Universul Aurorei

Tanara cercetatoare din Romania, care a ajuns celebra in intreaga lume, dupa ce a descoperit un fragment din Cosmos, se casatoreste sambata 
<p> Aurora Simionescu, braileanca de 28 de ani, care lucreaza la NASA si care a descoperit o particula din Univers, se casatoreste sambata, in orasul natal, cu un coleg slovac, pe care l-a cunosut la doctorat, potrivit ziarului Adevarul.  Reader’s Digest a relatat pe larg, in 2009, despre isprava Aurorei. Iata mai jos povestea ei.
 
Decembrie 2008. Sala Ateneului Roman freamata de emotie. E plina pana la refuz de personalitati, de la actori de renume, sportivi celebri, pana la politicieni de prim rang. Toti participa la Gala „Zece pentru Romania“, un eveniment in cadrul caruia, in fiecare an, sunt premiati cei mai valorosi romani. „Iar trofeul Omul Anului se acorda Aurorei Simionescu!“. Sala izbucneste in aplauze. Este tanara care, la numai 24 de ani, a descoperit o farama din materia lipsa din Univers, fapt ce a facut imediat inconjurul lumii. Undeva, in sala, o femeie izbucneste in plans. Este Nicoleta Becheanu, profesoara de fizica a Aurorei, cea care i-a fost mentor.

O alta sala. Mult mai mica. E sala de mese a taberei de copii Caprioara, din judetul Dambovita, acolo unde, in vara lui 1997, s-au adunat toti elevii olimpici din tara pentru pregatirea lotului national de fizica. In fiecare dimineata, copiii primeau din partea profesorilor un set de probleme la care trebuiau sa aduca solutii in scris pana la orele dupa-amiezii. Dintre cei 20 de elevi adunati in sala, profesoarei Nicoleta Becheanu i-a sarit in ochi o fata cu par blond si ochi albastri. O mai vazuse parca undeva, dar nu-si putea aminti unde. Cand ii observa numele pe lucrare, isi aminti brusc. Da! Aurora Simionescu era fetita de doi ani pe care o zarea mai mereu in bratele bunicii sale, care lucra ca secretara la primul liceu din Braila, unde Nicoleta predase. Un copil zglobiu si plin de energie, care o impresionase profund inca de atunci prin dorinta uluitoare de cunoastere, de acumulare. Aurora, acum eleva in clasa a VII-a la liceul brailean „Nicolae Iorga“, devenise, intre timp, adolescenta. Si olimpica, pe deasupra!

In momentul in care ii deschise lucrarea, profesoara ramase aproape fara suflare. Fetita balaie de altadata propunea acum niste solutii aproape geniale pentru o serie de probleme de fizica extrem de complexe. O frapa creativitatea si curajul ideilor ei.
Mai tarziu, profesoara i-a propus sa o insoteasca intr-o plimbare pe cararile de munte din preajma taberei, alaturi de Adrian Nistor, un alt copil pe care-l considera extrem de talentat.
– Vreti sa culegem fragi?, ii intreba Nicoleta.
– Da! Si flori… raspunse Aurora.
Dupa cativa pasi in padure, adolescenta se opri in dreptul unei poienite pline de flori. Incepu sa culeaga.
– Ma intreb cum influenteaza gravitatia cresterea florilor, zise fata.
– Se pare ca are o influenta majora, raspunse profesoara. Exista o teorie care spune ca, in urma cu 200 de milioane de ani, in perioada Jurasicului, campul gravitational era mai mic decat in prezent. Asa a fost posibila viata dinozaurilor, dar si a unor plante mult mai inalte decat cele de azi.
Aurora si Adrian o priveau fascinati. Le placeau provocarile, discutiile ce sfarseau uneori in aprigi dezbateri. Cei doi au fost atat de incantati de modul in care profesoara le-a „povestit“ fizica, incat, peste un an, Nicoleta Becheanu i-a regasit, spre bucuria ei, intr-una dintre clasele de boboci de la Colegiul „Gh. M. Murgoci“ din Braila, cea mai buna institutie de invatamant din oras.

Sustinuta de profesoara ei, Aurora a continuat sa participe la olimpiadele nationale de fizica, abonandu-se la premii si, mai important, si-a depus dosarul pentru obtinerea unei burse in strainatate. Iar inevitabilul s-a produs! In 1999, a fost selectata dintre 11.000 de elevi pentru o bursa de un an la colegiul „Deerfield Academy“ din Massachusetts, in Statele Unite. Doar cinci elevi din Romania reusisera aceasta performanta. Nicoleta era deja in al noualea cer: Aurora incepea sa devina sclipirea carierei sale de dascal. Iar pentru parintii adolescentei, aceasta a insemnat infrangerea unor prejudecati create in jurul ascensiunii copilului lor. Petruta si Aurel Simionescu sunt persoane cunoscute in Braila. Mama este acum directoare la Grupul Scolar „Anghel Saligny“, iar tatal, fost parlamentar, se afla inca in plin avant politic, anul trecut fiind ales ca primar al orasului. Cand era in clasa a IV-a, Aurorei i-a spus cineva ca are note mari pentru ca tatal ei e persoana importanta in oras. „Mereu am fost considerata fata lui tata“, spune Aurora. „Si m-au deranjat mereu aceste vorbe. Am fost foarte bucuroasa cand, in clasa a VII-a, am luat la Oradea primul meu premiu la olimpiada nationala de fizica. Pana la urma, de mama si de tata nu se auzise la Oradea!“.

O seara linistita in Braila. Linistea relativa a camerei in care se aude in surdina doar vocea prezentatorului de stiri de la televizor este sparta de zgomotul strident al telefonului.
– Pusa, noi suntem gata!, se auzi in receptor vocea Nicoletei Becheanu.
Asa cum obisnuia, profesoara de fizica o anunta pe mama Aurei ca au terminat meditatiile si ca fata se pregatea sa plece acasa.
– Dar o urc intr-un taxi, s-a facut prea tarziu.
– De ce, Nicol, sa ia taxi? Las-o sa vina cu tramvaiul, raspunse Petruta. O astept eu in statie.
– Mi-e teama, Pusa, e noapte…
– Nicol, tie nu ti-e teama s-o trimiti in Statele Unite si ti-e frica s-o lasi trei statii cu tramvaiul?
– Normal ca ma duc cu tramvaiul!, interveni decisiv Aurora.
Profesoara Nicoleta Becheanu realiza atunci ca adolescenta, alaturi de familie, era pregatita pentru marea aventura in care se pregatea sa plece.

Odata ajunsa in Statele Unite, Aurei i-a luat doar cateva luni pentru a-i impresiona si pe americani. O arata catalogul disciplinelor studiate la „Deerfield“: dintr-un punctaj maximum de 100 de puncte, a obtinut 91 la literatura de limba engleza, 93 la istorie, 95 la germana, 95 la matematica si 99 de puncte la fizica. Paradoxul este ca, dupa ce a revenit in tara, a fost nevoita sa sustina o serie intreaga de examene de diferenta pentru a fi reintegrata in invatamantul romanesc. Rezultatele exceptionale din Statele Unite au ajuns insa la urechile responsabililor Universitatii Internationale Jacobs din Bremen, care au contactat-o si i-au propus sa studieze acolo cu o bursa integrala. A acceptat imediat, iar de acolo a reusit, in 2005, sa intre in atentia institutului de astrofizica „Max Planck“, una din cele mai renumite organizatii independente de cercetare din lume. „Am fost acceptata aici pentru un program de doctorat de trei ani. M-a atras ideea de a sari peste masterat si de a incepe direct cercetarea“, spune Aurora.

La München s-a produs descoperirea care a facut-o celebra pe Aurora Simionescu. Ideea s-a nascut in timpul unor discutii cu mai multi doctoranzi, printre care Norbert Werner, un slovac venit la Max Planck cu o bursa de schimb, si Joerg Dietrich, un cercetator german.
„Materia cunoscuta noua (protonii, neutronii, atomii, in general numiti barioni) constituie in jur de 4-5% din compozitia universului. Restul, de 95-96%, este format din materie obscura, cel mai mare mister al astrofizicii. Dar chiar si din aceste putine patru procente de materie pe care o intelegem, doar 2% au fost detectate“, explica tanara cercetatoare. Se stie ca restul e organizat intr-un tip de filamente. Impreuna cu echipa din care a facut parte, Aurora a descoperit un astfel de filament. Cum?

Teoria formarii Universului, asa numitul Big-Bang, spune ca acesta s-a format printr-o mare explozie. In timp, universul s-a extins, densitatea acestuia fiind dispusa intr-un fel de panza de paianjen. Nodurile acestei panze sunt roiuri de galaxii, niste zone care ar fi conectate intre ele de aceste filamente, un fel de poduri in care se afla gaz difuz. Stiind ca acest gaz emite in frecventele razelor X, cei trei s-au apucat sa faca observatii cu un satelit asupra a doua grupuri galaxii, Abell 222 si Abell 223. Dupa cateva luni bune in care s-au luptat cu detaliile analizei, aveau sa detecteze in premiera un filament.
Descoperirea lor, anuntata si de celebra publicatie Astronomy Magazine, confirma astfel o parte din teoriile privind formarea universului si ofera cercetatorilor o noua platforma de studiu.

De cand a plecat din Romania, viata Aurorei este trepidanta. A facut o luna de practica pe un vapor olandez cercetand corali de apa rece pe coasta Irlandei, a urcat pe Pacaya, un vulcan activ din Guatemala, s-a plimbat cu camilele prin desertul Saharei, unde a dormit noaptea intr-un cort berber si a sarit cu parasuta din avion, de la 5.000 de metri. Recent, a fost invitata la Universitatea din Leiden, pentru a prezenta niste rezultate legate de distributia elementelor chimice in univers, iar in iulie va participa in Japonia la o conferinta despre noua generatie de sateliti.
Nu uita niciodata de unde a plecat, dar priveste mereu inainte. „Exista pentru fiecare sansa sa obtina ce vrea. Mai greu e sa stim ce vrem. Cand ne-am dat seama, daca ne urmam cu pasiune si incredere visul, fara a ne da batuti, il vom realiza cu cea mai mare probabilitate“, spune ea. Acum, tanara cercetatoare se pregateste sa-si sustina teza de doctorat la Universitatea din München, dupa care se va muta pentru trei ani la Stanford, unde a primit o noua bursa de studii de la NASA.

La Braila, telefonul Nicoletei Becheanu suna din cand in cand cu aceeasi voce la capatul firului: e bunica Aurorei, care, desi mandra foc de nepotica ei, duce o lupta grea cu dorul de ea. Nicoleta Becheanu n-are insa mustrari: „Sunt convinsa ca, mai devreme sau mai tarziu, aceasta fata va lua Premiul Nobel“.</p>

Vote it up
149
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza