Pe gresia unei băi proaspăt renovate stau două cutii lungi, o cădiță sprijinită de perete și o pungă cu șuruburi pe care nimeni nu vrea s-o răstoarne. Cabina a fost cumpărată, transportată până acasă și, privită încă din carton, pare o treabă destul de simplă. O pui în colț, legi scurgerea, dai câteva găuri, silicon și gata.
Numai că tocmai aici apare mica surpriză a renovărilor. Două cabine care costă aproape la fel în magazin pot avea costuri de montaj foarte diferite, iar diferența nu vine neapărat din sticlă, profil sau marcă. De cele mai multe ori, prețul este decis de baia în care trebuie instalată cabina și de ceea ce instalatorul descoperă după ce începe lucrarea.
Cât costă, orientativ, montajul unei cabine de duș
Dacă vorbim strict despre manoperă, fără prețul cabinei și fără lucrări serioase asupra instalației sanitare, în 2026 un buget realist începe în jurul câtorva sute de lei. Pentru o cabină obișnuită, cu cădiță, montată pe o instalație deja pregătită, ofertele pot fi întâlnite în zona de aproximativ 300 până la 800 de lei, în funcție de oraș, dimensiuni și complexitatea modelului. Unele servicii profesionale afișează tarife de pornire de aproximativ 600 de lei pentru cabine de până la 90 x 90 cm și circa 800 de lei pentru cabine mai mari.
Pe platformele unde clienții cer direct oferte de la meseriași, diferențele sunt și mai vizibile. În București, de pildă, pentru o cabină nouă de 120 x 90 cm, montată pe o cădiță deja existentă, o lucrare solicitată în iulie 2026 a primit un preț în jurul a 650 de lei. Alte intervenții, unde trebuiau demontate elemente vechi sau adaptate instalațiile, au ajuns la 850, 1.000 de lei ori mai mult.
Aș lua, deci, suma de 500 până la 800 de lei drept un reper rezonabil pentru un montaj normal, nu drept tarif oficial. Dacă intră în discuție o cabină mare, o construcție complicată, hidromasajul, mutarea scurgerii, rigola sau refacerea zonei de duș, bugetul trece ușor de 1.000 de lei. Pentru intervențiile în care pardoseala trebuie desfăcută și refăcută, costul poate ajunge la câteva mii de lei.
Aici merită făcută o distincție pe care oamenii o află uneori prea târziu. Montajul cabinei și amenajarea unei zone complete de duș sunt două lucrări diferite. Prima înseamnă să instalezi un obiect sanitar într-un spațiu pregătit, a doua poate însemna instalații, zidărie, hidroizolație, gresie, rigolă, pantă și abia la sfârșit sticla.
De ce nu există un singur preț pentru montaj
O cabină de duș nu se montează într-un desen tehnic, ci într-o baie reală. Peretele poate fi puțin strâmb, gresia poate avea denivelări, scurgerea poate fi cu zece centimetri mai încolo decât ar trebui, iar colțul care părea drept la prima vedere poate avea o geometrie proprie, destul de personală.
De aici pornește aproape toată variația de preț. Instalatorul nu vinde numai două sau trei ore din timpul său, ci își asumă să facă un ansamblu din sticlă, aluminiu, acril, silicon, racorduri și instalație sanitară să stea drept și să nu lase apa să ajungă la vecinul de jos.
O lucrare simplă are puține necunoscute. O lucrare scumpă începe, de obicei, să adune mici probleme care separat par neînsemnate, dar împreună consumă timp, materiale și răbdare.
Cabina cu cădiță este, de regulă, cea mai previzibilă
Modelul clasic, cu cădiță și panouri de sticlă, este încă una dintre cele mai ușor de bugetat variante. Dacă evacuarea este pregătită, pereții sunt finisați, iar dimensiunile corespund, instalatorul poate trece relativ repede de la cutii la cabina complet montată.
Mai întâi trebuie poziționată și nivelată cădița. Apoi se montează sifonul și evacuarea, se verifică racordurile, se fixează profilele, se așază panourile și ușile, se fac reglajele și se etanșează zonele indicate de producător. Pare o succesiune liniștită de operațiuni, dar fiecare depinde de cea anterioară.
O cădiță care nu stă corect poate strica tot restul geometriei. Ușile pot începe să culiseze prost, profilele nu mai vin la aceeași înălțime, iar apa caută, cu perseverența ei bine cunoscută, punctul cel mai slab.
Instrucțiunile tehnice pentru cădițe cer tocmai de aceea verificarea poziției și a scurgerii înainte de montajul definitiv. În anumite situații se recomandă chiar o probă cu apă, înainte ca accesul la evacuare să devină dificil.
Dimensiunea cabinei schimbă mai mult decât cantitatea de sticlă
La prima vedere, diferența dintre o cabină de 80 x 80 cm și una de 120 x 90 cm pare să fie doar de spațiu. Pentru montaj însă, panourile mai mari sunt mai grele, mai incomode și cer uneori două persoane pentru manevrare.
Sticla securizată suportă bine utilizarea pentru care a fost proiectată, dar nu iubește loviturile nefericite în muchie. Un panou mare trebuie ridicat, întors și poziționat într-o baie în care se află deja lavoarul, vasul WC, mobilierul și, inevitabil, câte o găleată exact acolo unde ai avea nevoie să calci.
De aceea tariful poate crește odată cu dimensiunea cabinei. Nu se plătesc centimetrii în sine, ci manipularea, numărul pieselor, timpul de reglare și riscul mai mare de a lucra cu elemente grele într-un spațiu mic.
La unele firme, diferența apare chiar în lista de tarife. Cabinele de până la 90 x 90 cm au un preț de montaj, iar cele de 90 x 120 cm sau mai mari pornesc de la un tarif superior.
O cabină aparent simplă poate veni cu foarte multe piese
Am o anumită neîncredere în expresia se montează ușor atunci când o văd pe ambalaj. Uneori în cutie apar două profile mari, două panouri și câteva șuruburi, iar alteori podeaua ajunge acoperită cu role, garnituri, opritoare, mânere, capace, traverse și punguțe mici cu piese care seamănă între ele suficient cât să provoace încurcături.
Construcția cabinei contează enorm. O ușă batantă simplă se reglează într-un fel, una culisantă are role și șine, iar un model semirotund trebuie urmărit atent pe curbura profilelor și a cădiței.
La cabinele mai sofisticate, asamblarea în sine poate consuma o bună parte din timpul total. Dacă instrucțiunile sunt sumare, instalatorul trebuie să înțeleagă construcția din piese, ceea ce nu este tocmai activitatea pe care ai vrea să o grăbești când lucrezi cu două panouri mari de sticlă.
Pereții strâmbi sunt una dintre cheltuielile invizibile
În fotografiile de catalog, pereții băii se întâlnesc cuminți la 90 de grade. În apartamentele reale, mai ales în cele vechi, un colț perfect drept este uneori o ambiție, nu o realitate.
Profilele anumitor cabine permit compensarea unor diferențe mici. Tocmai aceasta este una dintre funcțiile lor, să ofere o marjă de reglaj atunci când peretele nu este absolut vertical.
Problema apare când abaterea depășește posibilitatea profilului. Atunci instalatorul trebuie să găsească o soluție care să păstreze cabina stabilă, ușa funcțională și îmbinările suficient de apropiate pentru a putea fi etanșate corect.
Instrucțiunile de montaj pentru sisteme de duș subliniază importanța verticalității pereților și a planeității bazei. Când acestea lipsesc, zona trebuie ajustată înainte sau în timpul montajului, iar acel timp suplimentar ajunge firesc în costul lucrării.
Faianța poate transforma două găuri într-o operațiune delicată
Profilele cabinei trebuie fixate în perete, iar asta presupune găurirea finisajului. Dacă în spatele faianței se află un perete solid și poziția țevilor este cunoscută, lucrurile sunt destul de clare.
Dacă plăcile sunt mari, fragile sau montate cu goluri de adeziv, instalatorul va lucra mai prudent. O placă fisurată în timpul găuririi poate crea o problemă disproporționat de mare față de dimensiunea găurii.
Mai apare și întrebarea care nu se vede în fotografia trimisă pe telefon: ce este în spatele plăcii? Betonul, cărămida, BCA-ul și gips-cartonul cer metode și elemente de fixare diferite.
Un montaj corect nu înseamnă să faci gaura cât mai repede. Înseamnă ca profilul să rămână acolo ani de zile, cu o ușă grea mișcându-se zilnic în el.
Poziția scurgerii poate schimba complet devizul
Sifonul este una dintre piesele cele mai puțin spectaculoase ale cabinei și una dintre cele mai importante. Cât timp apa pleacă repede și nu miroase nimic, aproape nimeni nu se gândește la el.
Dacă poziția evacuării existente se potrivește cu noua cădiță, racordarea este relativ simplă. Dacă evacuarea cade într-un loc nepotrivit, trebuie adaptat traseul, verificată panta și păstrat suficient spațiu pentru ca sifonul să poată funcționa.
Uneori modificarea înseamnă un racord și puțină răbdare. Alteori trebuie desfăcută pardoseala, mutată conducta sau schimbat sifonul, iar în acel moment nu mai vorbim despre simpla instalare a unei cabine.
Aici apar frecvent diferențele de câteva sute de lei dintre două oferte. Meseriașul care vede dinainte fotografii și măsurători poate aproxima; cel care primește doar mesajul am o cabină 90 x 90 are, în fond, prea puține informații.
Cabina walk in pare simplă tocmai pentru că ascunde munca
Un panou mare de sticlă, un profil discret și o pardoseală continuă arată mai simplu decât o cabină clasică. Vizual chiar este, dar tehnic lucrurile se pot complica.
Dacă zona este deja construită pentru duș, cu hidroizolație, evacuare și pantă executate corect, montarea paravanului poate fi o lucrare destul de rapidă. Dacă transformi însă o zonă obișnuită de baie într-un duș fără cădiță, panoul de sticlă este aproape ultima grijă.
Sub gresie trebuie rezolvată evacuarea. Apa trebuie condusă spre rigolă sau sifon, hidroizolația trebuie să protejeze suportul, iar racordurile dintre pardoseală și pereți trebuie tratate atent.
De aceea expresia montaj walk in poate descrie două lucrări care nu seamănă aproape deloc ca buget. Una înseamnă fixarea unui paravan, cealaltă înseamnă construirea zonei de duș.
Rigola poate costa mai mult la montaj decât pare când o ții în mână
Rigola este o piesă relativ compactă, iar cutia ei nu sugerează mare lucru. Ca să funcționeze însă, trebuie să stea la cota potrivită și să primească apa din pardoseală fără să lase umezeala să ajungă unde nu trebuie.
Dacă trebuie instalată într-o baie deja finisată, lucrurile se complică imediat. Se poate ajunge la decopertarea gresiei, intervenții asupra șapei, modificarea scurgerii și refacerea pantei.
Un exemplu real de cerere publicată în București în iulie 2026, care presupunea decopertarea unei zone de duș, înlocuirea sifonului cu rigolă, refacerea pantei și hidroizolația, a avut un preț de 3.000 de lei. Nu este un tarif universal, firește, dar arată foarte bine diferența dintre montarea unei cabine și reconstruirea tehnică a zonei de duș.
De aceea, când cineva spune că vecinul a dat 600 de lei pe montaj, comparația poate să nu ajute deloc. Vecinul poate să fi avut toate instalațiile la locul potrivit.
Hidroizolația nu este locul în care aș încerca să economisesc grăbit
Apa are un talent aproape comic de a găsi o fisură pe care omul nu o vede. Poți avea sticlă groasă, profile frumoase și o baterie costisitoare, dar dacă zona din spatele finisajului nu este protejată corect, necazul apare acolo unde nu se vede.
La o cabină cu cădiță bine montată, riscul este mai ușor de controlat. La un duș construit direct pe pardoseală, hidroizolația devine parte esențială a lucrării.
Dacă aceasta trebuie refăcută, prețul nu mai poate fi judecat numai după orele instalatorului. Intră materiale, timpi de uscare, eventual refacerea plăcilor ceramice și coordonarea dintre instalator și omul care execută finisajele.
Eu aș prefera întotdeauna un deviz mai mare, dar în care aceste operațiuni sunt spuse limpede, decât un preț mic obținut prin presupunerea că probabil ține și așa. Umezeala din peretele vecin nu mai este deloc ieftină.
Siliconul pare un detaliu, până când începe să curgă apa
În jurul unei cabine terminate vezi multă sticlă și foarte puțin material de etanșare. Tocmai fiind discret, siliconul sanitar este tratat uneori ca ultimul gest înainte de strâns sculele.
Aplicarea lui trebuie însă făcută pe suprafețe curate, în zonele prevăzute de sistemul respectiv. Producătorii pot indica poziții diferite de etanșare, motiv pentru care instrucțiunile cabinei contează mai mult decât regula auzită de la cineva care a montat alt model.
Un ghid recent Leroy Merlin recomandă folosirea siliconului sanitar în punctele de îmbinare prevăzute și atrage atenția asupra timpului de întărire. În mod obișnuit, cabina nu ar trebui udată imediat după montaj, iar aproximativ 24 de ore este un interval frecvent recomandat pentru maturarea siliconului.
Asta mai lămurește o neînțelegere mică, dar frecventă. Faptul că instalatorul și-a terminat treaba la ora cinci nu înseamnă neapărat că la șase cabina este gata pentru primul duș.
Demontarea cabinei vechi se plătește separat în multe situații
O cabină veche nu dispare singură când sosește cea nouă. Trebuie desfăcute profilele, desprins siliconul, demontată cădița dacă se schimbă și ea, scoase racordurile și transportate piesele într-un loc unde nu încurcă lucrarea.
Pentru demontare se întâlnesc tarife suplimentare în jurul câtorva sute de lei sau oferte în care operațiunea este inclusă în pachet. Platformele de servicii indică, orientativ, aproximativ 150 până la 200 de lei pentru demontarea unei cabine vechi, dar prețul depinde evident de construcția acesteia și de cât de ușor poate fi scoasă.
Lucrurile devin mai migăloase dacă se dorește păstrarea unor componente. Demontarea în bucăți pentru evacuare și demontarea atentă pentru reutilizare nu sunt aceeași operațiune.
Mai rămâne și debarasarea. Cine ia sticla, profilele și cădița veche din apartament este o întrebare banală, dar e bine să fie lămurită înainte ca baia să se umple de obiecte care oficial nu mai aparțin nimănui.
Prețul cabinei și prețul montajului nu cresc întotdeauna împreună
Poți cumpăra o cabină scumpă care se montează foarte logic. Piesele vin bine executate, instrucțiunile sunt clare, toleranțele sunt corecte, iar profilele permit reglaje suficiente.
Poți cumpăra și un model accesibil care se montează fără nicio problemă. Prețul produsului nu spune singur cât de dificilă va fi instalarea, iar când mă uit la cabine de dus ieftine, m-aș uita înainte de comandă mai ales la dimensiuni, tipul cădiței, sistemul de deschidere, intervalul de reglaj și compatibilitatea cu baia. Catalogul include modele dreptunghiulare, pătrate, semirotunde, cădițe și soluții de tip walk in, adică exact tipurile care pot cere lucrări destul de diferite la montaj.
Problema nu este să alegi produsul cel mai ieftin sau cel mai scump. Problema este să nu cumperi un model care cere modificări de 1.500 de lei într-o baie în care altul s-ar fi instalat cu 600.
Măsurătorile făcute înainte de cumpărare valorează, uneori, mai mult decât reducerea obținută la produs.
Cabina cu hidromasaj aduce instalații suplimentare
Modelele cu hidromasaj arată ca un obiect sanitar compact, dar în interior au mai multe conexiuni decât o cabină simplă. Pot exista jeturi, panou de comandă, furtunuri, baterie integrată și, în funcție de echipare, componente electrice.
Asta înseamnă mai multe racorduri de verificat și mai mult timp la asamblare. Unele surse de preț din 2026 plasează manopera pentru astfel de cabine în jurul a 800 până la 1.200 de lei, iar anumite firme pornesc chiar de la aproximativ 1.000 de lei pentru montaj.
Dacă modelul necesită alimentare electrică, intervenția trebuie tratată separat și executată în condiții potrivite pentru o încăpere umedă. Instalatorul sanitar și electricianul au roluri diferite, chiar dacă, din perspectiva proprietarului, totul se petrece în aceeași cabină.
Un preț mic obținut prin ignorarea unei conexiuni nu este o economie. Este doar o factură amânată.
Accesul până la baie intră și el în ecuație
O cabină de duș trebuie să ajungă întreagă până la locul montajului. Într-o casă cu acces larg, lucrurile sunt simple; într-un bloc fără lift, cu scară îngustă și panouri mari de sticlă, transportul până la baie devine parte din muncă.
La fel se întâmplă cu parcarea și deplasarea. Într-un oraș aglomerat, o lucrare de două ore poate ocupa, pentru echipă, o jumătate de zi cu drum, încărcare și descărcare.
Unele firme taxează deplasarea separat, altele o includ. În 2026 pot fi întâlnite tarife de deplasare de ordinul câtorva zeci de lei, în timp ce intervențiile urgente, seara sau în weekend, pot avea tarife orare considerabil mai mari decât o programare obișnuită.
Asta explică de ce aceeași lucrare poate primi două oferte diferite fără ca una dintre ele să fie neapărat absurdă. Meseriașii nu pornesc întotdeauna din același cartier și nici din aceeași structură de costuri.
Orașul schimbă prețul, dar nu atât de simplu cum credem
În București și în marile centre urbane, tarifele tind să fie mai ridicate din cauza cererii și a costurilor de operare. Totuși, nu aș folosi regula București scump, oraș mic ieftin fără câteva rezerve.
Într-o localitate mică pot exista mai puțini instalatori specializați în anumite sisteme. Dacă este nevoie de deplasarea unei echipe din alt oraș, avantajul aparent al tarifului local dispare repede.
Platformele de ofertare arată oricum intervale foarte largi. Pentru București, HomeRun afișa în 2026 un interval general de aproximativ 450 până la 1.560 de lei pentru solicitările încadrate la montaj de cabină, dar exemplele concrete arată clar că lucrările speciale pot depăși cu mult această zonă.
Prețul orașului contează, dar descrierea lucrării contează mai mult.
Ce ar trebui să cuprindă, de fapt, montajul
Când primesc o ofertă formulată simplu ca montaj cabină, primul lucru pe care l-aș lămuri este ce înseamnă acel montaj. Două firme pot folosi aceeași expresie și pot include servicii diferite.
Într-un montaj complet al unei cabine clasice m-aș aștepta la asamblarea și poziționarea cabinei, fixarea profilelor, montarea panourilor și ușilor, racordarea evacuării atunci când instalația este pregătită, etanșarea conform instrucțiunilor și verificarea funcționării. Dacă există cădiță nouă, trebuie clarificat dacă instalarea și nivelarea ei sunt incluse.
Demontarea cabinei vechi, modificările țevilor, mutarea scurgerii, spargerea gresiei, hidroizolația și refacerea finisajelor nu ar trebui presupuse automat. La fel, transportul deșeurilor poate fi sau nu inclus.
Un preț de 700 de lei cu toate operațiunile necesare poate fi mai bun decât unul de 500 de lei la care se adaugă, pe parcurs, fiecare gest cu șurubelnița. Devizul clar are un farmec modest, dar foarte util.
De ce oferta telefonică se schimbă uneori la fața locului
Clientul spune că are o cabină simplă. Instalatorul ajunge și găsește o cădiță care nu intră între pereți, sifonul la altă cotă, două plăci desprinse și un colț care se închide într-un unghi ce pare inventat special pentru ziua respectivă.
Într-un asemenea caz, diferența de preț nu este automat o încercare de a umfla factura. Poate fi pur și simplu diferența dintre lucrarea descrisă și lucrarea găsită.
Totuși, majorările ar trebui explicate înainte de executarea lucrărilor suplimentare. Este firesc să apară neprevăzute, dar este la fel de firesc ca proprietarul să știe ce se modifică și cât costă.
Fotografiile bune reduc mult riscul acestei conversații. O imagine de ansamblu, fotografii cu scurgerea, colțurile și racordurile, plus dimensiunile exacte și modelul cabinei îi permit unui instalator să ofere un preț mult mai apropiat de realitate.
Cum poți cere o ofertă care chiar să însemne ceva
Un mesaj de două rânduri produce, aproape inevitabil, un preț aproximativ. Dacă trimiți modelul exact al cabinei, dimensiunile, câteva fotografii ale băii și explici dacă trebuie demontată instalația veche, oferta începe să aibă altă valoare.
Spune și dacă există deja cădița, unde se află evacuarea și dacă pereții sunt finisați. În cazul unui duș fără cădiță, precizează dacă rigola, panta și hidroizolația sunt deja executate.
Dacă baia se află într-un apartament vechi și ai suspiciuni că instalația ar putea necesita adaptări, merită spus de la început. Nu câștigă nimeni mare lucru dacă ascundem problema până când meseriașul stă în genunchi lângă sifon și o descoperă singur.
O ofertă bună începe cu o descriere bună a lucrării. Pare aproape prea banal ca să fie un sfat, dar aici se pierd multe sute de lei și destule după-amiezi.
Când merită să montezi singur cabina
Pentru cineva obișnuit cu lucrările de bricolaj, o cabină simplă poate fi montată acasă. Producătorii și magazinele de bricolaj publică ghiduri care descriu etapele de pregătire, asamblare, fixare, etanșare și testare.
Totuși, montajul nu este un proiect ideal pentru prima întâlnire cu bormașina. Ai de lucrat cu sticlă securizată, găuri în faianță, îmbinări care trebuie să rămână etanșe și o evacuare la care accesul devine mai dificil după terminarea cabinei.
Dacă spațiul este pregătit perfect și cabina are instrucțiuni clare, economisirea manoperei poate avea sens. Dacă trebuie modificată scurgerea, corectată pardoseala sau improvizată fixarea, aș opri entuziasmul înainte de a desface toate pungile cu șuruburi.
Costul unui instalator pare mai mare înainte de lucrare decât după prima infiltrație.
Cum recunoști o ofertă suspect de mică
Un preț mic nu este, prin definiție, un preț prost. Un meseriaș care locuiește aproape, lucrează singur și găsește o baie bine pregătită poate executa o lucrare corectă cu un tarif mai mic decât o firmă cu personal, mașini și costuri administrative.
M-aș uita însă cu atenție la ofertele care sar peste etape. Dacă montajul presupune doar fixăm, siliconăm și vedem noi, economisirea devine mai puțin convingătoare.
Întrebarea utilă nu este de ce costă atât de puțin, ci ce anume este inclus. Dacă răspunsul rămâne vag, prețul de început poate să nu fie prețul de la sfârșit.
Aș prefera un om care spune de la început că nu poate evalua exact până nu vede scurgerea decât unul care promite o sumă definitivă fără să știe nici măcar ce cabină urmează să monteze.
Cât ar trebui să pregătești în total
Pentru o cabină clasică, într-o baie pregătită, aș porni în 2026 de la ideea unui buget de aproximativ 500 până la 800 de lei pentru manoperă. Se pot găsi și prețuri mai mici, în jurul a 300 sau 400 de lei, după cum există firme și situații în care montajul trece de 800 de lei.
Pentru o cabină mare, un model mai complicat sau unul cu hidromasaj, un buget de aproximativ 800 până la 1.200 de lei este mai prudent. Dacă trebuie demontată cabina veche, adaptate racordurile sau rezolvate probleme ale pereților și cădiței, suma poate urca.
La un duș walk in, întrebarea trebuie pusă altfel. Dacă totul este pregătit și se montează doar sticla, costul poate rămâne moderat; dacă se construiește zona de duș de la zero, cu rigolă, pantă și hidroizolație, lucrarea poate ajunge la câteva mii de lei.
Prețurile acestea sunt repere, nu devize. Ele sunt utile tocmai ca să observi când o ofertă de 600 de lei și una de 1.500 de lei descriu, de fapt, două lucrări diferite.
Cea mai ieftină cabină este cea care se potrivește băii
Aici ajung, până la urmă, la partea care mi se pare cea mai importantă. Când cumperi cabina înainte să verifici baia, riști să economisești la produs și să plătești diferența la montaj.
O cădiță cu evacuarea prost poziționată față de instalația existentă poate cere intervenții suplimentare. O cabină prea mare poate lovi lavoarul la deschiderea ușii, iar un model fără suficient reglaj poate deveni dificil de montat între doi pereți care nu sunt perfect drepți.
De aceea măsurătoarea nu înseamnă doar lățime și lungime. Contează diagonalele, verticalitatea pereților, poziția bateriei, înălțimea disponibilă, locul evacuării și spațiul în care se va deschide ușa.
Cinsprezece minute petrecute cu ruleta înainte de comandă pot economisi ore de improvizație după livrare.
Ce plătești, de fapt, când plătești montajul
La sfârșitul lucrării, manopera aproape că dispare din peisaj. Nu vezi găurile date cu grijă, reglajele repetate sau proba făcută la scurgere; vezi o cabină care stă în colț și o ușă care se închide.
Tocmai acesta este rostul unui montaj bun. Toată munca rămâne ascunsă în faptul că apa curge unde trebuie, sticla stă dreaptă, cădița nu joacă și siliconul nu începe să se desprindă după câteva săptămâni.
Aș judeca, așadar, prețul montajului după complexitatea băii și după operațiunile incluse, nu după o cifră auzită de la cineva care și-a renovat apartamentul anul trecut. Pentru o cabină simplă, câteva sute de lei pot fi suficiente; pentru o zonă de duș care trebuie refăcută tehnic, suma poate trece fără nimic misterios în zona miilor de lei.
Când cutiile dispar, sculele sunt strânse și rămâne doar sticla curată în colțul băii, diferența dintre montajul ieftin și montajul bun nu se vede întotdeauna imediat. De multe ori se aude mai târziu, sau, dacă lucrurile au fost făcute cum trebuie, nu se aude deloc.
