Valea riftului african

Din Orientul Mijlociu pana in sudul Africii, Pamantul e despicat de o imensa fisura in scoarta
 
<p>
Cea mai lunga crapatura continua din suprafata planetei contine cel mai jos punct de pe uscat si este flancata de cativa dintre cei mai inalti munti vulcanici. Contine de asemenea cateva dintre cele mai mari lacuri de pe Pamant si ofera o cale maritima intre Europa si Orient. Aceasta cicatrice are dimensiuni colosale, cu un diametru de 100 km si cu pereti care ajung la adancimi intre 450 si 1.000 m fata de podisurile din jur.

Din Siria, in nord, pana in Mozambic, in sud, riftul trece prin 20 de state si se intinde pe o lungime de 6.750 km – aproape o cincime din circumferinta globului. Este un exemplu spectaculos despre ce se intampla cand doua dintre placile tectonice ale Pamantului (una pe care se afla Peninsula Arabica si estul Africii, iar cealalta cu ce a mai ramas din continentul african) se separa sub pamant: deplasarile constante de-a lungul liniei riftului largesc lacurile si raurile si adancesc abisurile. Cu timpul, marea s-ar putea revarsa in el, izoland estul Africii de restul continentului.
Termenul de vale este gresit, deoarece parcursul riftului african este invadat de munti si podisuri, iar in sudul Etiopiei chiar se imparte in doua ramuri inainte de a se regrupa in zona lacului Victoria de la granita Tanzaniei cu Uganda. Lacurile, marile si depresiunile care il marginesc arata insa clar inaintarea sa.

Riftul, care incepe in Siria, formeaza valea raului Iordan si Marea Moarta. Suprafata Marii Moarte, cu 396 m sub nivelul marii, este cel mai jos punct de pe toate continen­tele. La asemenea adancimi, valea actioneaza ca un urias bazin in care curge apa, dar din care rareori se scurge. In schimb, la temperaturile ridicate de aici, evaporarea rapida face ca orice luciu de apa, cum este un lac, sa fie foarte sarat. Salinitatea Marii Moarte (circa 30%, de zece ori mai mare decat a apei de ocean) permite celor care se scalda in ea sa pluteasca fara efort.

La circa 800 km de la inceputul riftului, patrunde in el oceanul si cicatricea se intinde de-a lungul Golfului Aqaba si al Marii Rosii, dupa care inainteaza in interiorul Africii prin depresiunea larga, in forma de evantai, Danakil din Etiopia. Ape sarate ca acelea din Marea Moarta au inundat odinioara aceasta campie plata de 5.000 km2, la circa 155 m sub nivelul marii. Dar toata apa s-a evaporat, lasand in urma depozite de sare impietrita care au in unele locuri 5 km grosime.

Dintre toate lacurile sapate de-a lungul riftului, „Marile Lacuri“ cu apa dulce din estul Africii – Tanganika, Malawi si Victoria – ilustreaza perfect parcursul evolutiei. Asa cum continentul izolat Australia se lauda cu mai multe specii de animale unice, si apele acestor lacuri, separate de intinderi vaste de pamant uscat, sterp, contin cateva sute de specii de pesti care nu mai exista nicaieri in lume.

Victoria, care, cu adancimea sa de 85 m, este cel mai putin adanc dintre cele trei lacuri, este si cel mai tanar, existand de circa 750.000 de ani. S-a format cand s-a ridicat pamantul din vestul sau, blocand cursul mai multor rauri. Cand fiecare rau s-a extins si s-a adancit pentru a forma cate un mic lac, pe langa pestii care traiau deja aici, au evoluat noi specii, profitand de habitatele diferite puse la dispozitie. Lacul Victoria insusi s-a schimbat, uneori revarsandu-se pentru a prelua vietati din fostele ape izolate, alteori secand si izoland din nou vietatile. In cazul lacurilor inguste, mai adanci si mult mai vechi, Malawi si Tanganika – cu o vechime de peste doua milioane de ani – pare mai probabil ca noile specii sa fi evoluat din populatia izolata din cauza noilor habitate.

Deoarece vaile de rift se produc deasupra „punctelor fierbinti“ ale scoartei Pamantului, unde diferentele de temperatura si densitate fac ca magma topita sa se ridice spre suprafata planetei, activitatea vulcanica este comuna de-a lungul lor. La fel se intampla si in estul Africii, unde peisajul este punctat de mai multi vulcani masivi. Muntii Kilimanjaro (la granita dintre Kenya si Tanzania) si Kenya (din Kenya), cele mai inalte varfuri de pe continent, se afla de-a lungul liniei riftului.
In nordul Tanzaniei, craterul prabusit al unui al treilea varf vulcanic, Ngorongoro, este una dintre principalele rezervatii de animale salbatice ale Africii.

Campia Serengeti din vest intretine de 100 de ori mai multe animale decat Ngorongoro. Dar cum craterul beneficiaza de un sistem natural de irigatie si nu e aproape niciodata uscat, are apa si pasuni tot anul. Prin contrast, cele 3 milioane de animale care traiesc pe Serengeti trebuie sa migreze spre alte pasuni in sezonul secetos.

Prins ca un sandvici intre aceste refugii ale animalelor salbatice se afla defilul Olduvai, o despicatura intr-o alta despicatura, cu o adancime de peste 100 m si o lungime de aproape 48 km. Cu milioane de ani in urma, cand aluviunile si nisipul s-au scurs din lacurile si raurile sezoniere care udau ceea ce era atunci podisul Serengeti, acestea s-au depus in vale. Activitatea vulcanica a adaugat lava si cenusa peste straturile de ramasite acumulate. In cele din urma, cand configuratia terenului s-a schimbat iarasi, apele navalnice ale unui nou rau au sapat defileul si peretii sai au scos la iveala nu numai straturi de materiale naturale, dar si fosile de oase si obiecte facute de om.

Datorita in mare parte muncii arheologului si antropologului britanic de origine kenyana Louis Leakey (1903-1972), a sotiei sale, Mary, si a fiului lor Richard, defileul a dezvaluit o bogata tapiserie a evolutiei umane.
In 1959, familia Leakey a dat peste primul craniu aproape complet al unei fiinte asemanatoare omului din genul Australopithecus („maimuta din sud“), prins intre straturile care pot fi datate cu precizie intre 1,9 si 1,7 milioa­ne de ani. Hominidul avea un craniu mic, cu un creier cat o treime din cel al omului modern, dar forma bazei craniu­lui sau arata ca mergea in doua picioare si nu-si folosea de obicei membrele anterioare pentru a avea mai multa stabilitate, ca maimutele. Peste 50 de cranii de hominide au fost dezgropate la Olduvai si impreuna cu alte descoperiri, si mai vechi, facute mai la nord, in Etiopia, sugereaza ca aceasta parte a Africii este locul de nastere al speciei umane.

Valea riftului african este in acelasi timp leaganul omenirii, rezervatie de animale salbatice si un peisaj magnific. Cel mai spectaculos aspect al celei mai mari fisuri din scoarta Pamantului este faptul ca se deplaseaza continuu si in acest timp apa invadeaza tot mai mult uscatul. In cele din urma, fisura se poate rupe si estul Africii se va separa de continent, devenind un continent insular intr-un nou ocean vast.

</p>
Vote it up
243
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza