Basmul vine din povestea spusă la gura sobei, cu formule clare și cu personaje care nu împing lumea înainte, ci o limpezesc. Debutul e aproape mereu ritualic, cu acel „a fost odată” care te așază într-un timp fără ceasuri și într-un spațiu care seamănă cu țara ta, dar nu e chiar ea.
Eroul nu are vârsta din buletin, are vârsta curajului. Făt‑Frumos pleacă la drum nu ca să-și găsească destinul în sensul modern, ci ca să restabilească un echilibru: răul a tulburat apele, binele le potolește.
Ajutoarele vin ca din pământ, luptele se duc după o rânduială cunoscută, iar sfârșitul se vede de departe. De aceea basmul e liniștitor chiar și când trece prin păduri întunecoase: știe calea și nu o schimbă.
Basmul lucrează cu simboluri transparente și cu tipare: eroul tânăr, fratele mai mic, împăratul, zâna, zmeul. Numele lor nu contează prea mult, pentru că rolurile sunt clare.
Magia nu e o tehnologie cu manual, ci o putere care vine odată cu proba morală depășită.
Spațiul e vag, timpul e circular. Dacă închizi cartea și o deschizi peste un an, lumea e aceeași. Aici stă farmecul lui: dă un tipar copilului și îl învață, aproape fără să-și dea seama, că dreptatea are drum scurt către lumină.
Ce aduce epic fantasy-ul și de ce îi prinde pe adolescenți
Când trecem la epic fantasy, trecem într-o altă sală de cinema. Nu mai avem un paravan fix, avem un ecran lat, cu universuri inventate până la ultimul detaliu. Magia are reguli, istoria are cronologie, hărțile au nord și sud, iar personajele se schimbă pe parcurs. Eroul nu e „bun” prin definiție, ci devine bun sau greșește, revine, învață.
Prietenia nu e un dar, e o muncă. Iar răul, de multe ori, are motivație. În locul moralelor explicite din final, găsești întrebări lăsate în suspensie, exact genul de întrebări care fac mintea unui adolescent să toarcă mult după ce a pus cartea jos.
Epic fantasy-ul e construit ca un oraș cu mai multe cartiere. Are politică, religie, limbaje, tradiții, alianțe care se fac și se desfac. Lumea nu există ca decor, ci ca personaj colectiv.
De aici vine senzația de imersiune. Cititorul nu trece prin poveste ca printr-o expoziție cu vitrine, ci intră și locuiește în ea. Asta explică de ce seriile prind atât de bine: timpul narativ e lung, maturizarea e vizibilă, pierderile dor într-un mod foarte concret.
Un exemplu proaspăt, de la noi: un adolescent cu sabie care devine creion
Ca să nu rămânem în teorie, îți propun o mostră românească de epic fantasy, scrisă cu energie de debut și cu poftă de aventură.
Personajul principal se numește Mihai, are 13 ani și locuiește lângă Cluj. Nu pleacă la drum pe cal, pleacă într-o fabrică abandonată, într-un weekend care promite să fie plictisitor.
Acolo, într-un colț cu o groapă despre care circulă legende, realitatea se rupe ca un carton umed. O cădere, o ușă luminoasă, un bătrân cu o bibliotecă improvizată, o vitrină cu un coif de viking și o sabie. Iar apoi, surpriza: coiful devine șapcă, sabia devine creion. Magia are reguli proprii și un umor sec care îi prinde bine unui cititor de gimnaziu.
Universul din carte nu se mulțumește cu două culori. Apare un polițist, Petre, care nu e doar uniformă, ci om prins într-un război pe care abia îl înțelegem la început. Apare Marcus, bătrânul care știe prea multe și tace exact când te aștepți să explice. Și apar „felinele”, adversari cu ochi negri și mișcări precise, înrudite cu o specie de dincolo.
Urmează o fugă cu o dubă verde, un elicopter, o improvizație care explodează exact la timp, un prieten-șofer cu porecla Coamă de Leu, care ascunde o identitate complicată. Nu e o lume de carton, ci una cu colțuri, cu ironii și cu pericole foarte concrete.
La nivel de mitologie, autorul croiește o istorie de „dincolo”, unde satele creaturilor mitice trăiau în echilibru până la un conflict între două tabere. O cheie care poate deschide și temnița întunericului, și portalul către lumea noastră, explodează și devine patruzeci de artefacte.
Regele stariunilor și paznicii lor se reîncarnează în oameni, împrăștiați prin orașe de azi, cu telefoane, teme la franceză și glume cu „fresh de broccoli”. Aventura funcționează pe două planuri: căutarea artefactelor și căutarea de sine. Mihai nu bifează probe, învață să-și stăpânească o putere care îl sperie pe el însuși și, mai ales, să aibă încredere în cei din jur.
Dacă te întrebi unde e diferența față de basm în acest punct, ea se vede limpede. În basm, ajutoarele apar pentru că așa cere schema. Aici, ajutorul vine din prietenie și din alianțe care se negociază. În basm, eroul e ales de la prima frază.
Aici, băiatul află din mers că poartă în el o veche regalitate și că nu e de ajuns să ți se spună „alesul”, mai trebuie să și devii. În basm, zmeul e zmeu, nu are biografie. Aici, adversarii au trecut, au motive, ba chiar apar personaje care vin „de acolo”, dar aleg să lupte „aici”.
Cum îi explici diferența unui adolescent, fără vorbe mari
Dacă ai lângă tine un cititor tânăr, începe cu ceva familiar. Spune-i că basmul e ca un joc clasic pe telefon, cu niveluri scurte, reguli simple și final previzibil. Te bucuri de ritm, de repetiție, de farmecul formulic.
Epic fantasy-ul seamănă mai mult cu un joc open world. Ai misiuni, ai hartă, ai progres al personajului, alegi felul în care îți construiești puterile. Greșești, revii, cauți obiecte, vorbești cu NPC-uri, aduni o echipă. Îi va fi ușor să vadă cum funcționează miza în ambele cazuri, fără să simtă că asistă la o lecție.
Poți adăuga și o comparație legată de timp. Basmul e o oră de poveste la final de zi, când vrei să ți se confirme că lumea are sens. Epic fantasy-ul e o vacanță narativă. Îți iei rucsacul, stai mai mult într-o lume, ajungi să o cunoști, poate te rătăcești puțin.
Nu e nici mai bun, nici mai rău, e doar alt ritm. Unii cititori au nevoie de ambele. Copilul care a crescut cu zmei și căluți năzdrăvani ajunge la paisprezece ani și caută lumile în care prietenii se ceartă, iertările dor, iar adevărul nu stă totdeauna lipit de primul care strigă.
Iar dacă ai nevoie de un exemplu din imediata noastră vecinătate, cartea despre Mihai, Marcus și Petre îți oferă materia primă. Are umor, cascade de acțiune și, peste toate, o poveste de maturizare spusă pe limba copiilor de azi.
Coiful care devine șapcă și sabia care devine creion nu sunt doar efecte de magie. Sunt semne că puterea în lumea modernă se manifestă altfel: când înveți să scrii, să gândești, să alegi. Adolescenții de azi simt asta instinctiv.
Ce citești ca să înțelegi pe pielea ta diferența
Dacă vrei să faci trecerea de la basmul clasic la epic fantasy cu un text actual, apropiat de universul copiilor din România, recomandarea mea e simplă. Găsești romanul de debut al lui Mihai Dan Bradu la editura Ecou Transilvan, în care un băiat de 13 ani își descoperă puterile în mijlocul unui Cluj cu fabrici uitate, polițiști care trag de timp și prieteni cu porecle colorate.
Aventura e sprintenă, dialogurile curg natural, iar misterele nu se dau pe de-a-ntregul din prima. Titlul e în sine o invitație la trecere și la curaj.
Cartea poate fi cumpărată online, simplu, fără drumuri inutile. Intră pe „Drumul spre o alta dimensiune” de Bradu Mihai Dan și adaug-o în coș. Se găsește și pe Carturesti.ro, așa că ai libertatea să alegi librăria preferată. Dacă o citești cu un adolescent, oprește-te din când în când și întrebați-vă ce ați face în locul lui Mihai. Așa prinde viață epic fantasy-ul: când te întreabă pe tine ce fel de erou ești dispus să devii.
O mică punte între lumi
Poate că în copilărie ai iubit basmele pentru liniștea lor. Poate că acum simți nevoia să te lupți cu lumi care nu te iartă din prima. Nu trebuie să le pui una contra alteia. Basmul e temelia, epic fantasy-ul e casa în care vei sta o vreme.
În basm înveți alfabetul valorilor. În epic fantasy încerci să scrii, cu literele acelea, un jurnal al propriei maturizări. Iar dacă ai printre degete o carte în care groapa dintr-o fabrică te duce în altă dimensiune, în care un bătrân ți-e ghid și un polițist îți devine aliat, vei vedea că trecerea se face aproape natural. Un pas, încă unul, apoi deja ești pe drum, cu șapca pe cap, cu un creion în buzunar și cu prietenii alături.
Cartea se intitulează „Drumul către o altă dimensiune”, semnată de Mihai Dan Bradu și publicată la Editura Ecou Transilvan, Cluj-Napoca, 2024, ISBN 978-630-311-221-3. Poate fi comandată online de pe Carturesti.ro și Libris.ro, în funcție de librăria cu care ești obișnuit.
