Topul darurilor neinspirate

Le primim de la socrii, prieteni, copii sau soti. Reader’s Digest a intocmit clasamentul celor mai… comice cadouri din intreaga lume
 
<p>
Mama mea, odihneasca-se in pace, avea un adevarat talent sa faca daruri neinspirate. O mocheta rosu-inchis masurand un hectar. O farfurie inzorzonata, cu model floral, transformata in ceas, cu o mica sonerie electronica. O dracovenie zgomotoasa ca un excavator, care iti putea transforma baia obisnuita intr-un jacuzzi. Dar care era plina de etichete de rau-augur cu anunturi gen: PERICOL DE ELECTROCUTARE!

Fiecare Craciun aducea cu sine o noua ciudatenie de genul acesta, de fiecare data mai inutila decat cea precedenta. Dar mama mea nu este o exceptie. Sunt convins ca multe dintre bibelourile pe care eu insumi le-am daruit in decursul anilor, au sfarsit prin a fi vandute la targuri ocazionale organizate primavara prin cartier. Cu toate acestea, an dupa an, cu totii speram sa facem sau sa primim un dar inspirat si surprinzator, ales cu grija si care sa ne faca mare placere. Totusi, in fiecare an, de cele mai multe ori, desfacutul cadourilor devine doar un exercitiu de simulare a incantarii, menit sa mascheze speranta spulberata. La inceput, ne simtim destul de descumpaniti de ceea ce primim. Apoi, in jurul cadoului buclucas, incepe sa se contureze  o adevarata poveste. Am discutat cu prietenii nostri de pe intreg globul sa vedem ce au de spus pe tema cadourilor daruite sau primite de Craciun.

Se pare ca darurile neinspirate facute de soacre sunt un lucru des intalnit. Cateva din povestile pe care le-am auzit vin in sprijinul acestei teorii.
Agnieszka, din Polonia, ne-a marturisit ca soacra ei i-a dat un cadou frumos impachetat cu prilejul primului Craciun de dupa nunta. „L-am despachetat incet, nutrind sperante“, spune ea.
Cand colo a descoperit ca soacra ei ii facuse cadou o pijama de flanel, pufoasa, ca o salopeta, intr-o nuanta deosebit de urata de violet: un fel de dusman al neglijeului. Si Maria, din Cehia, povesteste ca, la un moment dat, a primit de la soacra ei o carte de bucate. Nimic ciudat in asta, numai ca printre paginile cartii a dat peste un voucher pentru un curs de gatit si curatenie in casa. O aluzie nu tocmai subtila la calitatile ei de gospodina.

Apoi mai sunt si cadourile „egoiste“ – acele lucruri pe care le oferim altora, cand, de fapt, ni le dorim pentru noi. Acestea reprezinta un alt obicei raspandit. Louise, din Australia, ne povesteste ca fratele ei, Kevin, inca este bosumflat cand isi aduce aminte ca, pe vremea cand avea 12 ani si era obsedat de cricket, a gasit, sub pomul de Craciun, un telescop, si nu bata de cricket pe care si-o dorise din tot sufletul. „Am fost distrus“, spune el. „Dar tata nu a putut astepta lasarea serii.“ Ani mai tarziu, au aflat ca tatal lor umblase dupa telescop, caci acesta era cadoul la care visase intotdeauna.

In aceeasi perioada, dar in alta emisfera, Reino, din Finlanda, in varsta de 14 ani, a primit o carte despre receptia undelor radio la mare distanta. Reino nu era, de niciun fel, pasionat de depistarea undelor radio la mare distanta. Fratele sau, insa, da. Manualul, primit de Reino chiar de la el, a fost asezat in biblioteca fratelui. Reino s-a obisnuit usor cu aceasta pierdere. „Era in engleza“, spune el, o limba pe care nu o cunosteam pe atunci.

A venit Craciunul si in casa lui Lenka si a sotului ei, din Cehia. Lenka i-a facut cadou ustensilele pe care si le dorea, iar el le-a folosit pentru a asambla modelul de corabie pe care i-l daruise ei. Cine credeti ca a fost mai fericit de Craciun: Lenka sau sotul ei?
Se prea poate ca aceste cadouri sa fie o dovada de lipsa de generozitate, dar motivele pentru care au fost daruite sunt, in cele mai multe cazuri, evidente. Mai surprinzatoare sunt insa acele daruri de Craciun foarte frumoase, poate chiar scumpe, dar care demonstreaza cat de putin il cunoastem pe cel caruia ii sunt adresate. Si care atrag dupa sine intrebarea: Chiar nu ai nici cea mai vaga idee cine sunt?

Poate ca si Cilia, din Olanda, a avut aceasta dilema in momentul in care a primit de la sotul ei o masina de cusut. „S-a gandit ca sunt creativa si ca as putea sa croiesc o noua garderoba pentru copiii nostri, dar eu nici macar nu pusesem mana pe ac si ata pana atunci. Masina a ajuns inapoi la magazin“, spune ea.

Alicia, in varsta de 65 de ani, din Argentina, a transmis familiei ei ca  si-ar dori un telefon mobil de Craciun. In schimb, a primit un tensiometru. „Am izbucnit in ras, deoarece am inteles ca ei ma vad ca pe o batranica, iar eu ma consider o femeie moderna“, marturiseste ea.

Stig, din Norvegia, crede ca Sarbatorile sunt o perioada a gandurilor optimiste. Si chiar daca el, personal, nu nutrea vreun sentiment negativ fata de chelia sa din ce in ce mai mare, s-a intristat in momentul in care a primit de la sotie niste pastile pentru cresterea parului. „Nici macar nu aveau garantie“, spune el, povestind cum au ras amandoi pe tema aceasta.

Un alt cadou ce avea ca tinta tot parul a avut o urmare mai putin placuta. Matusa si unchiul Anitei, din Ungaria, au divortat la scurt timp dupa ce ea i-a daruit lui o masina de ras, uitand cat de mandru era el de barba stufoasa si lunga, care rivaliza cu cea a lui Mos Craciun.

Povestea Anitei te face sa te intrebi daca nu cumva matusa ei ar fi avut o intentie oarecum cruda in momentul in care a facut cadoul. Poate acelasi lucru este valabil si pentru unchiul Carolinei. Carolina, din Franta, recunoaste, cu voiosie, ca este plinuta. Oare cadoul de Craciun al unchiului ei, un cantar, a fost o sugestie nu tocmai subtila? In orice caz, nimeni nu il poate acuza ca ar fi inconsecvent. In 2009, i-a dat o cutie muzicala de prost-gust pentru copii, iar cu un an inainte, o husa de volan. Nu-i de mirare ca sta ca pe ace gandindu-se ce va primi in 2011.

In cativa ani, daca toate lucrurile merg bine, Caroline va reusi sa-si deschida propriul ei magazin, mai putin obisnuit, de „bunuri nedorite“. Ar putea sa-i spuna „Chez Mon Oncle“. Sau, daca nu are prea multa tragere de inima sa vanda cadourile, ar putea sa le reimpacheteze si sa le paseze altora. Reciclarea cadourilor este un siretlic des intalnit, la care apeleaza cei care au primit cadouri nedorite. Dar este o tactica care necesita un anumit grad de prudenta.

Florica, din Romania, ne povesteste cum a primit de la verisoara ei un top elegant. De fapt, acelasi top elegant pe care i-l daruise verisoarei in cauza cu un an inainte. L-a pus deoparte, l-a impachetat frumos un an mai tarziu si a dedicat, de aceasta data, cadoul surorii ei. Sora ei a deschis cadoul, s-a uitat la articolul de imbracaminte si a spus: „Nu-ti amintesti ca l-am cumparat impreuna?“
Unele cadouri se intorc la expeditorul lor atat de rapid, incat par a fi bumeranguri.

 
In Mexic, la petrecerea anuala a Berthei, la care toti membrii familiei isi impart cadouri, fiecare vine cu un dar, iar invitatii isi aleg cadoul care le face cu ochiul. Bertha a impachetat cu mare atentie o sculptura de metal infatisand un leu, pe care nu o avea la inima. O primise sotul ei de la tatal acestuia, iar Bertha de abia astepta sa scape de ea. Cumnata ei a ales cadoul. Cu toate acestea, continutul pachetului nu a fost nici pe placul cumnatei, iar, la sfarsitul serii, noul proprietar al leului s-a descotorosit de cadou si l-a lasat la Bertha. Sotul Berthei insa a alergat dupa ei pe strada si i-a obligat sa ia cadoul. Leul s-a intors insa la vechii proprietari de Ziua Sfantului Valentin. Era impachetat frumos si a ajuns in biroul sotului Berthei. La urmatorul Craciun a poposit, din nou, in casa cumnatei. „De atunci, leul a devenit un fel de traditie de familie si incercam, de fiecare data, sa gasim modalitati cat mai originale de a scapa de el. Continua sa bantuie prin familie“, spune Bertha.

Asemanatoare este si povestea unei cutii de bijuterii de malachit verde, cu adevarat oribila, fara ornamente sau gravuri care s-o infrumuseteze, si care continua sa dea turul Moscovei. Marina povesteste cum aceasta cutie s-a perindat de la o ramura a familiei la alta, pana cand tatal ei a decis in cele din urma sa o inscriptioneze: „Pentru Ludmilla, cu dragoste“. De atunci, a ramas la verisoara ei.

Cateodata, un simplu cadou ajunge sa devina chiar obsedant. Daca traim cu impresia ca unui prieten sau unei rude ii plac ingerii de sticla sau elefantii de portelan, avem tendinta de a cumpara asemenea lucruri pentru a le completa colectia. Lucy, din Marea Britanie, i-a spus la un moment dat din senin unui nepot ca ii plac cainii din rasa Scottish Terrier. De Craciun, a primit de la nepotul ei un breloc cu terrieri. Si asa a inceput totul. Au urmat farfurii, cani, postere, table, carpe de bucatarie. „Am un dulap plin cu asemenea lucruri, iar pasiunea mea pentru Scottish Terrieri a inceput sa dispara“, recunoaste ea.

Toate aceste povesti imi aduc un zambet pe buze, iar gandurile mele se intorc mereu la mama mea si la cadourile bizare pe care mi le facea. La ce Dumnezeu se gandea oare? O sa ma intreb asta la fiecare Craciun. M-am descotorosit de majoritatea lucrurilor pe care le-am primit de la ea. Totusi, am pastrat cate ceva: o tava cu un pahar roz si pasari colibri gravate si o sosiera aurita, care pare a avea aspiratii habsburge. E atat de masiva, incat as putea sa o folosesc pe post de corabie, daca voi avea nevoie vreodata de asa ceva.

Odata cu trecerea timpului, am ajuns sa tin la aceste lucruri. Din cand in cand, chiar le folosesc. Le pretuiesc, caci imi amintesc de bunatatea netarmurita a mamei mele. La urma urmei, cumpara si imi trimitea aceste cadouri pentru ca ma iubea. Cred ca, de cele mai multe ori, facem cadouri din bunatate si iubire.
Chiar daca darurile primite nu sunt pe gustul nostru, oriunde ne-am afla de Sarbatori trebuie sa tinem minte ca acesta este, pana la urma, spiritul Craciunului.

Ponturi – ce sa spui pe moment
Chiar daca nu-ti place cu adevarat cadoul pe care il primesti, ai obligatia de a te arata recunoscator. Trebuie sa respecti eticheta. Iata cateva replici neutre pe care le poti folosi:

– „Dumnezeule! Nu mi-am imaginat vreodata ca le fac si pe roz.“

– „Multumesc! Am avut una mai demult si ma gandeam sa o schimb.“

– „Esti atat de atent. Nu cred ca o sa se demodeze vreodata.“

– „Incredibil. Si ma bucur ca nu are nevoie de baterii.“

– „E minunat. Si cred ca il pot folosi la fel de bine si in gradina, si in baie.“

– „Este foarte original. De fapt, e prima data in viata mea cand vad asa ceva.“

– „Dumnezeule! Pare scump!“

– „Perfect. Stiu exact unde o sa-l pun.“

Statistici

– fara obiecte sexuale spun 47% dintre francezii intervievati, 46% dintre olandezi si 42% dintre englezi. In Spania, doar 28 la suta au spus nu. (conform motorului de cautare Twenga Shopping, 2010)

– in Franta, 70% la suta din cei intervievati pastreaza cadourile chiar daca nu sunt pe placul lor.

– un italian din trei da cadourile nedorite mai departe. Doar 2% din nemti si olandezi refuza din start cadoul nedorit. (motorul de cautare Twenga Shopping, 2010)

Reciclarea cadourilor este in regula daca:

•  ai deja articolul primit.
•  il dai mai departe unei persoane pe care nu o cunosti foarte bine.
•  il dai in semn de multumire pentru o favoare.
•  il donezi pentru un scop nobil.
•  ar fi o pierdere sa-l tii pentru tine.

NU este in regula daca:

•  incerci sa-l dai cumva pretinzand ca l-ai fi cumparat (sau facut) tu.
</p>
<p>&nbsp;</p><strong><a href="http://diff4.smartadserver.com/call/cliccommand/4711480/[timestamp]?" target="_blank">Ai nevoie de bani? 18 ron/zi pentru 25.000 lei credit de nevoi personale. Aplica</a></strong>
 
Vote it up
149
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza