Vanati de pedofili pe Internet

Ca multi alti adolescenti, a cautat ajutor pe Internet. Acolo a gasit o prietena intelegatoare. N-avea sa fie chiar asa.
Julia*, o eleva de 12 ani din Kent, un oras din sud-estul Angliei, discuta pe internet de trei luni cu cineva despre care credea ca are 14 ani. Nesigura cu privire la sexualitatea ei, Julia isi explora sentimentele, in incercarea de a se lamuri daca este gay sau hetero–sexuala. Ca multi alti adolescenti, a cautat ajutor pe internet. Acolo a gasit o prietena intelegatoare care-si spunea Samantha. Au aranjat sa se intalneasca fata in fata. Dupa ce a asteptat emotionata o ora, Julia s-a ridicat sa plece. Atunci, un barbat care statuse intr-o masina parcata, urmarind-o cu privirea, a intervenit.
 
– Esti aici ca sa te intalnesti cu fiica mea?, a intrebat-o el. Ne-am certat si ea a plecat ca din pusca. Daca te urci in masina, o putem cauta impreuna.
Chiar si asa emotionata, Julia si-a dat seama de pericol. A ezitat. Atunci omul a apucat-o de brat, dar ea a reusit sa scape si a fugit. Speriata si rusinata, nu a avut incredere sa-i povesteasca incidentul decat prietenei ei, Emily.
 
Emily a inteles ca trebuia sa faca ceva. Si a facut un lucru istet. A apasat pe Butonul de Siguranta pe Internet, care in Marea Britanie apare sub forma unei iconite rosii pe programul ei de chat. Stia ca acesta o punea in legatura cu politia dupa doar cateva clicuri.
Cererea ei de ajutor a ajuns direct la sediul londonez al Centrului de Protectie a Exploatarii Copiilor Online (CEOP). Aici, mailul fetitei a fost clasificat ca fiind o urgenta de gradul 1, adica una in care un copil se afla intr-un „pericol imediat“.
 
Un analist CEOP a trimis imediat un raport politiei locale. Julia a reusit sa ofere anchetatorilor date despre aspectul si modelul masinii pe care o conducea barbatul. Politia mai avea si o bucata dintr-o adresa care aparuse in discutiile Juliei cu „Samantha“. Datele au fost suficiente pentru a-i conduce la un cunoscut agresor sexual din Hertfordshire. In 24 de ore, politia dadea navala pe usa unui barbat de 45 de ani. Aici au gasit o multime de calculatoare, imagini indecente ale unor copii, prezervative si un cutit. S-a descoperit ca acesta luase legatura online cu 30 de fete, pretinzand ca are 14 ani. Politia a mai gasit si o scrisoare pe care o pregatise ca s-o santajeze pe Julia: „O sa spun tuturor ca esti lesbiana daca spui cuiva ce am facut“. A fost condamnat la patru ani de inchisoare. In sfarsit, Julia era in siguranta. La fel si alte 30 de potentiale victime.
 
Dar, din nefericire, in afara Marii Britanii, nicio alta tara si nicio alta companie de internet din Europa nu a adoptat inca o alerta–standard de siguranta pentru copiii care se afla in situatii periculoase pe internet. „In mod evident, un astfel de sistem este imperios necesar“, spune John Carr, consilier la ONU §i membru marcant al Aliantei Organizatiilor pentru Siguranta Online a Copiilor. „Avem butoane de panica si telefoane pentru urgente in metrouri, trenuri, pe autostrazi si in alte locuri publice. De ce nu avem ceva similar si pe internet, cel mai mare teren de joaca al secolului?“
 
„Visez la un buton care sa existe in toata Europa“, spune Jim Gamble, fostul director al CEOP, care a avut un rol important in aparitia acestui buton de siguranta. „Nu e vreo mare filosofie. Ar trebui sa-l implementam si sa-l folosim.“ In calitate de sef al contraterorismului din Irlanda de Nord, Gamble a petrecut ani intregi luptand impotriva terorismului. Mai tarziu, din 2006 pana in 2010, perioada in care a fost §ef al CEOP, a folosit aceeasi abordare neobosita si creativa si pentru demascarea celor ce abuzau copii. „Sa facem internetul mai sigur nu are nicio legatura cu numarul de criminali pe care-i arestam. Asta inseamna sa tratezi doar simptomele, nu si cauza“, spune el. „Mai important este numarul de tineri pe care-i educam si pe care-i ajutam sa constientizeze problema“.
 
Gamble a considerat butonul de siguranta ca un punct central al acestei strategii. Numai in ultimul an, CEOP a primit mai mult de 6.000 de rapoarte, dintre care mai mult de 400 faceau referire la copii carora li s-a propus sa faca sex. Alte 135 implicau incercari suspecte de a-i determina sa vina la o intalnire fata in fata. Media de varsta a copiilor agresati este intre 11 si 16 ani, dar apeluri de ajutor au fost primite chiar si de la copii de sase ani.
De la lansarea acestui buton in 2006, au fost facute mai mult de 1.100 de arestari ca urmare a rapoartelor primite si peste 260 de retele cu risc ridicat de abuz sexual au fost prinse si distruse. Toate acestea au ajutat CEOP sa salveze mai mult de 600 de copii. „Munca noastra da roade in fiecare zi“, spune George, un ofiter CEOP care a cerut sa-i fie folosit doar prenumele din motive de securitate. „Vrem ca internetul sa fie un spatiu in care copiii sa simta ca se pot juca si pot interactiona fara teama.“
In Marea Britanie, Butonul de Siguranta a intrat in zeci de retele sociale si site-uri ale comunitatilor de tineri, cum sunt Netlog, Moshi Monsters, WeeWorld, Club Penguin, MSN LIVE, Messenger, Habbo si Bebo si, dupa multe insistente, si pe Facebook.
 
Atunci, de ce o idee atat de buna nu a avut succes si in restul Europei? „Aplicatia ClickCEOP a fost solutia potrivita pentru aceasta tara“, spune Silver. „Dar s-ar putea sa nu fie viabila in cazul tuturor fortelor de ordine din Europa.“
 
Cei care militeaza pentru protectia copiilor, asa cum este cazul lui Carr, nu sunt insa de acord cu ceea ce ei considera ca fiind doar scuze corporatiste pentru a amana implementarea. „Vorbim despre companii cu active de miliarde de dolari“, spune Carr. „Au reusit inovatii tehnologice pe care nici nu ni le puteam imagina acum patru sau cinci ani. Pot face acest lucru daca vor, dar nu o vor face de bunavoie, fara presiuni din partea opiniei publice.“ Au aparut insa semne ca o astfel de presiune incepe sa se manifeste, incet dar sigur, in intreaga Europa. In Franta, “e-enfance“, unul dintre cele mai importante grupuri care apara siguranta pe internet, a obligat Facebook sa instaleze un buton de alerta pe site-ul lor francez. „Exemplul Angliei ne arata ca este nevoie de un buton independent de alerta“, spune Fahed Toumi, directorul multimedia al organizatiei. „Copiii se pot simti vinovati sau speriati. De aceea este important sa le oferim ceva care sa-i faca sa se simta in siguranta.“ Chiar si tarile mai mici, precum Slovenia, s-au aratat interesate.
27 de state europene au deja pagini web de tip hotline pe care parintii sau copiii pot raporta probleme.
 
In Romania, acesta a fost implementat prin programul national Sigur.Info, coordonat de Asociatia Salvati Copiii. Dar problema este ca aceste pagini sunt pe site-uri separate, pe care oamenii trebuie sa le cunoasca si spre care ar trebui sa navigheze. „Trebuie sa existe a§a ceva chiar pe site-urile unde tinerii isi petrec timpul pe internet“, spune Chris Groeneveld, inspector-sef in cadrul Politiei Olandeze, brigada infractiuni cibernetice. El negociaza de mai multe luni cu Microsoft integrarea unui buton de siguranta in softul lor pentru chat, buton care nu numai ca va conecta copiii la o linie speciala a politiei olandeze, dar va si salva informatia de la „locul crimei“.
 
Comisia Europeana s-a implicat si ea, incurajand companiile ce detin retele sociale sa „puna la dispozitia utilizatorilor un buton usor de folosit si accesibil“, conform Robertei Angelilli, membru al Comisiei Europene pentru Libertatile Civile, Justitie si Afaceri Interne. „Copiii care stau pe internet trebuie sa poata raporta rapid si simplu orice abuz, doar prin apasarea unui buton“, completeaza ea.
Militantul pentru siguranta copiilor, John Carr, se teme insa ca totul dureaza prea mult §i ca doar o tragedie ar putea determina companiile si autoritatile sa ia masuri mai rapid. „De ce sa nu facem acum ceea ce este necesar?“, se intreaba Carr.
 
Julian Sher este autorul „Prins in retea: o privire asupra actiunilor politiei pentru a salva copiii de pradatorii online.“
 
 
Rapid si Direct
 
Campania Reader’s Digest pentru Butonul de Siguranta este inspirata din initiativa britanica care a dus la crearea Agentiei pentru Protejarea Online Impotriva Exploatarii Copiilor (CEOP) si a butonului sau de protectie.
 
De ce acest buton?
• Este un buton de siguranta usor de recunoscut, prezent pe siteurile cele mai frecventate de catre copii §i tineri
• Este un buton de siguranta integrat si disponibil pe siteuri web, siteuri de jocuri si camere de chat
• Este un buton de siguranta care ofera copiilor §i tinerilor contactul direct cu politia, in caz de nevoie
Prin adoptarea unui sistem asemanator ori daca aceasta functie ar fi adaugata serviciilor de asistenta pentru Internet deja existente, accesul si siguranta copiilor pe Internet ar fi cu mult imbunatatite.
Vote it up
398
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza