Un tanar a infiat patru fetite

Pentru a nu le lasa pe drumuri dupa ce mama lor a fost rapusa de cancer
 

”Lasati orice speranta, voi ce intrati aici!”. Portile cimitirului sunt larg deschise. De fapt, ele nu se inchid niciodata, raman intr-o asteptare permanenta ca o gazda primitoare ce isi intampina fara resentimente fiecare oaspete.

In praful din fata cimitirului, urmele masinii care transporta mortii in sat sunt inca proaspete. Ele taie aleea ca doua lame ce patrund adanc in inimile celor ramasi in urma. Patru suflete triste, Elena, de 14 ani, Andreea, de 13 ani, Georgiana, de 10 ani, si Alina, de 8 ani, tremura in fata unei gropi intunecate.

Batranele din sat isi trag pe frunte broboadele negre si bocesc infundat, iar sunetul se ridica spre cer in acelasi timp cu lacrimile care coboara pe obrajii micutelor. Se tin strans de manute... Mama lor doarme pentru totdeauna in cutia de lemn din adancul gropii. A fost rapusa de cancer. Si ele sunt neputincioase.

Familia Simion a plecat din comuna Gura Vaii, judetul Bacau, pentru a-si cauta o viata mai buna. Tatal murise cu ceva timp in urma si tot greul cazuse pe spatele nefericitei mame. Isi iubea cu disperare copilele. Si o sfasia neputinta de a pune ceva pe masa. Le-a luat si a plecat cu ele in lume.

Asa, au ajuns in comuna Sepreus din judetul Arad. Sperau, visau, isi doreau... Preotul se roaga pentru iertarea pacatelor decedatei. Oare ce pacate sa fi avut? Ea si-a dorit o viata mai buna pentru fetele ei... Batranele isi continua bocetul milenar.

Fetitele stau stans unite in jurul unui barbat tanar, Valentin Horga, de 27 de ani. El este singura persoana de pe lume care le-a mai ramas. Este singurul om caruia ii pasa de ele. Primii bolovani incep sa loveasca sicriul, inghesuindu-se sa-l acopere pentru totdeauna. Nu-si vor mai vedea niciodata mama... Valentin le strange usor in brate, incercand sa le acopere ochii de trista priveliste.

In primavara anului trecut, fetitele si mama lor au ajuns in satul Sepreus infometate, disperate, cu speranta aproape pierduta. Valentin, un om cu suflet mare, le-a oferit adapost casa bunicilor sai. ”Nu sunt nici eu bogat, dar mi s-a facut mila de cele patru copile, asa ca am hotatrat sa le las sa doarma in casa batraneasca”, isi incepe povestea Valentin Horga. Usor-usor, viata a intrat in normal. Mama fetelor incepuse sa lucreze cu ziua prin sat, iar Elena, Andreea, Georgiana si Alina  erau din ce in ce mai fericite. Dar soarta le-a distrus planurile. Femeia s-a imbolnavit de cancer. Copilele o vedeau cum se stinge pe picioare si nu puteau face nimic. Valentin si mama sa, Florica Horga, le ajutau cat puteau. Dar, moartea nu au putut s-o intoarca din drum.

Femeia s-a stins din viata in luna august 2013. Asa a ajuns Valentin Horga sa tina in brate patru fetite orfane in fata unei gropi. Stie ce simt. Si el si-a pierdut tatal cand era doar un copil. Stie ca daca n-ar fi facut ceva, ele ar fi fost despartite de autoritati si imprastiate prin orfelinatele din tara. ”Nu puteam sa le las de izbeliste, prin casele de copii. Chiar daca nu stau bine cu banii... Traiesc de pe urma unor stupi de albine si ce mai muncesc prin sat... Am hotatrat sa le infiez.  Ma ajuta si mama mea, Florica. Unde mananca doua guri, mai pot manca patru”, ne-a marturisit Valentin Horga.

Acum, sta in pragul casutei amarate si priveste mandru la fetele care se joaca fericite. Intra si el in jocul lor. Invata, in fiecare zi, sa fie un tata bun, responsabil si ocotitor.

”Haideti la masa si apoi mergem sa o vizitam pe mama.” Le duce des la mormantul ei. Vrea ca ele sa nu uite cat de mult le-a iubit mama lor si cat au insemnat ele pentru ea. Golul lasat de disparitia ei in sufletele lor, nu il poate umple nimeni, dar e hotarat sa le ajute, sa le cladeasca un drum drept in viata. Se aseaza cu totii in fata crucii albe si se tin de maini. Ochii lor cauta privirea lui. ”Mai povesteste-ne despre ea”, il roaga intr-un glas. Valentin se conformeaza imediat: „A fost odata o femeie frumoasa si buna, care avea patru fetite. Si ea le iubea foarte mult.”

Fetitele asculta linistite povestea pe care au auzit-o de o mie de ori. Apleaca usor capetele pe umerii lui si ofteaza adanc. Valentin le-a salvat. Cu multe sacrificii, a reusit sa le tina impreuna si sa le ofere o familie. Stiu asta si ii multumesc in fiecare zi. Candva, o sa aiba si el o sotie. Si aceasta ii va darui la randul ei copii. Se uita spre cer si zambeste. Este un om fericit. Si Dumnezeu, de acolo de sus, ii zambeste inapoi, umplandu-i inima de multumire si de sarutari de copii fericiti.

Pentru ca locuinta in care locuiau fetele avea nevoie de reparatii capitale, iar Valentin Horga nu si le putea permite, Samuel Negoiescu, presedintele asociatiei ”Misiunea Speranta pentru Romania” i-a sarit in ajutor. ”Il cunosc de mic pe Valentin, am copilarit impreuna. Auzind de gestul lui, m-a impresionat si am fost sa vad cum este si ce face. Asa am descoperit locuinta si conditiile insalubre. Am facut un apel umanitar, iar oamenii au sarit sa-l ajute pe Valentin. Asa am reusit sa amenajam casa. Tot ajutorul financiar pe care il primesc fetitele din alocatii inseamna doar 500 de lei lunar. In rest, traiesc din ceea ce castiga Valentin”, spune Samuel Negoiescu.

Tanarul nu regreta nicio clipa gestul pe care l-a facut. Acum s-a obisnuit sa fie parinte si spera ca intr-o zi sa mai aiba si alti copii. “Ei iti dau un sens”, spune Valentin.

Vote it up
224
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza