Mărturii privind influența DNA
Într-o epocă în care Direcția Națională Anticorupție era condusă de Laura Codruța Kovesi, numeroase voci din cadrul sistemului judiciar au început să-și exprime nemulțumirile referitoare la influența pe care DNA o avea asupra judecătorilor și asupra proceselor. Un număr considerabil de magistrați au împărtășit experiențele lor legate de presiunile resimțite și despre metodele prin care procurorii DNA încercau să influențeze verdictul instanțelor.
Președinta Curții de Apel București a adus în atenția societății mărturii care evidențiază atmosfera de tensiune și control exercitat de DNA asupra activității judiciare. Aceasta a explicat cum, în repetate rânduri, procurorii DNA nu doar că interveneau în procese, dar adesea practic încercau să dicteze soluțiile pe care judecătorii erau obligați să le declare. Aceste mărturii ridică întrebări cu privire la independența și imparțialitatea actului de justiție în acea perioadă.
Mărturiile magistraților confirmă ceea ce mulți din sistemul judiciar bănuiau deja: o rețea de control și influență care depășea limitele legale și afecta în mod direct justiția din România. Aceste dezvăluiri au fost primite cu alarmă de către societatea civilă, dar și de organizațiile internaționale care monitorizează respectarea statului de drept în țară.
Experiențe din mandatul Kovesi
În timpul în care Laura Codruța Kovesi a fost la cârma Direcției Naționale Anticorupție, au fost relatate numeroase experiențe trăite de magistrați și influența activității DNA asupra sistemului judiciar. Președinta Curții de Apel București a descris cum atmosfera din sălile de judecată era frecvent tensionată și dominată de așteptări nerealiste din partea procurorilor. Aceștia nu doar că observau îndeaproape evoluția dosarelor, dar participau și la ședințele de judecată, oferind sugestii și chiar indicând clar ce decizii ar fi trebuit să adopte judecătorii.
Experiențele împărtășite de magistrați în acea epocă sugerează că presiunea exercitată de DNA era persistentă și uneori intimidantă. Judecătorii povestesc despre întâlniri cu procurori care, sub pretextul colaborării și al schimbului de informații, încercau să influențeze verdictul instanțelor. Această practică a generat un climat de frică și nesiguranță, mulți dintre judecători simțindu-se obligați să pronunțe decizii care nu reflectau evaluările lor proprii ale cazurilor, ci așteptările transmise de DNA.
În plus, au fost raportate cazuri în care magistrații au fost supuși presiuni indirecte, prin intermediul unor rapoarte sau evaluări profesionale care le contestau competențele și integritatea, dacă nu se conformau indicațiilor primite. De asemenea, au existat situații în care judecătorii au fost amenințați cu deschiderea unor anchete sau au fost vizati de campanii de denigrare în presă, toate acestea contribuind la o stare generală de nesiguranță și frustrare.
Presiunile asupra judecătorilor
Judecătorii au descris cum presiunile exercitate de DNA influențau nu doar deciziile directe în dosarele în care erau implicați, ci și modul în care își desfășurau activitatea zilnică. În numeroase cazuri, aceștia se simțeau nevoiți să adopte o atitudine defensivă, temându-se de eventualele consecințe ale unei decizii care nu ar fi fost agreate de procurori. Această presiune constantă a creat o stare de tensiune care a afectat nu doar moralul judecătorilor, ci și calitatea actului de justiție.
Relatările judecătorilor sugerează că, în încercarea de a-și menține independența, aceștia erau adesea puși în situația de a naviga într-un labirint de influențe și amenințări subtile. Se menționează întâlniri informale organizate cu scopul de a discuta soluțiile posibile ale unor cazuri, întâlniri care de multe ori deveneau sesiuni de presiune psihologică. În fața acestor provocări, mulți judecători au simțit că singura opțiune era să cedeze pentru a evita repercusiuni și mai severe.
Un alt aspect adesea menționat în mărturii se referă la presiunile venite din partea superiorilor sau a altor colegi care, dorind să păstreze relații bune cu DNA, îi îndemnau să urmeze indicațiile date. Această complicitate tacită a creat un mediu în care independența judecătorilor era subminată nu doar de influențele externe, ci și de cele interne, din cadrul propriului sistem.
De asemenea, au fost semnalate și cazuri de presiuni mediatice, unde judecătorii care nu se supuneau așteptărilor erau supuși unei atenții negative din partea presei, ceea ce le afecta atât reputația profesională, cât și viața personală. Această expunere publică a fost
Soluții dictatate în cazuri judiciare
un instrument de intimidare care a determinat mulți magistrați să se conformeze presiunilor primite, din teama de a nu-și compromite cariera sau de a nu deveni subiectele unor campanii de discreditare. În acest context, soluțiile dictate de procurori în procesele judiciare nu mai erau doar sugestii, ci directive clare pe care judecătorii se simțeau obligați să le urmeze pentru a evita repercusiuni.
Judecătorii au relatat despre situații în care soluțiile pentru dosare erau practic dictate înainte de a fi examinate detaliat toate probele și mărturiile. Acest lucru a generat un sentiment de neputință și frustrare, deoarece nu mai aveau libertatea de a-și îndeplini rolul de arbitru imparțial al justiției. În loc să se bazeze pe propria expertiză și pe un proces echitabil, judecătorii erau obligați să se conformeze unor decizii prestabilite, fără a putea contesta sau verifica validitatea acestora.
Presiunile de a impune soluții au fost resimțite diferit de către magistrați, în funcție de complexitatea și natura dosarelor gestionate. În unele cazuri, judecătorii au fost instruiți să pronunțe condamnări fără a lua în considerare circumstanțele atenuante sau fără a acorda o importanță adecvată probelor favorabile inculpaților. Acest lucru a generat nu doar un sentiment de nedreptate, ci și o erodare a încrederii publicului în justiție.
În alte cazuri, presiunea de a impune soluții a fost exercitată prin întâlniri informale, în care procurorii discutau cu judecătorii așteptările lor cu privire la desfășurarea proceselor. Aceste întâlniri, deși prezentate ca fiind consultative, aveau în realitate scopul de a transmite un mesaj clar referitor la rezultatul așteptat. Astfel, judecătorii se aflau într-o situație dificilă, fiind nevoţi
Sursa articol / foto: https://news.google.com/home?hl=ro&gl=RO&ceid=RO%3Aro
