VIDEO: De vorba cu Javier Bardem

Mult-vanatul actor spaniol a acordat un interviu in exclusivitate revistei Reader’s Digest
 

<p>

Nu-i asa ca ti se pare ciudat sa-l vezi blond? Dar poate si mai bizar e sa-l descoperi pe afisul unui film din seria James Bond. Pentru VIDEO click AICI.

Primul actor spaniol care a castigat un Oscar pentru un rol principal nu inceteaza sa ne uimeasca. E in stare sa joace rolul unui raufacator in filmul de “Hollywood 007: Coordonata Skyfall”, care inca mai ruleaza in cinematografele din Romania, si, in acelasi timp, sa faca parte din distributia productiei independente “To the Wonder”, a marelui regizor Terrence Malick.

La 43 de ani, Javier Bardem se arata la fel de increzator in instinctele sale actoricesti ca si atunci cand a ajuns pentru prima data in atentia publicului cu pelicula lui Bigas Luna, Jamón, Jamón (Iubire neimplinita). Un film in care Javier Bardem a trait pe ecran o intensa poveste de dragoste cu Penelope Cruz, cea care avea sa-i devina apoi sotie. Cei doi au un fiu, Leo, care va implini, in curand, doi ani. Presa a anuntat recent ca cei doi vor deveni din nou parinti.

Bardem tocmai a incheiat filmarile la o pelicula ce-l mentine si in atentia cinematografiei iberice, Alcarán enamorado (Un scorpion indragostit). Scenariul e scris chiar de catre fratele sau, Carlos. Mai filmeaza si la The Counselor, in regia lui Ridley Scott, o productie care ar putea ajunge in tara noastra in acest an.

Reader’s Digest: Esti castigatorul unui Oscar si al Premiului pentru Cea mai buna Interpretare Masculina la Festivalul de la Cannes. Esti celebru. Ce mai vrei sa realizezi?
Javier Bardem: Ai mentionat tocmai ceea ce conteaza cel mai  putin. Pentru mine este important sa joc si sa incerc sa fac lucruri pe  care oamenii sa le respecte. A munci alaturi de regizori care iti ofera ceva ce merita sa fie spus este extrem de important, pentru ca asta are impact asupra noastra ca actori si, probabil, asupra publicului.

RD: De ce ai vrut sa joci in ultimul James Bond, 007: Coordonata Skyfall?
JB: Datorita distributiei, dar si a personalului tehnic. A fost o mare onoare pentru mine sa fiu invitat sa fac parte din acest proiect. Dar mai este vorba si de scenariul foarte bine pus la punct, care contine tot ceea ce astepti sa aiba un film cu James Bond.

RD: E adevarat ca erai un fan al filmelor James Bond pe vremea cand erai copil?
JB: Da. Una dintre cele mai frumoase amintiri pe care le am cu familia mea este cea in care ne duceam la cinema sa vedem aceste filme.

RD: Cat de des refuzi ofertele noi?
JB: Cand citesti un scenariu, fie simti ceva, fie nu. Daca simti, atunci accepti rolul. Daca nu simti nimic, oricat de mult ti-ar placea, il refuzi. Dar daca nu e scris, nu se va intampla niciodata. Asta daca nu lucrezi cu Terrence Malick. In cazul lui, sunt putine lucrurile scrise, dar stii in ce te bagi: plecam la vanatoare si vedem ce prindem.

RD: Ce anume te atrage la situatiile-limita, precum acelea ale personajelor pe care le-ai jucat in Mar Adentro (Marea dinlauntru) si in Biutiful?
JB: Ma captiveaza sa portretizez experientele oamenilor aflati in anumite situatii in care sunt supusi unor teste si in care vad daca pot evolua intr-un mod diferit. Nu cred ca viata e construita din situatii atat de extreme. Nu exista eroi si raufacatori, dar imi plac filmele care prezinta genul acesta de complexitate.

RD: In munca ta de actor, ce te emotioneaza mai mult: sa joci rolul unui barbat care moare de cancer sau pe cel al unui barbat paralizat, a carui singura dorinta este sa moara?
JB: Cred ca unul dintre cele mai pretioase daruri ale profesiei de actor este ca poti lasa prejudecata de-o parte si descoperi in interiorul tau ceva care te aproprie de personaj si te face sa simti lucrurile cu adevarat din punct de vedere emotional. Actorii se pun in situatii in care nu au mai fost inainte. Dar, prin simularea acestora, ajung de fapt sa se regaseasca pe ei insisi. Iar dupa ce termini un proiect, te indrepti catre urmatorul, mai constient de ceea ce se intampla.

RD: Cand aveai 14 ani, ai fi putut sa urmezi traditia familiei si sa alegi o cariera in teatru. Ai dorit insa sa faci lucrurile diferit. Crezi ca experientele pe care le-ai avut atunci au fost esentiale pentru ca tu sa devii actorul care esti astazi?
JB: Nu, a contat faptul ca eram inconjurat de oameni – familia mea, prietenii – care aveau valori solide cu privire la lucrurile cu adevarat importante. Valorile nu vin prin munca, ele vin prin oameni.

</p>

Vote it up
287
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza