Ziua delfinilor

Cand, dupa un exercitiu al Marinei Militare, pe un tarm din Cornwall, Marea Britanie, esueaza delfini, localnicii se unesc pentru a-i salva
 

<p>Cu drujbele in maini si castile de protectie pe cap, Conrad Birne si Seth Neil inaintau cu pasi mari pe cararea din padure. Printre frunzele brazdate de razele soarelui, dendrologii au zarit Porth Creek, un golf al raului Percuil, de langa localitatea St. Mawes. Atunci au observat ceva ciudat: nu canta nicio pasare.

Pe malul apei, un obiect care plutea printre algele cu miros intepator ii atrase atentia lui Birne. La inceput, a crezut ca era un bustean. Dar, dupa ce a privit de-a lungul golfului, a palit. A luat telefonul mobil si a sunat la Paza de Coasta.

Apelul inregistrat in dimineata de luni, 9 iunie 2008, la ora 8.30, a declansat un val de actiuni ale voluntarilor, care au fost anuntati prin pager. Jenny Haley tocmai isi incepea tura la cabinetul veterinar din Newquay, unde lucra ca asistenta. Colega ei, Leanne Birtles, tocmai terminase tura de noapte. Si-au luat costumele de scafandru si au alergat spre masina lui Haley. La spitalul ei pentru animale salbatice, Caroline Curtis a verificat daca animalele aveau hrana si apa, apoi s-a indreptat spre Porth Creek. Si veterinarul Darryl Thorpe, care isi plimba ogarul, si-a luat in graba geanta. In Hayle, Dave Jarvis, un tehnician care se ocupa de calculul cantitatilor de materiale pentru constructii, si sotia sa, Lesley, au iesit in trafic la ora de varf.

Prima care a ajuns a fost Debs Wallis, care lucra in Portscatho, dincolo de deal. Barca de salvare care pornise in viteza dinspre Falmouth, a gasit-o pe tarm. Peste tot erau numai delfini morti, plutind pe-o parte, cu inotatoarele in sus, sau in deriva, cu abdomenul in sus, aripioarele dorsale infundandu-se in malul de dedesubt. In total, 24 de lesuri.

- Oare ce s-a intamplat?, se intreba Wallis cu rasuflarea taiata.

Cu o zi inainte, Debs vazuse un grup mare de delfini dansand in apa, scotand sunete stridente si se luase dupa ei cu caiacul. In largul marii erau vase si elicoptere militare.

In aval, patru delfini se zbateau in mai putin de jumatate de metru de apa. Cu fiecare smucitura de coada inaintau si mai mult in apa mica. Poate ca definii nu pot inota inapoi, se gandi Debs. Se arunca in apa, il prinse pe cel mai apropiat, il intoarse si impinse spre larg. In cateva clipe, delfinul disparu in larg. Ii intoarse si pe ceilalti, care l-au urmat pe primul. Oamenii anuntati prin pager incepeau sa soseasca. Toti erau medici voluntari calificati ai Asociatiei Scafandrilor pentru Salvarea Mamiferelor Marine din Anglia, infiintata in 1988 in scop caritabil si cu filiale in intreaga lume. Sase delfini adulti si unul tanar inotau in cercuri mici in canal. Trei dintre cei care se prinsesera in mal erau inca vii. Caroline Curtis, o tipa plina de personalitate, cu parul blond prins in coada, a spus:

- Trebuie sa-i scoatem pe cei morti si sa-i indreptam pe cei vii spre mare. Nu avem mult timp: incepe refluxul.

Conrad Birne isi schimba pantalonii grei de lucru cu niste pantaloni scurti kaki. Fiica sa, Neve, implinea sase ani chiar in acea zi si ii promisese ca va ajunge acasa la timp, insa ce se intampla acum era mai important.

Pe malul golfului, doi delfini, pe jumatate iesiti din apa, esuau la tarm, la un metru si jumatate distanta unul de celalalt. Ghemuit pe nisip, Birne masa unul din delfini si ii vorbi. Ii sustinu ciocul deasupra apei, ca sa poata respira. Din cand in cand, delfinul scotea zgomote tanguitoare.

Delfinii nu sunt obisnuiti cu greutatea corpului lor, intrucat in mod normal apa este cea care ii sustine. Adusi pe tarm, ei pot suferi leziuni ale organelor interne. Veterinarul Sean Langton examina pulsul animalului si constata ca nu respira normal, probabil din cauza ca statuse prea mult pe namol. Delfinul suferea. Nu avea sa supravietuiasca. Il adormi cu o injectie.

Celalalt delfin tipa slab catre tovarasul sau mort. Neprimind niciun raspuns, incerca sa priveasca in jur. O lacrima se prelinse pe obrazul salvamarului solid care il tinea. L-au acoperit imediat cu o patura uda si un prosop: pielea i s-ar fi cojit daca se usca.
- Acesta va supravietui, zise Langton.
Pe partea cealalta a raului, Jenny Haley, in varsta de 29 de ani, ingenunchea in namol langa al treilea delfin esuat. I-a ridicat capul si i l-a asezat in poala.
- O sa fie bine acum, Lady, ii sopti.

Delfinul scoase un sunet insufletit. Respiratia ii crescu de la cinci rasuflari pe minut la 15, semn clar de suferinta.

Leanne Birtles, in varsta de 25 de ani, impinse alge sub burta delfinului, pe post de perna. Ii uda mereu pielea cu apa si i-a facut o "bariera" din gel lubrifiant K-Y in jurul narinei (orificiul prin care respira), ca sa nu lase apa sa se infiltreze. Dendrologul Seth Neill a proptit o prelata in niste bete, pentru a face umbra, iar veterinarul Darryl Thorpe a examinat animalul.
- Acesta poate fi repus pe linia de plutire, hotari el. Putem incerca.

Se gandi ca asistenta zambareata facea treaba buna. Salvatorii din Noua Zeelanda au descoperit ca cetaceele reactioneaza adesea mai bine la femei.  

Echipa veni cu "ambulanta" ei, o remorca plina cu echipament pe care il depozitau la sediul unei brigazi de pompieri. Au intors pe o parte fiecare delfin si i-au pus o prelata dedesubt. Apoi, au apucat-o de margini si i-au dus la apa.

Haley si echipa sa au leganat-o pe Lady in apa, pentru a o ajuta sa-si recapete echilibrul. Dupa mai mult timp petrecut pe uscat, incheieturile delfinilor devin rigide si organele interne se deplaseaza. I-au eliberat capul pentru a putea respira. La inceput, a intrat sub apa de doua ori, dar a treia oara a reusit sa si-l sustina singura.

- O sa fie bine acum, spuse Curtis. Intre timp, pe tarm, granicerii de coasta scoteau din apa delfinii morti.

La inceputul dupa-amiezii, fiecare din cele doua prelate galbene care sustineau delfinii vii a fost prinsa de tuburi umplute cu aer si remorcata de cate o barca pneumatica. Una din barci era condusa de Mark Bowen, in varsta de 42 de ani, care inchiria caiace vizitatorilor veniti in St. Mawes. Cealalta era condusa de Iain Webb, care coordona un santier de vapoare din amonte. Inaintau cu grija.
- Incetineste, Lady se sufoca! ii atrase atentia Haley.
- Oricum merg cat pot de incet, raspunse Bowen.
Dar incetini. Opri si porni motorul. Delfinul s-a mai calmat cand a simtit apa prelingandu-i-se pe spate.
Apoi, a aparut alta problema. Cei sapte delfini care inotau liber in mijlocul canalului stramt nu vroiau sa-i urmeze. Atunci, lui Curtis ii veni o idee:
- Haide sa intoarcem barca in asa fel incat Lady sa stea cu fata spre ei!
In timp ce se roteau in apa, delfinul scotea sunete tot mai puternice. Parea sa spuna: "Sunt aici, sunt bine!".
- Functioneaza!, spuse Haley.
Cei sapte delfini au trecut in partea din fata a bacului, de parca ar fi vrut sa vada ce face Lady. Ea deveni din ce in ce mai galagioasa, scotand sunete si fluieraturi precipitate. Atunci, cei sapte au inconjurat barca si au urmat-o.
- Vin si ei, mergi inainte!, indemna Haley.
Cele doua ambarcatiuni au prins viteza, deplasandu-se in aval. Cei sapte delfini liberi inotau in cerc intre bacuri si barcile care veneau in spate. Totul mergea perfect. Apoi, au auzit un zgomot pe cer. Un elicopter mic, albastru, s-a apropiat repede, planand pe deasupra lor. Apa facea valuri sub el,  zgomotul devenind infernal. Oamenii faceau disperati cu mana, insa pilotul nu-i baga in seama. Cei doi delfini din bacuri se zbateau ingroziti. Ceilalti sapte s-au imprastiat si s-au intors in locul de unde pornisera.
In cele din urma, pilotul a inteles mesajul si s-a indepartat. Acum, operatiunea trebuia luata de la capat. Oamenii din barci s-au postat in spatele delfinilor si au inceput iar sa vasleasca.
- Nu ajunge sa ne filmati, a transmis cineva echipei de la BBC. Ajutati-ne!
Asa au facut. Au asezat-o iar pe Lady in pozitia din care putea sa-i cheme pe ceilalti delfini. La inceput, nu au raspuns, dar, incetisor, s-au apropiat de canal. La apa adanca si limpede, delfinii s-au mai inviorat si au inotat mai repede. La urmatorul promontoriu, salvatorii au zarit un grup de triunghiuri negre curbate taind apa.
- Alti delfini!, spuse Haley. Sunt cel putin 50!

Patru bucatari de la un hotel au vaslit cu caiacul in apa mica pentru a le da un imbold sa inainteze. Delfinii din bancul care tocmai aparuse s-au amestecat cu cei sapte.
O multime de oameni privea de la tarm, din St. Mawes, convoiul care se deplasa printre iahturile ancorate in larg. Un delfin mai mare inota inaintea celorlalti, calauzindu-i. In partea principala a portului, delfinii devenira agitati. Isi schimbasera total dispozitia.
- Se intremeaza, spuse Thorpe. Cred ca simt mirosul marii.

- Se vede ca-s fericiti!, zambi Haley.
Toti delfinii inotau acum cu si mai multa forta. Cei mici incepura sa sara si sa dea din coada, veseli si exuberanti, iar cei doi din bacuri respirau mai bine.

Apoi, veni momentul magic: barcile care remorcau bacurile s-au apropiat una de alta si s-au oprit. Thorpe incepu sa isi faca griji. Pe uscat ar fi putut suferi echivalentul raului de mare si ar fi devenit dezorientati. Daca Lady se rasturna in apa, s-ar fi scufundat si nu s-ar mai fi putut face nimic. Unul din tuburile bacului fusese dezumflat pentru ca Lady sa poata cobori in apa. Ea disparu cu o lovitura de coada. Putin mai tarziu, o urma si celalalt delfin. Departe, in fata, delfinii sareau veseli din apa.
In Porth Creek momentul de triumf era insa umbrit de cadavrele delfinilor, care erau analizate de oamenii de stiinta veniti in graba de la Institutul de Zoologie din Londra.

In ziua aceea, si alti delfini au fost salvati la Falmouth si Gillan. Unul a murit la Trelissick. Cauzele esuarii lor masive au ramas necunoscute. Autoritatile locale au invinuit exercitiile navale (investigatii din SUA, in situatii similare, au aratat ca sonarele navelor puteau fi de vina). Marina Regala a fost avertizata cu privire la o actiune a sonarelor in acea zi, insa exercitiul a fost anulat ulterior. Intr-o declaratie se spune: "Este putin probabil ca o activitate navala sa afecteze in vreun fel delfinii".

Operatiunea de salvare a implicat 56 de medici voluntari si multe alte persoane care si-au oferit ajutorul.

Cand Conrad Birne a ajuns acasa, petrecerea pentru ziua de nastere a fiicei sale se terminase demult, iar Neve era deja in pat.
Insa nu era suparata. 
- Nu-i nimic, tati, ii spuse ea. Te-am vazut la televizor.</p>

Vote it up
317
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza