VIDEO: Interviu cu Sting

De-a lungul carierei, artistul a incercat mai multe stiluri. Acum, Sting ne-a spus cum se simte cand canta cu o orchestra simfonica 
 
<p>Cineva a spus odata despre el:  „Daca nu ai auzit de Sting, inseamna ca nu te-ai aflat pe planeta asta in ultimii 40 de ani“. Anul acesta, in octombrie, Sting, pe numele real Gordon Matthew Thomas Sumner, isi sarbatoreste cea de-a 60-a aniversare. „Sunt un englez in New York“, canta intr-unul dintre cele mai cunoscute hituri ale sale. Si, intr-adevar, locuieste la New York, impreuna cu sotia sa Trudie Styler si cel mai mic dintre cei sase copii ai sai. Pe parcursul lungii sale cariere muzicale, Sting a abordat aproape toate genurile. Albumul sau Symphonicities, lansat anul trecut, este compus din piesele sale mai vechi, inregistrate cu orchestra clasica. Fanii nu au fost foarte surprinsi de album. In turneul mondial Symphonicity, Sting a fost intervievat la Moscova pentru Pozner, o emisiune difuzata de principalul canal TV din Rusia.

Urmareste AICI  un clip cu Sting performand alaturi de… Lady Gaga!

Reader’s Digest: Unul din motivele pentru care te-ai hotarat sa canti impreuna cu o orchestra simfonica la realizarea albumului Symphonicities este ca nu mai facusesi niciodata asa ceva. E important pentru tine sa incerci ceva nou?
Sting:  Pentru orice compozitor este o sansa rara sa cante cu o orchestra simfonica, asa ca am profitat imediat de ocazie. Iti ofera posibilitatea sa asisti la maturizarea cantecelor tale.

RD: Te gandesti la beneficiile comerciale cand compui muzica? De exemplu, Symphonicities, care se bazeaza pe muzica clasica, nu se adreseaza unui public larg.
Sting: Cand eram mai tanar, tot ceea ce faceam avea ca scop obtinerea unui succes comercial. Pe masura ce m-am maturizat, mi-am dat seama ca satisfactia este insusi faptul de a compune muzica. Asa ca acum nu ma concentrez in mod special pe succesul comercial. Desigur ca este placut sa fiu si platit pentru ceea ce fac, insa muzica imi umple sufletul – din ce in ce mai mult odata cu trecerea timpului.

RD:  Ce fel de muzica asculti? Sting asculta Sting?
Sting: Nu, ascult doar muzica din care pot sa invat ceva nou. Nu ma intind pe canapea sa ma topesc in muzica. Stau si ma gandesc: „Aici a cantat in gama minora, aici este bemol“. Face parte din munca mea.

RD:  Cat de greu a fost sa devii muzicianul de azi?
Sting: Mi-am dorit mereu sa devin muzician, desi nu stiam cum anume sa fac asta. Am terminat scoala si am devenit profesor. Am avut multe locuri de munca. Apoi, m-am hotarat sa merg la Londra si, timp de cativa ani, am asteptat ocazia potrivita. Nu am regretat niciodata acele vremuri. Daca as fi avut succes imediat, nu as fi putut aprecia cu adevarat fericirea de care ma bucur acum. 

RD:  Cine a avut cea mai mare influenta asupra vietii tale?
Sting: Mama mea. A fost pianista. Cele mai vechi amintiri ale mele sunt de cand stateam la picioarele ei si urmaream fascinat cum misca din pedale.

RD:  Ai frecventat o scoala catolica, nu-i asa?       
Sting: Da. Am fost un elev bun, dar nu era cea mai buna educatie acolo.

RD:  Pe atunci, pedepsele corporale erau ceva obisnuit. Ai fost vreodata lovit cu vergeaua?
Sting: Intr-un an am primit 42 de lovituri. Puteai primi sase lovituri o data. Trei sunt suportabile, a patra este agonizanta, la a cincea iti vine sa omori persoana care iti aplica loviturile, iar a sasea elimina orice respect pentru autoritate.

RD:  Ai avut rezultate impresionante la competitiile sportive scolare.
Sting: Am participat la cursele de 100 si 200 de metri. Am facut saritura tripla. Am iesit pe locul al doilea la Campionatul Angliei. ~nainte de asta nu pierdusem niciodata. Dupa aceasta competitie, m-am hotarat sa devin muzician.

RD:  Cred ca tu iti propui mereu sa fii cel mai bun, nu-i asa?
Sting: Da, asa este. Imi place competitia, desi in muzica nu exista un singur castigator absolut.

RD:  Ai intalnit oameni care nu stiau cine esti?
Sting: Particip la pelerinaje in toa-ta India. Unii dintre pelerini nu ma recunosc, pentru ca dorm pe marginea drumului sau merg impreuna cu ei. Asta are un efect linistitor asupra mea.

RD: Din 1988, sprijini organizatia Amnesty International. Unele dintre cantecele tale au o nota politica evidenta.
Sting: Tin pasul cu ceea ce se intampla in lume. Nu sunt un analist de stiri, dar, daca gasesc o metafora prin care pot exprima un concept politic, o voi face.

RD: Stim ca lupti pentru protejarea padurilor din Amazon. Ce faci mai exact?
Sting: Populatia indigena nu beneficiaza de niciun fel de sprijin legal. O companie mare le da 300 de dolari de persoana, taie toti arborii si nu mai ramane nimic. Noi le oferim acestor oameni o structura legala, care ajuta la protejarea lor. Expertii fac toata treaba, eu doar strang fonduri. Suntem raspunzatori pentru modul in care sunt cheltuite fondurile.

RD: In Toscana, ai o ferma unde cultivi legume si chiar le vinzi la o bacanie. Este afacerea ta?
Sting: Mi-am dorit mereu sa am o bacanie. Vindem surplusul de legume, tot ce nu putem manca. De asemenea, facem vin si ulei de masline. Mi-as dori sa am timp sa servesc chiar eu clientii.

RD: Care este viitorul tau ca muzician?
Sting: Nu am idee ce se va intampla mai tarziu. Si trebuie sa spun ca imi place acest lucru.

RD: Cum ti-ai dori sa-si aminteasca oamenii de tine?
Sting: Cel mai important este cum isi vor aminti de mine copiii mei. Cred ca mi-am crescut bine copiii. Par sanatosi si fericiti. As vrea ca si ei, la randul lor, sa-si creasca bine copiii. </p>

Vote it up
321
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza