Totul despre colesterol

Cele mai recente informaţii, din noi studii surprinzătoare şi de la specialişti renumiţi.
 

Într-o dimineaţă din luna august a anului trecut, Daniel Stancu, un bucureştean de 54 de ani, a simţit o durere în piept. După câteva minute, înţepătura a dispărut. În dimineaţa următoare, când îşi lua micul dejun, a simţit din nou aceeaşi durere. Dar, şi de data aceasta, i-a trecut destul de repede. Timp de o săptămână, în diverse momente ale zilei, timp de câteva minute, junghiul acela în piept l-a tot sâcâit. „Era ca şi cum cineva îmi înfigea un cuţit. La asta mă făcea să mă gândesc acea durere“, îşi aminteşte Daniel.

După ce l-a auzit plângându-se timp de câteva zile, soţia lui, Maria, a hotărât că este momentul să meargă la spital. Pe pereţii interiori ai arterelor lui Daniel, care irigau inima, se depusese o cantitate mare de colesterol. Cu timpul, acesta formase o substanţă numită placă arterială, care dusese la instalarea aterosclerozei. Plăcile arteriale provocaseră îngustarea spaţiului prin care sângele circula spre inimă.

În momentul în care astfel de plăci se rup, cum se întâmplă uneori, pot lua naştere cheaguri de sânge, care migrează apoi în fluxul sangvin. Se pare că asta se petrecuse şi în cazul lui Daniel. Colesterolul întărit, calcifiat, şi cheagurile blocaseră sângele bogat în oxigen, împiedicându-l să mai ajungă la inimă. Daniel Stancu tocmai suferise un atac de cord.

De ce avem colesterol

Colesterolul reprezintă o substanţă asemănătoare grăsimii, numită lipidă, fiind produsă, în primul rând, de ficat. Adevărul este că nu am putea trăi fără colesterol! „Avem nevoie de el pentru formarea anumitor hormoni, pentru menţinerea integrităţii ADN-ului şi a membranei celulelor“, spune Ian Graham, profesor de medicină cardiovasculară la Trinity College, din Irlanda. De asemenea, în lipsa colesterolului, creierul nostru nu ar putea funcţiona.

Însă colesterolul nu „înoată“ prin vasele noastre de sânge de unul singur. Când doctorul îţi vorbeşte despre nivelurile de colesterol pe care le ai, se referă, de fapt, la nivelurile mai multor tipuri diferite de particule în a căror componenţă intră şi colesterolul. Aceste particule minuscule sunt numite lipoproteine, deoarece exteriorul lor este compus din proteine, iar interiorul conţine lipida colesterol, precum şi o altă lipidă, numită trigliceridă. (Trigliceridele alcătuiesc cea mai mare parte a grăsimii din organismul nostru.)

Analizele privitoare la colesterol măsoară numai primele două lipoproteine majore. High Density Lipoprotein (HDL), adică lipoproteinele cu densitate mare, reprezintă aşa-numitul colesterol „bun“. Low Density Lipoprotein (LDL), denumit astfel deoarece are o concentraţie mai scăzută de colesterol, este cunoscut drept colesterol „rău“. A treia lipoproteină importantă, cu o densitate foarte scăzută, numită Very Low Density Lipoprotein (VLDL), se prezintă ca o particulă ceva mai mare, cu o concentraţie ridicată de trigliceride.

Aceste particule lipoproteice se deplasează prin intermediul sistemului circulator, pentru a depune molecule de colesterol şi alte substanţe acolo unde este nevoie de ele – iar, câteodată, şi unde nu e nevoie. Cu toată importanţa pe care o are colesterolul pentru buna funcţionare a organismului, se poate întâmpla ca el, să prisosească. „Deţinem de patru ori mai mult colesterol decât ne-ar fi necesar, dar nimeni nu ştie exact de ce“, recunoaşte profesorul Graham.

Atunci când acest surplus merge acolo unde ar fi cel mai puţin de dorit – şi anume, se depune pe pereţii arterelor, aşa cum s-a întâmplat în cazul lui Daniel Stancu –, riscul apariţiei unor afecţiuni cardiace creşte. Iar dacă este vorba despre arterele care duc la creier, creşte probabilitatea producerii unui accident vascular cerebral.

Nu toate bolile de inimă au legătură cu valorile crescute ale colesterolului, dar Organizaţia Mondială a Sănătăţii apreciază că acestea sunt responsabile pentru o treime din cazurile de afecţiuni coronariene. Iar, bolile cardiovasculare reprezintă principala cauză de deces în Europa, cu un bilanţ tragic de aproape patru milioane de victime anual. În acelaşi timp, nivelurile ridicate ale trigliceridelor, grăsimi ce proliferează atunci când nivelul colesterolului „bun“ scade, pot dubla riscul de accident vascular cerebral, cum a relevat un studiu realizat în anul 2012.

Influenţa stilului de viaţă asupra nivelurilor de colesterol

„Toate lipidele care se găsesc în sânge sunt influenţate de stilul de viaţă şi de factori genetici“, susţine dr. Bşrge G. Nordestgaard, de la Spitalul Universitar din Copenhaga. Nu e posibil să ne modificăm moştenirea genetică, dar cu siguranţă putem face ceva în privinţa stilului de viaţă.

În urma analizării rezultatelor a şase studii, oamenii de ştiinţă au ajuns la concluzia că exerciţiile fizice pot reduce colesterolul, dar nu în aceeaşi măsură ca un regim alimentar adecvat. De fapt, cea mai bună soluţie este combinarea celor două măsuri. „Iar dacă, de-a lungul anilor, ai pus câteva kilograme, scăderea în greutate până la valoarea iniţială este cea mai importantă schimbare pe care o poţi face în stilul de viaţă. Dacă indicele masei corporale se reduce, şi LDL-ul va scădea“, afirmă dr. Ronald Mensick, cercetător la Universitatea din Maastricht, Olanda. De regulă, şi nivelul trigliceridelor se va micşora proporţional.

Pentru majoritatea oamenilor, cel mai potrivit mod de a ţine sub control nivelul colesterolului este consumul de alimente sănătoase – o metodă eficientă, sigură şi uşor de pus în practică.

Dar nu toată lumea înţelege importanţa acestui mesaj. Daniel Stancu nu a făcut-o, cu toate că a stat aproape o lună în spital. Cum avea un nivel al colesterolului foarte ridicat, i s-a prescris administrarea unui medicament din clasa statinelor, care inhibă o enzimă utilizată de ficat pentru producerea colesterolului. Statinele reprezintă tratamentul recomandat cel mai adesea persoanelor cu niveluiri ridicate ale colesterolului în sânge. Dar, deşi i s-a spus că ar trebui să facă schimbări în regimul alimentar, Daniel nu a considerat acest sfat ca fiind foarte important.

Informaţii esenţiale privind regimul alimentar

Multă vreme, dieta indicată pentru ţinerea sub control a nivelului colesterolului a constituit o permanentă sursă de confuzii. Cercetări recente arată că – în ciuda presupunerilor anterioare – colesterolul provenit din ceea ce mâncăm nu contribuie decât într-o măsură foarte mică la creş- terea nivelului acestuia în sistemul circulator. În realitate, excedentul de colesterol produs de ficat este cel care duce la apariţia necazurilor. E adevărat că respectivul surplus este influenţat de ceea ce mâncăm, dar nu are legătură neapărat cu acele alimente asupra cărora ne avertizau medicii în trecut.

A fost o vreme când oamenii de ştiinţă considerau că grăsimile pe care le consumăm cresc nivelul de lipide din sânge. Acum se ştie că principalii responsabili sunt grăsimile saturate şi cele hidrogenate, prezente mai cu seamă în dietele cu un conţinut crescut de carne roşie şi, fapt destul de surprinzător, în preparatele cu un aport ridicat de amidon sau zaharuri, precum şi în alimentele procesate.

„Am făcut studii, în speranţa că vom putea constata un efect pozitiv al unei «diete sărace în grăsimi» asupra nivelului colesterolului. Şi, când colo, am ajuns la concluzia contrară“, afirmă dr. Ronald Krauss, director al programului de studiu privind ateroscleroza din cadrul Spitalului Pediatric Oakland, din SUA. „Asta se întâmplă din cauză că, atunci când scad cantitatea totală de grăsimi ingerate, cele mai multe persoane au tendinţa de a înlocui caloriile cu carbohidraţii“, explică el.

O alimentaţie bogată în carbohidraţi, cu o mulţime de amidon şi zaharuri – cum ar fi pâinea, cartofii, orezul alb şi zahărul mai mult sau mai puţin rafinat – creşte nivelurile VLDL, LDL şi trigliceridelor, însă îl scade pe cel al colesterolului „bun“, HDL. Un studiu extins, realizat în Danemarca pe o perioadă de 12 ani, a demonstrat că înlocuitorii pe bază de amidon şi zaharuri ai grăsimilor saturate din alimentaţie cresc incidenţa atacurilor de cord.

Totodată, după cum arată nenumărate studii şi experţi reputaţi din Europa şi Statele Unite, multe grăsimi nesaturate (cele care se află în stare lichidă la temperatura camerei), mai cu seamă cele conţinute de uleiul de măsline, de peştele gras şi de fructele din familia nucilor, favorizează niveluri mai scăzute ale colesterolului. Este de aşteptat ca oamenii să aibă colesterolul sangvin mai mic atunci când adoptă o alimentaţie bogată în legume proaspete, leguminoase, cereale integrale, peşte şi fructe cu coajă lemnoasă. Dieta mediteraneeană reprezintă exemplul perfect, iar un studiu danez din anul 2010 a relevat că aceasta determină scăderea colesterolului total, precum şi a celui „rău“, LDL. Potrivit altei cercetări, o dietă cu multe fibre vegetale, soia şi migdale duce la reducerea colesterolului LDL în aceeaşi măsură ca statinele, standardul de referinţă în domeniul medicamentelor prescrise pentru scăderea colesterolului.

Când schimbarea stilului de viaţă nu e suficientă

Finlandeza Outi Elovaara, o femeie minionă, mamă a şase copii, nu părea genul de persoană care să aibă pro-bleme în ce priveşte colesterolul. Îşi ţinea greutatea sub control, mânca sănătos şi făcea exerciţii fizice în mod regulat. Totuşi, în iulie 2012, când avea 51 de ani, a suferit un atac cere-bral. „Placa de aterom a pornit de la inimă şi s-a deplasat către creier. Am început să vorbesc neinteligibil, iar jumătate din faţă mi-a paralizat.Eram îngrozită la gândul că voi depinde de alţii toată viaţa“, povesteşte ea.

Outi a avut noroc. Şi-a redobândit capacitatea de a vorbi coerent în câteva zile. Singurele simptome care mai persistă sunt dificultatea de a scrie de mână şi o uşoară slăbiciune în braţul stâng.

Dar s-a constatat că valoarea colesterolului ei total, de 6,8 mmol/l, era de peste două ori mai mare decât cea recomandată. După producerea accidentului vascular cerebral, era vital ca Outi să ajungă la niveluri ale colesterolului mai puţin periculoase.

I s-a prescris o statină şi Plavix, pentru a preveni formarea unor noi cheaguri de sânge.

În general, statinele sunt suficiente pentru scăderea nivelului LDL-ului până la valori acceptabile, dar unii oameni au nevoie şi de alte tratamente pentru a ajunge la valori apropiate de cele normale. Într-un asemenea caz, li se poate prescrie un medicament a cărui substanţă de bază este ezetimibum, ce se găseşte sub denumirile farmaceutice Zetia şi Vytorin (combină ezetimib şi o statină).

Potrivit cardiologului german Anselm Gitt, cercetător în cadrul unui studiu clinic întreprins pe un eşan- tion de 18.000 de pacienţi cu risc crescut, tratamentul combinat cu ezetimib şi o statină a determinat o scădere suplimentară a nivelului colesterolului LDL cu 10%, în medie.

Dar Outi Elovaara a simţit şi efectele secundare severe ale acestor substanţe. Problemele musculare sunt cele mai frecvent întâlnite efecte adverse în cazul statinelor, atenţionează dr. Krauss. Tot el spune că un alt motiv de îngrijorare este riscul de a dezvolta un diabet de tip 2, mai ales în cazul femeilor. Dar, dacă luăm în considerare potenţialul de a salva vieţi pe care îl au statinele, merită să ne asumăm astfel de riscuri.

Tratamente noi vor fi disponibile în curând

Soluţia pentru cei aflaţi în situaţia pacientei din Finlanda – care fie nu izbutesc să îşi scadă îndeajuns de mult colesterolul numai cu ajutorul statinelor şi al dietei, fie au intoleranţă la statine – ar putea fi reprezentată de medicamente obţinute graţie ingineriei genetice, destinate să ajute ficatul să elimine colesterolul LDL. Unele medicamente de acest fel, denumite inhibitori PCSK9, se află în stadiile finale de testare clinic. Cel puţin unul va fi disponibil la începutul anului 2016. Prin administrarea acestui medicament, se va obţine o scădere a colesterolului LDL cu 70%.

ÎN MOMENTUL DE FAȚĂ, Outi foloseşte, pentru reducerea colesterolului, suplimente pe bază de sterol şi stanol vegetali. Acestea sunt nişte substanţe ceroase produse de plante, asemănătoare colesterolului uman, care ajută în combaterea hipercolesterolemiei. La ultimele analize, Outi a avut o valoare a colesterolului total de 4,6 – o ameliorare faţă de momentul accidentului cerebral, dar încă insuficientă.

Daniel Stancu a început să lucreze cu un nutriţionist şi a înţeles că stilul de viaţă anterior avusese un efect cât se poate de nociv asupra stării lui de sănătate. A renunţat la fumat şi a început să facă exerciţii fizice.

„Rezultatele analizelor de sânge au fost foarte bune, aşa că mi s-a redus doza de statine“, spune el. Toate acestea ne demonstrează că, în prezent, dispunem de soluţii eficiente – iar în viitor, probabil, de unele şi mai performante – pentru ca fiecare să îşi poată menţine colesterolul la un nivel optim pentru sănătatea sa.

CE E „COLESTEROLUL BUN“?

DE MULTĂ VREME, HDL poartă supranumele de „colesterol bun“. Când nivelul acestuia este ridicat, riscul de afecţiuni cardiace se diminuează. Astfel, s-a emis ipoteza că HDL are o contribuţie activă la îndepărtarea „colesterolului rău“ de pe pereţii arterelor.

Dar atunci când au fost produse medicamente destinate să crească nivelul HDL-ului, ele nu au reuşit să reducă riscul cardiovascular. De ce?
Profesorul Bşrge G. Nordestgaard spune că aşa-numitul „colesterol bun“ nu poate eradica eficient „colesterolul rău“, ci este mai degrabă un indicator pasiv. 
Pentru a înţelege, să facem analogia cu un indicator rutier. Acesta ne semnalează, de pildă, porţiunile de drum unde există curbe, însă dublarea numărului de indicatoare nu va schimba cu nimic serpentina în sine. „Curba“ colesterolului este VLDL, un tip de colesterol foarte nociv. Atunci când „colesterolul bun“ HDL este ridicat, nivelul de VLDL este scăzut – şi invers. 
Prin urmare, în situaţia în care „colesterolul bun“ HDL nu face decât să ne indice dacă nivelul VLDL-ului e ridicat sau scăzut, creşterea valorilor HDL nu va avea nicio influenţă asupra riscurilor, la fel cum un număr mai mare de semne de circulaţie nu va schimba configuraţia unei şosele.

La ce valori să țintim

DEȘI VALORILE colesterolului considerate ideale pot varia, pentru majoritatea oamenilor care nu prezintă un risc cardiovascular ridicat se prevede, în general, o valoare maximă de 5,0 mmol/l pentru colesterolul total, un maxim de 3,0 mmol/l pentru LDL şi un minim de 1,0 mmol/l pentru HDL. Trigliceridele ar trebui să se situeze sub 1,7 mmol/l.

Persoanele care sunt supuse unui risc înalt ar trebui să tindă spre valori mai scăzute ale colesterolului total şi ale LDL. Aceste valori-ţintă sunt necontenit rectificate în sens descrescător. „Rezultatele unor studii recente arată că ar fi benefice valori şi mai mici ale colesterolului LDL“, spune dr. Gitt. În cazul pacienţilor cu risc sporit, mulţi experţi recomandă acum un nivel al LDL mai mic de 1,8.

Vote it up
120
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza