Un suflet cat o mocanita

Jurnalistul elvetian Michael Schneeberger a renuntat la viata sa perfecta, pentru a salva ultimul trenulet cu aburi din Europa 
<p>Un vultur isi ia zborul de pe o creasta. Planeaza apoi peste linistea deplina a vaii. Isi paraseste paradisul din inaltul cerului senin, in cautarea parca a unui reper din infernul verde de pe pamant. Nici macar susurul fin al apei nu se potriveste cu imaginea aproape apocaliptica de jos, unde miroase a lemn proaspat frant. Pare ca un val urias a maturat peisajul, secerand si aruncand care incotro tot ce-a gasit in cale: busteni, radacini de copaci, bolovani.
 
Barbatul cu parul carunt si ondulat priveste incremenit peisajul. Are ochii pierduti, rataciti intr-o zare stiuta doar de el. In ei se citeste insa deznadejdea. Munca lui, pasiunea in care a investit aproape 10 ani din viata, zace in fata, rupta, surpata, contorsionata....
Cu doar doua zile inainte, pe 26 iulie 2008, o furtuna deosebit de puternica s-a abatut asupra Vaii Vaserului din Maramures, unde se afla singurul tren de linie ingusta din Europa care mai transporta busteni cu locomotive cu abur. I se zicea mocanita. Si renumele lui atragea curiosi din intreaga lume. Acum, mica linie ferata – pentru care jurnalistul Michael Schneeberger, de 53 de ani, isi lasase confortabila viata din Elvetia in schimbul lumii modeste, dar fascinante din nordul extrem al Romaniei –, era distrusa de viitura teribila de dupa furtuna. Iar mocanita ramanea blocata sus, in munti.</p>
Vote it up
1016
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza