În estul Germaniei, politica bazată pe resentimente câștigă teren. Însă și vest-germanii se confruntă cu întrebări dificile.
Recent, Magnus Brechtken, director adjunct al Institutului de Istorie Contemporană din München, a acordat un interviu publicației FAZ, care a devenit viral. Titlul interviului a fost „Multor vest-germani le-a ajuns cuțitul la os”.
Scopul interviului a fost să reamintească est-germanilor furioși, în special celor care sunt atrași să voteze AfD din resentiment față de vest, despre faptele istorice. Brechtken a afirmat că nemulțumirile dintre est și vest, care persistă de 36 de ani, sunt mai curând emoționale decât raționale, sugerând o lipsă de onestitate în analiza propriei situații.
El a continuat spunând că vestul Germaniei a demonstrat timp de 75 de ani că înțelege democrația și știe să gestioneze extremismul, având capacitatea de a contracara mișcările radicale și de a preveni apariția unor partide ca AfD. În contrast, est-germanii au avut întotdeauna o tendință moștenită spre soluții autoritare.
Carolin Würfel, scriitoare și jurnalistă, a ridicat întrebări despre cât din afirmațiile lui Brechtken sunt fapte istorice și cât reprezintă opinii personale. Totuși, ea consideră că Brechtken a avut dreptate într-un aspect.
AfD s-a născut în Vest și „mușcă” din Est
Furia est-germanilor, popularitatea AfD și victoria extremiștilor în Saxonia-Anhalt ar trebui să fie un prilej de reamintire a unor fapte istorice și de adresare a unor întrebări pe care Brechtken nu le-a pus. AfD a fost fondat în vestul Germaniei, iar mulți membri ai conducerii sale provin din landuri vestice. Este important să ne întrebăm nu doar ce atrage estul către AfD, ci și ce îi determină pe vest-germani să susțină un astfel de partid și să aleagă estul ca teren de dezvoltare.
Landurile vest-germane, care susțin că au realizat denazificarea după 1945, trebuie să analizeze de ce fascinația pentru extremism continuă să reapară și de ce nu există structuri eficiente împotriva ascensiunii mișcărilor de extremă dreaptă, ci mai degrabă un sistem care le permite să prospere, a subliniat Würfel.
„Copilul” din ’89 a crescut și e furios
În 1989, mulți est-germani își doreau o combinație între socialism și capitalism. Reunificarea nu era neapărat opțiunea dorită, iar modul în care s-a desfășurat a lăsat impresia unei gestionări deficitare. Procesul de reunificare a fost perceput ca fiind impus, cu decizii adoptate prea rapid.
Privatizarea economică, realizată prin agenția Treuhand, a dus la preluarea a 94% din companiile est-germane de investitori din vest sau internaționali, lăsând doar 6% în mâinile est-germanilor și distrugând aproximativ două milioane de locuri de muncă.
În 1990-1991, oamenii au protestat nu împotriva propriului guvern, ci împotriva percepției că vestul îi ocupă, cerând alegeri și renegocierea acordurilor care le-au lăsat destui fără locuri de muncă.
Detlev Karsten Rohwedder, șeful agenției Treuhand, a fost întrebat în acea perioadă dacă se teme de o revoluție în est, iar tratamentul fostei Germanii de Est era comparat cu cel al unui copil care trebuie să respecte ordinele „părintelui” vestic. Acum, acel copil a crescut, dar își amintește experiențele; Ulrich Siegmund, un reprezentant AfD, s-a născut în anul reunificării.
Mesajul percutant cu care AfD a cucerit Estul
Una dintre principalele promisiuni ale AfD este recâștigarea controlului. Evenimentele din Saxonia-Anhalt reflectă o dorință de revanșă, estul având curajul să spună „ajunge” unui vest dominant. Siegmund a declarat că rezultatul alegerilor arată că locuitorii din Saxonia-Anhalt nu acceptă să fie tratați cu superioritate.
Aceste cuvinte au rezonat profund, explicând motivul pentru care mulți alegători ai AfD nu cunosc programul partidului, dar se simt auziți și văzuți. Siegmund a organizat evenimente cu cârnați și bere, unde s-a creat un sentiment de comunitate pentru localitățile părăsite. Mesajul transmis a fost că aceștia contează.
Mulți nu realizează că AfD nu va îmbunătăți viețile est-germanilor, dar partidul le oferă oamenilor o atenție în schimbul votului, iar acest lucru contează acum mai mult decât orice altceva.
Orice va urma, toată lumea a știut
AfD, un partid creat de vest-germani și susținut de est-germani, aspiră acum la puterea națională. Programul său se bazează pe idei care au fost odată îngropate printr-un război și o înfrângere totală: rasismul, credința în superioritate și disprețul față de cei excluși.
Aceasta nu este o problemă regională, ci una națională, care ar trebui să îngrijoreze fiecare cetățean german. Un vot pentru AfD reprezintă un vot pentru aceste convingeri, indiferent de furia sau dezamăgirea care îl motivează.
În aprilie 1932, Partidul Nazist a devenit cea mai puternică formațiune politică în Saxonia-Anhalt, obținând 40,7% din voturi. Orice va urma, va fi greu de spus că nu am știut, concluzionează jurnalista.
Sursa articol: https://spotmedia.ro/stiri/politica/de-ce-multi-est-germani-voteaza-afd-nu-este-o-ispita-mostenita-din-dictatura
Sursa foto: Inquam Photos
