Urmaritor din umbra

Povestea adevarata a unei americane al carei fost prieten devine cel mai cumplit cosmar din viata ei
 
<p>Intr-o zi de primavara din 2004, Gayane Indzheyan statea la o cafenea Starbucks dintr-un mall aglomerat de langa casa ei din Glendale, California. Cafeneaua se invecina cu o librarie Barnes & Noble, intesata de clientii obisnuiti: grupuri de studenti, oameni care scriau la laptop sau rasfoiau carti. Cumparatorii si clientii cafenelei se vanzoleau de colo-colo. Nimic altceva decat o zi obisnuita in California de Sud. Deodata, Gayane ridica privirea si observa un barbat care se uita fix la ea din parcarea aglomerata. O tintuia cu o intensitate stranie. Privirile li se intalnira, apoi el disparu.

Gayane, emigranta de origine armeana, echilibrata si rafinata, avea o companie de traduceri si o scoala de dans. Intr-o buna zi, cu ocazia unui spot publicitar pe care l-a comandat unei televiziuni prin cablu locale, l-a cunoscut pe Ara Gabrielyan, producatorul emisiunii de muzica armeneasca. I s-a parut un barbat inteligent, muncitor si afectuos, asa ca a acceptat sa se intalneasca cu el. Cu timpul, insa, purtarea lui a inceput sa se schimbe. A devenit tot mai exigent, iar Gayane s-a hotarat sa intrerupa relatia.
Acum, la mall, era sigura ca Ara era cel care o urmarea.

In alta zi, Gayane s-a dus la mormantul fratelui ei, din cimitirul Forest Lawn. Cu cateva luni inainte, la doar 23 de ani, fratele ei fusese accidentat mortal de o masina, in timp ce mergea cu bicicleta. Gayane inainta pe aleile intortocheate. Era usor sa te ratacesti prin locurile acelea daca nu stiai drumul. Se oprise la umbra, pe colina linistita, potopita de iarba, de langa mormantul fratelui ei. Brusc, observa silueta indepartata a cuiva care o privea cu atentie. Era tot Ara, barbatul pe care voia sa-l evite cu orice pret. E adevarat ca locuia prin apropiere, dar cum de se nimerise exact in cimitirul acela labirintic?

Cand incepusera sa se intalneasca, in octombrie 2002, Gayane crezuse ca relatia lor promitea mult: erau amandoi armeni, amandoi ambitiosi si cu o cariera implinita. Pe langa emisiunea de televiziune, Ara, care la vremea aceea avea 30 de ani, mai detinea si un magazin de CD-uri si casete video. La inceput i s-a parut un barbat atent, normal, dar cam patimas. Era politicos, bine crescut si o scotea la restaurante elegante. Gayane, in schimb, il invita la cina si gatea ea insasi.
Curand iesi la iveala o latura mai alarmanta a personalitatii lui. Incepuse sa aiba un comportament confuz. In ianuarie 2004 a fost arestat pentru frauda prin cartea de credit, iar Gayane ii sarise in ajutor. Isi pusese banii la bataie ca sa-l elibereze pe cautiune, dar legatura lor continua sa se deterioreze. In seara de 15 februarie, a doua zi dupa Sfantul Valentin, acasa la el, i-a pregatit o supa, au luat cina si apoi i-a dat vestea proasta:
- Nu mai putem fi impreuna. Nu mai simt nimic pentru tine, in afara de prietenie.
Ara a fost uluit.
- Asta nu!, a spus el. Dupa mine, nici un alt barbat nu va mai exista in viata ta!
Coplesit de furie, a devastat apartamentul, dar nu s-a atins de ea. Ea a spus ce se obisnuieste in astfel de cazuri: spera ca vor ramane prieteni; avea nevoie sa se detaseze, sa dea un nou curs vietii ei.
Ruptura nu a fost rapida si nici definitiva. De fapt, a continuat, cu intreruperi, Ara rugandu-se si Gayane lasandu-se convinsa. In mai, ea a refuzat sa continue relatia.

Dar Ara n-a incetat sa o sune in fiecare zi. Era obsedat de Gayane, o suna acasa, la birou, pe telefonul mobil, de 20 sau chiar de 30 de ori pe zi. Ea nu se mai putea concentra deloc, nici la lucru, nici acasa. Incepuse sa i se faca frica. "Imi esti datoare", ii spunea. Gayane a vorbit cu compania de telefoane si i-au blocat apelurile. Un mesaj inregistrat le cerea celor care o sunau sa isi spuna numele, astfel incat Gayane sa ii poata selecta. Faptul ca stia cine o suna o facea sa se simta mai linistita.

Intr-o zi, luptandu-se cu traficul de pe autostrada, Gayane isi croia drum spre aeroport, de unde trebuia sa ia un prieten. Parcarea era, ca de obicei, intesata de masini. Barierele de beton si noua cale de acces construite dupa 11 septembrie facusera intrarea in parcare foarte complicata. Pe cand rula pe calea de acces auto a terminalului, il zari pe Ara in Cadillac-ul lui negru.
Mai tarziu, el incepu sa-si faca aparitia la biroul Gayanei si acasa la mama ei. Astepta in masina lui, pe Verdugo Boulevard - drumul ei de fiecare zi; statea si se uita la ea cum conducea. Apoi, pe 25 august, pe cand era la birou, se uita pe geam si vazu un automobil parcat in spatele masinii sale. Un barbat lungit pe jos era ascuns pe jumatate sub masina. Gayane iesi si il intreba ce facea acolo.
Ara se ridica. Avea o pana la masina si incerca sa o repare. Toata povestea parea suspecta, dar observa ca avea sange pe degete si ca din masina lui ieseau niste cabluri. Se gandi ca poate spunea adevarul. Au stat putin de vorba, apoi Ara a plecat.

Doua nopti mai tarziu, pe la zece seara, din dormitorul ei, Gayane observa o luminita care se misca de la dreapta spre stanga. Tremurand de spaima, iesi sa vada ce era; nici nu isi mai simtea picioarele de frica. Afara, in intuneric, il vazu pe Ara: tinea in mana telefonul mobil, cu ecranul luminat. Trase storurile imediat. El o sunase repetat, dar, multumita sistemului de identificare telefonica, il ignorase. Acum o pandea de afara, hartuind-o chiar din pragul usii.
Din pura frustrare, Gayane ridica telefonul si spuse:
- Te-am rugat sa nu ma mai suni. Am sa chem politia. Pleaca!
Apoi se baga in pat, dar nu putu sa adoarma. A stat treaza toata noaptea, de teama ca el inca mai era in fata casei. Dimineata, isi usca parul cu foehnul in baia de la etaj, cand l-a zarit prin geamul de la balcon. Nu existau scari pana acolo; probabil sarise gardul. Ara incerca sa forteze geamul cu pumnul; parea schimbat complet. Panicata, Gayane suna la politie, iar dispecerul trimise un ofiter. Prea speriata ca sa mai astepte, Gayane apuca din fuga geanta si se sui in masina. Ara demara, incercand sa-i taie calea. In timp ce accelera, aparu o masina de politie care se indrepta cu viteza spre casa ei. Ara intoarse si disparu in viteza.

In acea zi, Gayane s-a dus la biroul ei de pe Burbank Boulevard, o artera aglomerata, unde spera ca Ara nu va indrazi sa se poarte nebuneste. Si totusi, el a urmarit-o pana la birou si apoi, ore in sir, s-a plimbat in sus si in jos prin fata cladirii; in tot acest timp a sunat-o intruna pe ambele telefoane de la birou. In final, i-a raspuns, doar ca sa nu mai auda soneria taraind.
- M-ai parat la politie, i-a spus el. Ori vei fi a mea, ori mergem impreuna in eternitate.
Innebunita de spaima, Gayane se duse acasa la sora ei. O premonitie o indemna sa sune acasa. La telefonul ei raspunse Ara.
- Da, sunt aici, ii spuse el, si, de vreme ce nu-mi raspunzi, am sa te sun de pe telefonul tau. Ce fac acum e doar unu la suta din ce as putea sa fac. Daca imi folosesc tot potentialul, o sa-ti para rau ca n-ai murit.
Hartuirea tinuse atat de mult si fusese atat de stresanta, incat Gayane nu mai gandea limpede. Abia a doua zi, pe 29 august, la patru zile dupa ce il gasise pe Ara sub masina ei, mintea i se lumina si vazu totul limpede. Opri pe marginea drumului, se uita sub masina si suna la politie. Politistul care veni facu o scurta verificare si gasi o cutie neagra fixata pe sasiu cu un magnet. Inauntru se afla un telefon mobil echipat cu un sistem de localizare globala GPS care se activa la fiecare demaraj. Semnalul era transmis catre un satelit, apoi catre un site si astfel Ara putea sa o urmareasca.
Cand Gayane il surprinsese sub masina ei, incerca probabil sa schimbe bateriile telefonului - a fost concluzia politiei.
Ofiterul de politie Tracy Lowrey l-a arestat pe Ara, care a fost inculpat pentru mai multe delicte de hartuire si comportament criminal. Daca avea sa fie condamnat, putea sa ia sase ani de inchisoare.
In masina lui, politistii au mai gasit si alte probe. Pe scaunul din fata era o harta cu trasee auto spre Cancún, in Mexic, unde Gayane voia sa mearga in vacanta. Lui Ara ii expirase viza si nu putea lua avionul, deci se pare ca se hotarase sa o urmareasca la volanul masinii cale de 4.600 de kilometri - atat masura drumul dus-intors. Politia a inclus toate acestea intr-un model de comportament: nevoia absoluta de control si seria de evenimente care ar fi putut duce la crima sau la sinucidere.

De ce asteptase Gayane atat pana sa ceara ajutorul politiei? Sergentul Randy Osborne de la politia din Glendale spune ca purtarea ei si hotararea de a nu-l infuria pe Ara reclamandu-l la politie sunt tipice pentru cazurile de hartuire.
Mai putin tipice au fost metodele hartuitorului: era primul caz de hartuire cu ajutorul tehnologiei de ultima ora pe care tribunalul din Los Angeles il instrumenta. In mod normal, tehnologia de urmarire GPS, care acum este inclusa in multe telefoane mobile si in anumite tipuri de masini, este folosita de soferi pentru a gasi directia. Cu ajutorul sistemului GPS, politistii ii pot urmari pe suspecti, iar operatorii localizeaza apelurile primite la serviciul de urgente.
Sergentul Osborne afirma: "Avem cam trei cazuri de hartuire pe luna si avem oameni care isi hartuiesc victimele 24 de ore din 24, dar putini ajung pana aici. In acest caz, deja nu mai este vorba de simpla hartuire".
La audierile preliminare din luna ianuarie 2005, Ara statea la masa apararii, cu avocatii sai, si se uita fix la Gayane cum depunea marturie despre calvarul pe care il indurase. In final, insa, nu a contestat cele doua acuzatii, de hartuire si amenintare criminala, evitand astfel un proces. A fost condamnat la 16 luni de inchisoare, din care a facut mai putin de noua. Eliberat in iunie 2005, a fost deferit autoritatilor de emigrare. Retinut mai intai intr-un centru de detentie federal, pe 16 august 2005, Ara Gabrielyan a fost repatriat in Republica Armenia.</p>

Vote it up
154
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza