:
- Vezica biliară: Este principalul instrument pentru diagnosticarea litiazei biliare (calculilor), a polipilor și a colecistitei (inflamația vezicii biliare).
- Căile biliare: Ecografia vizualizează dilatațiile care indică o obstrucție.
- Pancreasul: Deși pancreasul este situat mai profund și vizibilitatea poate fi limitată de gazele intestinale, ecografia suspectează pancreatita acută (prin mărirea organului) sau detectează colecțiile lichidiene sau tumorile.
- Alte Structuri:
- Vezica Urinară: Evaluează pereții vezicii și măsoară volumul urinei reziduale.
- Vasele Mari: Oferă informații despre marile vase abdominale, precum aorta și vena cavă inferioară, inclusiv riscul de anevrism aortic abdominal.
Indicații Clinice: Când Este Recomandată Ecografia?
Investigația abdominală cu ultrasunete este recomandată ca primă metodă de investigație în numeroase scenarii clinice.
- Simptome Abdominale Nespecifice
Ecografia este indicată imediat pentru determinarea cauzei durerilor abdominale de cauză necunoscută. De asemenea, evaluează distensia abdominală și identifică prezența lichidului liber (ascitei) în abdomen. Această procedură oferă un diagnostic preliminar rapid în cazul vărsăturilor inexplicabile sau al tulburărilor de tranzit intestinal.
- Monitorizarea Bolilor Cronice și a Tratamentelor
Pentru pacienții cu afecțiuni cronice, ecografia asigură monitorizarea evoluției bolii. De exemplu, în cazul pacienților cu ciroză, ecografia evaluează periodic structura ficatului și supraveghează nodulii hepatici. Pacienții cu litiază renală sau biliară necesită examinări ecografice pentru a urmări evoluția calculilor.
- Screening și Bilanț Anual
Medicii recomandă ecografia abdominală ca parte a controlului medical anual de rutină, mai ales după vârsta de 40 de ani, pentru detectarea precoce a afecțiunilor asimptomatice.
Pregătirea și Siguranța Investigației
Ecografia abdominală nu implică riscuri și nu utilizează radiații ionizante, fiind sigură chiar și pentru gravide sau copii.
Pentru o vizualizare optimă, investigația necesită o pregătire minimă:
- Jejun (pe nemâncate): Pacientul nu mănâncă timp de 6-8 ore înainte de examinare. Gazele intestinale și conținutul gastric limitează vizualizarea organelor profunde, în special a pancreasului.
- Vezica Urinară Plină: Pentru examinarea vezicii urinare și a organelor pelvine (uter, ovare, prostată), pacientul consumă aproximativ 1 litru de lichide cu o oră înainte de programare și nu urinează.
Pentru mai multe informații despre această investigație, puteți consulta surse de specialitate, precum cele disponibile pe site-ul clinicii la adresa https://clinicaromgermed.ro/ecografie-abdominala/.
Importanța Colaborării Clinice
Ecografia abdominală stabilește o bază solidă pentru diagnostic. Totuși, rezultatul ecografic trebuie întotdeauna corelat cu tabloul clinic al pacientului și cu rezultatele analizelor de laborator. Medicul curant interpretează imaginea ecografică în contextul istoriei medicale complete, decizând dacă sunt necesare investigații suplimentare (CT, RMN sau endoscopie) pentru a finaliza diagnosticul. Această abordare integrată asigură un management terapeutic corect și mărește rata de succes a tratamentului.
