Un caz greu de elucidat

Abia dupa 46 de ani de la uciderea brutala a doi politisti, criminalul a fost dat in vileag si arestat
 
<p>Cand s-a format echipa pentru cazuri neelucidate din Los Angeles, detectivii s-au trezit in fata unui vraf descurajant de dosare: 9.000 de crime nerezolvate, vechi de peste 40 de ani. Insa nici una dintre acestea nu a fost atat de greu de elucidat precum uciderea, in 1957, a doi tineri politisti care efectuau o verificare de rutina in trafic.
Anchetatorii aproape ca renuntasera la caz - unul dintre cele mai vechi asasinate din SUA ramase nerezolvate - cand tehnologia moderna a ajuns, in cele din urma, in pas cu justitia.
Povestea incepe cu 48 de ani in urma, pe 21 iulie, intr-o zona pustie de pe un camp petrolifer din Hawthorne, California. Datorita panoramei spre ocean, locul era cuibusorul perfect pentru indragostiti. Asa se face ca, pe la miezul noptii, doua cupluri de adolescenti parcasera acolo un Ford din 1949. Dar n-au fost singuri pentru multa vreme. Din intuneric, un barbat de douazeci si ceva de ani, cu o frizura inalta, s-a apropiat de masina si, cu o voce taraganata, tipica celor din sud, pe care adolescentii n-aveau s-o uite niciodata, le-a spus ca voia "doar" sa-i jefuiasca. Si-a scos revolverul de calibru 22 mm, le-a ordonat tinerilor sa-i predea ceasurile si banii pe care-i aveau, apoi si-a schimbat planurile.
Scotand la iveala garouri si leucoplast, le-a acoperit ochii si gura, i-a inghesuit pe trei dintre ei, doi baieti si o fata, pe bancheta din spate, si a violat-o pe cealalta fata pe scaunul din fata. Inspaimantati, tinerii si-au inchipuit ca vor fi omorati si ca nu vor exista martori. Intrusul le-a ordonat tinerilor sa-si scoata toate hainele, mai putin lenjeria, si i-a lasat, aproape goi, in mijlocul pustietatii, indepartandu-se in goana cu Ford-ul lor.

La 3 kilometri spre vest, in orasul El Segundo, ofiterii Richard Phillips, in varsta de 29 de ani, si Milton Curtis, de 25 de ani, patrulau pe strazi in momentul in care au zarit un barbat intr-un Ford trecand pe culoarea rosie a semaforului. Era 1.30 noaptea. Au tras automobilul pe dreapta si au observat inauntru imbracaminte imprastiata pe bancheta din spate - o rochie galbena de plaja, un furou si o camasa sport barbateasca. Soferul a iesit din masina, dar in timp ce Curtis apela baza prin statie, barbatul si-a scos revolverul de calibru 22 mm si l-a impuscat pe Phillips in spate, de trei ori. Apoi a indreptat arma spre masina de patrula unde se afla Curtis si a mai tras trei focuri, lovindu-l drept in piept.
Inainte sa cada rapus la pamant, Phillips a reusit sa traga de sase ori cu revolverul de serviciu in directia barbatului, care in acel moment se urca din nou la volanul Ford-ului. Soferul a fugit fara probleme, ambii ofiteri fiind doborati. Patru strazi mai incolo, el a abandonat masina si a luat-o la picior.
Pe campul petrolifer, adolescentii au dat in cele din urma de un paznic si au cerut ajutor. La sosirea politiei,  tinerii s-au straduit sa-si aminteasca semnalmentele faptasului, cu speranta ca un portret-robot va duce la arestarea lui.
Tanara violata a fost examinata, dar in anii ’50, afirma Darren Levine, procurorul adjunct caruia i-a fost incredintat cazul in 2002, "modul in care se trata un caz de viol era cu mult diferit fata de cel de acum. Fetei i-au fost inapoiati furoul si chilotii patati de sperma, astfel incat niciodata n-am avut proba respectiva".

Keith Curtis, acum in varsta de 53 de ani, avea numai cinci ani, iar sora lui doar doi, cand au auzit batai in usa la 4 dimineata. Mama lui era atat de socata, incat nu reusea sa deschida usa:
- Ce s-a intamplat?, a strigat ea catre seful politiei din El Segundo. A fost ranit sotul meu?
- Nu, e mai rau de-atat, a spus seriful, care tocmai daduse aceeasi veste groaznica vaduvei ofiterului Phillips si celor trei copii ai sai, care locuiau la doar un kilometru si jumatate distanta.
"O vreme am fost buimac", a declarat Curtis. "Mama spunea mereu ca tata plecase intr-o calatorie. Intr-un final, mi-a zis c-a plecat in Ceruri si ca n-avea sa se mai intoarca."

Uciderea politistilor a fost, luni de zile, pe prima pagina a ziarelor din sudul Californiei. In Ford-ul abandonat, detectivii au gasit trei gauri facute de gloantele trase de Phillips - doua in luneta si una in portbagaj -, dar n-au localizat decat doua gloante. Unde era cel de-al treilea? In Ford au mai fost gasite haine sfasiate si bucati de leucoplast, precum si trei amprente pe volan si pe bord. Insa, neavand nici o baza de date computerizata cu care sa confrunte amprentele, politia doar
le-a inregistrat si le-a pus la pastrare. In anii care au urmat, pe masura ce detectivii lucrau la caz, au iesit la iveala franturi de dovezi. La o luna dupa asasinate, o femeie care-si ingrijea gradina, din apropierea locului unde a fost abandonat Ford-ul, a gasit un ceas barbatesc, dar nu a facut nici o legatura cu crimele. Doi ani mai tarziu, sotul ei sapa in gradina cand a descoperit o bucatica dintr-un cartus de calibru 22 mm, dar nu i-a dat atentie si a pus-o pe un raft din garaj.
In 1960, fiul acestui cuplu lucra afara cand a gasit cilindrul ruginit al revolverului. Tatal baiatului, care vazuse stirile despre moartea ofiterilor de politie, a facut legatura. Si-a dat seama ca suspectul a aruncat la intamplare dovezile incriminatoare in curtea sa, in timp ce fugea. Asadar, barbatul a telefonat la politie.
Cand expertiza balistica a confirmat ca urmele de pe arma coincideau cu gloantele gasite in trupurile ofiterilor Curtis si Phillips, politia, aflata in culmea fericirii, a facut, in sfarsit, un prim pas inainte. Anchetatorii au reusit sa descopere ca arma crimei provenea dintr-unul din magazinele Sears din localitatea Shreveport, Louisiana, unde registrele au aratat ca arma a fost cumparata cu trei zile inainte de asasinate. Functionarul de la magazin notase numele cumparatorului in registrul de vanzari de arme: "G.D. Wilson".
Anchetatorii l-au localizat pe vanzatorul care se ocupase de tranzactie si, in mod uimitor, acesta si-a amintit ca persoana care il cumparase era un barbat cu frizura inalta, care parea grabit sa paraseasca locul. Pista respectiva n-a dus nicaieri, astfel incat cazul a ramas la pastrare inca 42 de ani.

Volumul de cazuri neelucidate creste an de an. Din cele 560 de omucideri comise anual in Los Angeles, aproape 50% raman nerezolvate. Lisa Kahn, seful departamentului de medicina legala al procuraturii, si David Lambkin, din echipa de cazuri neelucidate a politiei din Los Angeles, fac efortul de a deslusi aceste cazuri nerezolvate folosind tehnologia moderna, inclusiv programul computerizat de urmarire, probele ADN (din sange, par si sperma) si bazele de date computerizate continand amprente si rapoarte balistice. Munca a inceput in 2001, cu o subventie de 50 milioane de dolari din partea statului, menita sa acopere costurile verificarilor ADN in cazurile nerezolvate de tentativa de viol. Subventia le-a permis detectivilor sa revada cazuri utilizand o baza nationala de date care contine 300.000 de probe ADN de la autori cunoscuti. Pana astazi, anchetatorii din L.A. au rezolvat 28 de cazuri vechi si spera sa solutioneze inca 50 anul acesta.
Kahn a inceput sa fie fascinata de investigatii judiciare de cand a avut un caz de dublu viol, la sfarsitul anilor ’80. A fost primul caz din districtul L.A. in care ADN-ul a fost folosit ca proba si care a introdus-o pe Kahn in lumea investigatiilor genetice. Deoarece violatorul purta o masca, victimele nu au putut sa il identifice. Kahn a obtinut probe de sange ale suspectului, care, confruntate cu probe din sperma ramasa in trupurile victimelor, au determinat identificarea ADN. "Privesc un caz vechi ca pe un imens puzzle judiciar", afirma Kahn. "Poti afla multe din testul ADN - daca au fost mai multi agresori, de exemplu, sau daca victima a fost ucisa ori doar abandonata la locul crimei."
Nu toate cazurile nesolutionate sunt rezolvate folosind identificarea ADN. Amprentele pot fi un instrument util si aveau sa se dovedeasca a fi cheia uciderii ofiterilor din El Segundo. Inainte de dezvoltarea bazelor computerizate de amprente, la mijlocul anilor ’80, detectivii erau nevoiti sa gaseasca un suspect si apoi sa-i compare amprentele cu cele din dosar, rezultatele fiind adesea limitate.
Totusi, avand in vedere progresul tehnologic, amprentele pot fi scanate la ora actuala direct in sisteme computerizate complexe. "Putem sa luam o amprenta de la locul crimei, sa o procesam si sa o confruntam cu amprentele din baza de date, ceea ce ne poate spune cine este suspectul, in loc sa procedam invers", afirma Lambkin.
Exact asa s-a intamplat cu cazul din 1957, care a fost redeschis in toamna lui 2002. Un barbat bolnav de cancer, aflat pe patul mortii, a informat politia ca fratele sau mai mic se laudase, cu ani in urma, cu uciderea ofiterilor din El Segundo. Cand detectivii l-au verificat pe fratele mai tanar, au ajuns la concluzia ca nu era credibil.
"Si-a asumat tot felul de crime", afirma procurorul adjunct Levine, "inclusiv asasinarea lui Robert Kennedy. Dar informatia, oricat de irelevanta, a starnit interes asupra cazului".
Pana la momentul respectiv, analiza amprentelor facuse progrese consi-derabile. In iulie 1999, FBI a finalizat completarea propriului Sistem Integrat de Identificare Automata a Amprentelor (IAFIS), o baza nationala de amprente continand circa 40 de milioane de amprente ale faptasilor cunoscuti. Detectivii care primisera cazul din 1957 au verificat amprentele din Ford in baza de date, apoi au asteptat nerabdatori sa vada rezultatul. "N-am sa uit niciodata momentul in care am primit telefonul de la laboratorul de analiza, care ne-a anuntat ca s-a facut identificarea", isi aminteste lt. Craig Cleary, seful echipei de detectivi din El Segundo. "Sunteti sigur?", am intrebat. "Absolut", a raspuns analistul.
Amprenta ii apartinea unui barbat pe nume Gerald F. Mason, care locuia in Columbia, Carolina de Sud. In 1956, cu un an inainte de asasinarea ofiterilor, un anume Mason, pe atunci in varsta de 22 de ani, fusese arestat in Carolina de Sud pentru jaf comercial (singurul delict din dosarul sau), asa ca amprentele lui erau inregistrate in statul respectiv. Dar acele amprente nu au devenit parte din baza nationala de date decat multi ani mai tarziu.
Detectivii au inceput cautarea lui Mason si, curand, au aflat mai multe detalii despre el. Avea 68 de ani, cantarea 88 de kilograme, era insurat de 40 de ani si avea doi copii si cativa nepoti. Avea un lant de benzinarii, care il facusera bogat. De fapt, era binecunoscut si respectat in Columbia.
Primul telefon pe care Cleary l-a dat dupa identificarea lui Mason a fost la familia ofiterului Milton Curtis. "Eram intrigat, dar precaut", povesteste Keith Curtis, care este casatorit si are o fiica de 19 ani. Cleary a telefonat, de asemenea, familiei lui Richard Phillips. Vaduva acestuia decedase, iar cei trei copii erau in floarea varstei. "Am vorbit cu fiul ei si aproape ca mi-a inchis telefonul", povesteste Cleary. "A crezut ca e o farsa. Dar cu cat vorbeam mai mult, cu atat isi dadea seama ca putea fi adevarat."

Procurorul adjunct Levine explica: "A fost unul dintre cazurile in care simti ca cineva vegheaza asupra ta".
Totusi, Levine dorea mai multe dovezi. "Dupa 46 de ani, inainte de a aresta o persoana care era un om de afaceri plin de succes si un stalp al comunitatii, am vrut sa ma asigur ca aveam un caz solid, care sa ajunga in tribunal si sa se termine cu o condamnare." Anchetatorii au adunat cat mai multi martori, insa cativa, inclusiv baiatul de 16 ani caruia ii apartinuse Ford-ul, murisera.
Unul dintre martori - vanzatorul de la magazinul Sears, cu o memorie extraordinara - nu numai ca era inca in viata, dar avansase in cariera pana la functia de vicepresedinte al lantului de magazine cu amanuntul. Omul inca si-l amintea pe Mason, accentul sudist al acestuia si faptul ca paruse grabit. Afland ca Mason locuia intr-un camin al unei asociatii crestine a tinerilor din Columbia atunci cand fusese arestat, in 1956, in Carolina, detectivii au inceput sa verifice alte asociatii crestine, pentru a vedea daca l-ar fi putut localiza in apropierea magazinului Sears din Shreveport, de unde fusese achizitionata arma crimei.
In registrul unei asociatii crestine de vizavi de magazin, ei au gasit semnatura unui anume "George D. Wilson". Detectivii au comparat semnatura cu cea a lui Mason de pe un document de afaceri recent. Se potriveau.
"Atunci am stiut ca l-am gasit", declara Levine. Detectivii nu cunosc inca motivul exact pentru care Mason venise catre vest, in California, insa calatoria sa prin Statele Unite, ca sa rezolve, probabil, o problema juridica legata de mama lui, s-a potrivit cu perioada crimelor.

Era in dimineata zilei de 29 ianuarie 2003, cand un grup de oficiali, din care faceau parte procurorul adjunct Levine si locotenentul Cleary, a aparut, cu vadita nerabdare, in pragul casei lui Mason. "Vrem sa vorbim cu dumneavoastra despre asasinarea celor doi politisti din El Segundo", a spus unul dintre detectivi. "Nu a negat", relateaza Cleary, "dar ne-am dat seama ca era socat ca rezolvasem cazul".
In arestul politiei, oficialii l-au examinat pe Mason si au gasit pe spatele sau o cicatrice de marimea unei monede. Intr-o marturie depusa mai tarziu, Mason a furnizat, in sfarsit, raspunsul la o intrebare care i-a nedumerit ani de zile pe anchetatori. Al treilea glont destinat lui Phillips, a carui urma n-a fost  gasita la locul crimei, il lovise pe Mason sub omoplatul drept si inca mai avea cicatricea de la acesta.
In martie 2003, Mason a fost adus la Los Angeles, unde a pledat "vinovat" la cele doua capete de acuzare, pentru omor deosebit de grav. Nu a fost acuzat si de viol si jaf armat, fiindca victimele nu au vrut sa treaca prin chinul procesului. Condamnat de doua ori la inchisoare pe viata, Mason isi ispaseste pedeapsa intr-o inchisoare din Carolina de Sud. Mason a refuzat sa fie intervievat pentru acest articol, dar pe parcursul audierii sale le-a oferit oficialilor cateva amanunte asupra motivului asasinatelor comise. "Nu a fost premeditat", le-a spus Mason oficialilor. "Ma speriase aparitia politistilor."
Cat despre jefuirea adolescentilor si violarea fetei de 15 ani, se pare ca alcoolul a avut o anumita influenta. "Inca mai incerc sa-mi dau seama cum am ajuns acolo, pe campul petrolifer. Am fost in Las Vegas si parca imi amintesc de o sticla de bautura pe care am golit-o, undeva pe camp."

Prin contrast, amintirea lui Keith Curtis despre tatal sau a ramas totdeauna perfect limpede. "N-am renuntat niciodata sa sper", spune el. "Mi-a fost greu fara tata alaturi. Nu am putut niciodata sa accept ca cineva a scapat pur si simplu nepedepsit pentru uciderea lui."</p>

Vote it up
298
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza