Un paradis printre valuri

Stâncoasă și retrasă, insula grecească Monemvasia este un loc plin de farmec, încă neinvadat de turismul de masă.
 

Partea de jos a orașului insular Monemvasia pare a fi patria făpturilor blănoase și tărcate. Zeci de pisici fără stăpân se plimbă pe aleile pietruite și se strecoară printre scările înguste dintre case.

Aroma de brânză saganaki prăjită și plante aromatice proaspete adie dinspre tavernele unde se adună pisicile, în speranța vor primi o îmbucătură. Din când în când, câte un turist le aruncă o bucățică, zâmbind când le vede așa de pufoase și drăgălașe, iar unii chelneri presară resturi de mâncare pe jos. Dar numai Soula Kastanias vine aici special pentru a le hrăni.

 

Monemvasia este situată în sudul peninsulei grecești Peloponez. Odată ce ai ajuns, în fine, aici, după ce ai străbătut nesfârșite drumuri de munte întortochiate și străjuite de stânci semețe, te îndrăgostești de această stâncă mitică ce se înalță din mare. Localnicii o numesc Kastro (Fortăreața).

Aproape 1.400 de ani, zidurile ei puternice au încercuit orașul care a reușit astfel să țină piept, de-a lungul timpului, unor atacuri ale normanzilor, arabilor, otomanilor sau francilor și au apărat importanta rută maritimă dintre Veneția și Constantinopol.

 

A fost o așezare puternică vreme de secole. Numele Monemvasia de­­rivă din cuvântul grecesc care în­­seamnă „o singură intrare“. Orașul a început să fie vizitat de negustori încă din secolul al XII-lea. Aceștia încăr­cau vasele amarate în portul din Monemvasia, înainte de a ridica pânzele spre vestul Europei.

Acum, o mulțime de pisici lenevesc pe locurile unde altădată locuitorii fortăreței își aliniau tunurile. „Haideți, veniți!“, le strigă Soula Kastanias. Ea presară hrană uscată pentru pisici la colțurile caselor, din sacoșa înfășurată în jurul brațului.

 

Soula, o femeie de 45 de ani, lucrează la o organizație pentru protecția animalelor care are grijă de câinii și pisicile rănite sau fără stăpân din regiunea Laconia, de care aparține din punct de vedere administrativ și orașul Monemvasia.

 

Adăpostul pentru animale la care lucrează Soula se află la zece minute de centrul orașului. Ea și asistenta ei au grijă de peste 600 de câini fără stăpân. Nu a reușit încă să ia și pisici pentru că nu are la dispoziție nici spațiul, nici fondurile necesare pentru asta. În Grecia, ca și în România, protecția animalelor se bazează în special pe voluntariatul unor oameni ini­­moși. Dar Soulei Kastanias îi place foarte mult ceea ce face. „Aici e altfel – e atât de liniștit și de romantic“, spune ea despre orașul fortificat. De câte ori are ocazia, parcurge șoseaua de 400 de metri ce leagă orașul Monemvasia de satul Gefyra, aflat pe continent. Dacă într-o zi se simte mai obosită, urcă în autobuzul care face naveta dus-întors, din zece în zece minute. Soula poate vedea fortăreața de pe balconul casei ei din Gefyra: „Arată întotdeauna diferit, în funcție de unghiul din care o privești“.

 

După ce și-a terminat rondul în care hrănește pisicile, nimic nu-i place mai mult decât să urce până la restaurantul Matoula, unde poate simți vântul care îi răvășește pletele blonde și să comande un platou cu gustări grecești (meze) și un pahar de vin alb. Matoula este cel mai vechi restaurant din Monemvasia. A fost deschis de Venetia Arbetos, bunica actualului pro­­prietar. De pe terasă, clienții se pot bucura de priveliștea mării cristaline, care își leagănă valurile 100 de metri mai jos. Taverna este doar una dintre cafenele și restaurantele de pe insulă, vreo zece-cinsprezece la număr.

 

Dacă ai rău de înălțime, nu e recomandat să vizitezi orașul de sus. Exis­­tă doar o singură potecă îngustă care duce la vechea citadelă, care se cocoață la 300 de metri deasupra nivelului mării, pe platoul înalt al Monemvasiei.

În Evul Mediu, în fortăreață exis­­tau un lan de cereale și cisterne pentru colectarea și depozitarea apei potabile. Acestea erau suficiente pentru a hrăni aproximativ 30 de persoane pe timpul unui asediu prelungit, iar unii s-au încă­­pățânat să cultive și porumb, acolo până în urmă cu 100 de ani. În prezent, mai sunt doar o mână de oameni care și-au ridicat case pe terenul stâncos.

Ca să fiu sinceră, orașul medieval este atât de încântător încât, prin comparație, con­tinentul pare mai degrabă anost. Deși regiunea Laconia are partea ei de comori ascunse, printre care și peștera Kastania, la o oră de mers cu mașina din Monemvasia. Conform mitologiei grecești, peștera era casa lui Hades, zeul infernului. Regiunea oferă, de asemenea, și o pradă bogată pentru entomologi: grotele pline de stalactite și stalagmite sunt locuite de dolichopode, niște insecte asemănătoare greierilor, cu antene lungi, complet surde și oarbe.

 

Pe călătorul mai sportiv îl vor bucura stâncile abrupte din calcar și
rețeaua de trasee turistice marcate din vecinătatea Capului Maleas-Zobolo, o zonă potrivită pentru alpinism. Cu peșterile izolate și înțesate de stalagmite, crevasele adânci și plajele nisipoase din vecinătate – numai bune să te răcorești după o zi de cățărat pe stânci –, există multă varietate în împrejurările Monemvasiei.

 

Soula Kastanias se aventurează doar rareori atât de departe. „În după-amiezele de duminică, prefer să-mi scot la plimbare cei șapte câini“, spune ea. Cățeii se plimbă fericiți ore întregi în zona rurală din spatele casei ei, printre livezile de lămâi și portocali și printre turmele de capre.

Dacă îi mai rămâne timp, mai face uneori o plimbare până în portul Gefyra. Acolo, se răsfață la Café Colonis, cumpărându-și un fursec cu migdale, pudrat din belșug cu zahăr. Dar nu rămâne să-l mănânce acolo, ci își caută un loc însorit în port, unde se așază să-l savureze. De altfel, regiunea este celebră pentru biscuiții cu migdale (cunoscuți sub denumirea de amygdalota). „Proprietarii de la Colonis îi exportă în toată lumea chiar și în Australia“, spune Soula.

Pentru acele zile de vară în care temperatura crește până aproape de 40 de grade, Soula are o singură recomandare: o baie răcoritoare în mare. Sunt destule trepte săpate în țărmul stâncos al Monemvasiei pentru ca oamenii să coboare în apă. ±i, dacă ai chef, poți înconjura înot stânca lungă de doi kilometri. „Numai să nu te sperii dacă dai peste vreo țestoasă“, spune ea. „Aici sunt peste tot!“

 

PONTURI DE CALATORIE

 

UNDE SĂ TE CAZEZI

·      Hotel Ardamis: clădire din piatră cu zece camere. Camera dublă la 75 de euro pe noapte, inclusiv micul dejun; Castelul Monemvasia, tel.:+30/273 20 /618 87, www.ardamis.gr;

·      Kinsterna Hotel & Spa: hotel de lux cu spa, la zece minute de Monemvasia. Camera dublă de la 180 de euro; tel.: +30/273 20/663 00, www.kinsternahotel.gr;

UNDE SĂ MĂNÂNCI

·      Matoula: Plăcintele cu brânză
sunt obligatorii! Castelul Monemvasia, tel.: +30/273 20/616 60

·      Taverna Akrogiali: un meniu variat de meze (flori de dovleac umplute, plăcinte cu cartofi, ardei umpluți). Monemvasia, strada principală,
tel.: +30/273 20/610 56;

·      Café & Bar Di Porto: lângă portul pescăresc din Gefyra. Cafea excelentă și fursecuri cu scorțișoară. Gefyra,
tel.: +30/273 20/616 25

CE SĂ FACI șI CE SĂ VIZITEZI

·      Peștera Kastania: două niveluri
de formațiuni stâncoase. Poți vedea
greieri de grotă.

·      Plaja Elafonisos: feriboturile spre insulă pleacă din Punta, la fiecare oră.

·      Urcușul până la vechiul turn de veghere: urmează traseul D 11, din Velanidia. www.visitvatika.gr

 

Vote it up
86
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza