Ti-ai imparti masina?

O idee simpla, dar sclipitoare: site-urile de partajare a transportului. Poti sa economisesti astfel bani, dar si sa reduci poluarea
 
Nicolas Brusson isi mananca tarta cu somon si salata, cu aceeasi pasiune si atentie pe care le are si cand vorbeste despre afacerea lui. Intr-o braserie zgomotoasa, la mica distanta de biroul sau din arondismentul 17 al Parisului, lasa jos furculita si se opreste sa explice de ce investitorii au oferit companiei sale zece milioane de dolari, pentru a schimba felul in care calatorim.
„Acum cinci ani, oamenii au crezut ca ideea noastra est o nebunie“, spune el. „Dar acum avem 1,7 milioane de utilizatori, dintre care 1,6 milioane in Franta, restul in Marea Britanie si in Spania. Urmeaza Italia si Germania. Apoi vom merge mai departe.“
Brusson, un tanar de 35 de ani, este responsabil sef cu operatiunile la site-ul Blablacar.com, un portal care urmareste sa eficientizeze felul in care oamenii folosesc masinile. Decat sa se plimbe cu masina goala, proprietarii de autoturisme pot folosi site-ul pentru a anunta locurile libere pe care le au. Astfel, pot castiga astfel bani prin contractarea unor pasageri dornici sa li se alature.
Toti ies in avantaj: soferul imparte cheltuielile cu benzina, pasagerii gasesc o modalitate mai ieftina de a calatori, iar mediul beneficiaza de pe urma reducerii emisiilor de carbon. Ideea a avut succes atat in Franta, cat si in Germania, iar acum promite sa ia amploare si in restul Europei.
Intors la birou dupa pranz, Brusson este nerabdator sa-mi prezinte echipa sa de 34 de oameni. Este o echipa tanara, la curent cu tendintele, formata din specialisti IT, experti in marketing sau oamenii responsabili cu relatia cu clientii. Angajatii discuta despre designul paginilor web si parerile clien-
tilor.
In spatele peretelui de sticla al unui birou din colt, Brusson ni-l prezinta pe partenerul sau, Frédéric Mazzella. Daca Brusson este creierul afacerii, Mazzella, cofondatorul si directorul executiv, este forta creativa care a venit cu ideea partajarii transportului (n.r.: covoiturage, in limba franceza), asa cum este cunoscut Blablacar in Franta.
„Incercam sa ajung acasa, la parintii mei, in 2003, de Craciun“, explica Mazzella. „Locuiau in Vendée, in vestul Frantei, si nu mai era niciun bilet la trenurile care plecau din Paris in acea directie. Stateam in gara si ma gandeam la toate acele locuri goale din masinile care plecau in acel moment dinspre Paris spre parintii mei. Ce-ar fi fost daca dadeam de stire soferilor ca eram dispus sa platesc pentru o calatorie? Era o idee atat de simpla! Nu am putut dormi 72 de ore. Am cautat online, dar nu am gasit nimic de acest gen.“
Mazzella terminase deja un master in IT la Universitatea Stanford, din California. Fusese inspirat de pasiunea pentru mediul online, care emana din intregul Silicon Valley, si era in cautarea unei idei de afaceri. Dar au trecut trei ani pana cand l-a intalnit pe Brusson, la ±coala de Afaceri
INSEAD, din Franta.
Impreuna au construit un plan in jurul ideii lui Mazzella de a crea un spa-
tiu online pentru social travel (calatorie prin socializare), denumit „Expedia se intalneste cu Facebook“, si au construit un site de test. A fost nevoie de doi ani pentru ca masa critica de utilizatori sa foloseasca site-ul, dar apoi si-au luat avant.
 
Mazzella arata spre un grafic de pe perete, care infatiseaza numarul de utilizatori inscrisi de cand a fost lansata compania. De la sfarsitul anului 2008 incoace, degetul sau tot urca, pana ajunge in varful de azi al graficului care creste abrupt.
„Transportam lunar 300.000 de persoane“, spune el cu mandrie. „Asta este echivalent cu a conduce 700 de trenuri pe luna“. Avantajele pentru mediu sunt considerabile. De cand au construit primul site, in 2004, s-a estimat ca au salvat emanarea in atmosfera a 500.000 de tone de CO2.
Brusson adauga: „Oamenii fac asta mai ales pentru a economisi bani, nu pentru mediu. Cercetarile noastre au aratat ca 70% fac asta pentru a economisi bani, 14% ca sa intalneasca oameni noi si doar 8% ca sa salveze planeta.“
Partajarea transportului are multe nume si variatii in intreaga lume. Este diferita de celebrul autostop, pe care a reusit chiar sa-l elimine in unele regiuni. Unele tari au astfel de sisteme care functioneaza de decenii. De exemplu, in Turcia exista reteaua „dolmus“, un fel de maxi-taxiuri arhipline, care opresc la prima mana ridicata pe strada. In multe state europene, universitatile au de multa vreme avizierele pline cu anunturi de genul „caut transport“ si „vreau sa impart costul benzinei“. In Germania, astfel de sisteme au fost organizate cu ajutorul avizierelor din magazine si gari.
La ora actuala, accesul facil la internet si retele de socializare, dar si nevoia oamenilor de a economisi, in contextul crizei economice, au facilitat si au promovat impartirea costurilor calatoriei la scara mare.
Cele mai multe site-uri, inclusiv Blablacar, functioneaza pe acelasi principiu. Un sofer posteaza detalii despre o viitoare calatorie si comunica un pret pentru locurile libere. Pretul mediu este in jur de 20 - 30 de euro, din care site-urile iau in jur de 5-15% comision. Oricine vrea sa profite de oferta da un clic pentru a-si asigura un loc. Se alege un punct de intalnire. In Paris, un loc cunoscut e Porte d’Orléans, unde reteaua de metrou se intalneste cu centura de sud. +oferul lasa aprinse luminile de avarie pentru a atrage atentia.
Majoritatea site-urilor permit acum si plata online, ceea ce inseamna ca banii nu trec fizic dintr-o mana in alta, iar site-ul pastreaza banii pana cand toate partile semnaleaza ca sunt multumite de calatorie.
±i in Romania functioneaza, de cativa ani, mai multe site-uri similare, cum ar fi Cumasina.net, Autostoponline.ro sau Ecodrum.ro. De pe ultimul, de exemplu, poti afla ca domnul Pecheanu pleaca din Targu Mures, intr-o calatorie spre Aalborg, in Danemarca, trecand prin Ungaria, Cehia si Germania. El ofera patru locuri libere in propriul sau autoturismul sau, Hyundai Accent, pretul calatoriei urmand sa fie negociat la momentul discutiei.
Un factor crucial aflat in spatele succesului acestor site-uri este ca, la fel ca in cazul Amazon sau eBay, ele permit atat soferului, cat si pasagerului sa-si acorde reciproc un calificativ. Un sofer cu multe calificative bune va atrage mai multi pasageri si poate cere, ulterior, un pret mai mare. La fel, un pasager popular are mai mari sanse de a fi acceptat de catre un sofer. „Increderea este o moneda esentiala“, afirma Brusson. „In fiecare luna avem pe site in jur de 80.000 de comentarii. Verificam numerele de telefon. Utilizatorii trebuie sa introduca pe site-ul nostru un cod primit prin e-mail, pentru a putea activa tranzactia. Noi pastram datele lor bancare, ceea ce adauga un plus de siguranta si confort.“
Dar, in cele din urma, utilizatorii iau propriile decizii, bazandu-se pe ceea ce Brusson descrie ca „semnificanti sociali“.
„Utilizatorii creeaza un profil. Ei spun daca sunt vorbareti, daca sunt nefumatori, ce fel de muzica apreciaza etc. Oamenii vor sa gaseasca pe cineva care sa semene cu ei, vor sa vada unde au mers la facultate, la scoala si asa mai departe. «Povestea» cuiva este foarte importanta. Cand se inscriu femeile, prima data aleg, aproape intotdeauna, o femeie.“
„Este esential sa asiguri utilizatorii de siguranta lor“, sustine Markus Barnikel, care conduce Mitfahrgelegenheiten.de, cel mai mare site de partajare a calatoriei din Germania (disponibil la nivel international sub numele Carpooling.com). „53% dintre utilizatori sunt femei“, spune el. „Asta arata ca teama legata de siguranta a fost, in mare parte, depasita.“
Barnikel mai sugereaza si ca dorinta mereu in crestere a oamenilor de a gasi forme mai ieftine de calatorie ii face sa dea o sansa partajarii calatoriei. „Conceptul este popular in Germania de aproape 50 de ani. Dar il practicau doar tipii tineri si boemi. Criza economica a insemnat o adevarata diversificare. Acum chiar si mama mea spune ca ar vrea s-o faca. Este cu cel putin 50% mai ieftin decat sa calatoresti cu trenul. Acum avem 33.000 de persoane care calatoresc zilnic prin sistemul nostru.
„Partajarea calatoriei a inlocuit, in mare parte, in Europa, permisele internationale de calatorie cu trenul, dar si autostopul. Iar in tari ca Germania si Franta, unde caile ferate care sunt monopol al statului au blocat aparitia de retele de autobuz care sa lege orasele intre ele, site-urile de partajare a calatoriei infloresc acum.“
„Viziunea noastra este sa integram toate formele de transport intr-o singura platforma inteligenta“, spune Barnikel. „Nu este vorba doar despre partajarea calatoriei cu masina, ci si a altor forme de transport cum ar fi voiajul cu trenul, feribotul, autobuzul si avionul. Noi vrem sa devenim cea mai noua solutie de transport, indiferent de vehiculul cu care acesta se rea-
lizeaza.“
Discutia porneste de la aceleasi premise de profit si in Suedia. „Noi adoptam foarte rapid ideile noi, mai ales pe cele online“, spune Sven Sawatzki, fondatorul de 32 de ani al site-ului Samåkning. „Avem 122.000 de utilizatori activi in Suedia si cautam sa ne extindem si peste granitele ei. Am mai conceput si un site intern de partajare a calatoriei, pentru angaja-
tii din birourile principale de la Volvo si pentru diferite comune de-a lungul si de-a latul Suediei.“
Dar Sawatzki, care s-a nascut in Germania si a trait in Olanda si in Suedia, a observat diferente: „Unele tari se lupta cu acest concept. In Suedia e bine, pentru ca majoritatea populatiei traieste in unul dintre cele zece orase mari, iar infrastructura este dezvoltata. Dar Norvegia nu este potrivita pentru acest stil de transport, deoarece nu sunt suficiente autostrazi. Fiordurile nu permit asta, asa ca majoritatea oamenilor zboara intre orase.“
In Paris, Brusson incepe si el sa observe diferente culturale. „In Marea Britanie, oamenilor nu le place sa isi dea numerele de telefon, in timp ce in Franta si Spania asta e ceva obisnuit. In unele tari, cum ar fi Franta, soferii nu au nevoie de o asigurare in plus pentru a lua pasagerii care platesc. Dar lucrurile nu sunt la fel de simple in alte parti.“
„Aceste diferente regionale sunt insa usor de sters“, crede Brusson. Avantajele partajarii calatoriei sunt limpezi si au transformat deja felul in care oamenii percep si folosesc masina. „Este economic, prietenos si ecologic“.
Franta
Pierre Lebe Llego, 23 de ani, este politist si foloseste site-ul Blablacar.com
“Imi place sa impart cheltuielile calato-riei. Cam o data pe an merg de la Porte d’Orléans, din Paris, catre Vannes, in Bretania. Cand fac aceasta calatorie, dau un anunt online. De data aceasta, l-am dat cu o saptamana ina-in-te, dar a fost nevoie de doar o zi ca sa se ocupe locurile. Calatoria va dura cam patru ore si ju-matate si va costa 29 de euro pentru fiecare pasager. Nu m-am mai intalnit pana acum cu calatorii mei.
Ei sunt Nicole Regnier, un inginer informa-tician de 48 de ani si un utilizator frecvent al ca-la-toriilor la comun, si Tara Payne, o profesoara de engleza, care foloseste acest serviciu pen-tru a doua oara. Imi place sa vorbesc cu pasa-gerii mei, dar nu ma deranjeaza daca vor doar sa asculte muzica.”
Suedia
Carl-Johan Eriksson, 32 de ani, este capitan in marina comerciala si foloseste Samåkning.se
“Am vazut pentru prima oara site-ul in urma cu doi sau trei ani. Traiam pe coasta de vest a Suediei si trebuia sa calatoresc spre Stockholm, pentru a-mi vizita prietenii si familia. Am masina, dar voiam sa fac economie – asa ca am dat anuntul. Am comunicat ca voi face o calatorie de la Gothenburg la Stockholm, care costa 200 de coroane (aproximativ 90 de lei). De obicei, e nevoie de patru pana la cinci ore ca sa primesti inscrieri. Am primit doua raspunsuri. Ca sa fiu sincer, a fost placut sa am companie. Mi-au dat banii la sfarsit, dar acum plata se face online. Nu m-am simtit in pericol, pentru ca am 1,93 metri. De asemenea, aveam numerele lor de telefon si e-mailurile, ceea ce te ajuta sa fii linistit. Nu m-am simtit niciodata ca si cum cineva ar vrea sa ma pacaleasca. Am facut-o deja de trei sau patru ori, dar nu am pastrat contactul cu niciunul dintre calatori.”
Germania
Julia Mallek, 25 de ani, este studenta la medicina si foloseste Mitfahrgelegenheit.de
“In 2009, trebuia sa calatoresc de la Kiel la Regensburg, caci imi schimbam locuinta. Tatal meu mi-a imprumutat masina, asa ca am gasit trei pasageri pentru a reduce costurile. I-am cerut fiecaruia 25 de euro, caci, se pare, cei care calatoresc in acest sistem, platesc aproximativ cinci euro la fiecare suta de kilometri. Aveam deja doua fete in masina cand l-am luat pe Dominik, de la o benzinarie din Göttin-gen. El se intorcea la universitatea din Regens-burg, la care studiaza, si ne-a ajutat sa ne orientam. Doua zile mai tarziu, mi-a trimis un SMS si o luna mai tarziu ne-am intalnit. Am inceput sa iesim impreuna si ne-am indragostit. Dupa sase luni, eram insarcinata. Fetita noastra, Emilia, are acum un an.
In prezent, avem o masina, dar uneori tot mai luam pasageri. Benzina este destul de scumpa acum. In plus, este un mod foarte placut de a calatori si de a intalni oameni noi.”
 
Vote it up
179
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza