Supravietuire pe plaja

Cu nisipul sau miscator, cu valurile care se sparg, cu mareele sale, tarmul marii este un habitat dificil
 

<p>

Fantome grabite sa se ascunda

Si totusi, pentru unele animale, tarmul, cu oferta sa de hrana mereu innoita, este un adapost ideal. Pe plajele nisipoase sunt putine ascunzatori, deci animalele mici trebuie sa aiba reactii rapide pentru a supravietui. Pe coastele tropicale de pe tot globul traieste un prudent locuitor al plajelor, numit crabul-fantoma. El evita pericolul fugind; este unul dintre cei mai rapizi alergatori pe opt picioare. Permanent atent la riscul unui atac al pasarilor marine rapitoare, crabul-fantoma cauta pe linia fluxului animale moarte aduse de valuri.

In comparatie cu alti crabi, acesta are o vedere neobisnuit de buna. Poate detecta miscari si umbre slabe de la cativa metri si este tototdata foarte sensibil la vibratiile din aer si de pe nisip – care ar  putea anunta sosirea unei pasari rapitoare.
Cand simte pericolul reactioneaza instantaneu. Incepe sa alerge pe nisip cu o viteza de peste 1 m pe secunda, sarind obstacole si mergand cu spatele ca sa nu fie prins. Crabul-fantoma hoinareste pe sol ore-n sir, dar memorizand caracteristicile plajei ca repere, stie intotdeauna exact incotro e casa lui. Este important pentru el, caci daca intra in vizuina altui crab risca sa fie scos in mod brutal – cu posibile rezultate fatale.

Tin socoteala fluxului

In cateva nopti din fiecare an, mii de pesti albastri-argintii pot fi vazuti zvarcolindu-se pe plajele din sudul Californiei. Pestii, denumiti grunioni californieni, par deseori sa fi esuat acolo, dar dupa cateva ore, toti au disparut inapoi in marea sigura. Acest uimitor eveniment are loc in cele trei, patru nopti dupa fiecare flux de primavara extrem de inalt. Pestii vin pe tarm sa-si depuna icrele, pentru ca aici sunt ferite de pradatorii inotatori. Fiecare femela depune pana la 3000 de oua, ingropandu-le aproape de suprafata nisipului si, in timp ce le depune, mai multi masculi se zvarcolesc in jurul ei, fertilizandu-i ouale cu sperma lor. Fiecare peste sta afara din apa doar cateva minute si depunerea icrelor se termina inainte de a se retrage fluxul. Icrele stau in nisip cel putin doua saptamani pana la urmatorul flux foarte inalt. Cand apa de mare uda ouale, puii ies in cateva minute si pestisorii pornesc in larg.

Cum se tin midiile? Imaginati-va un clei care, sub apa, se transforma in suvite solide pe care nici cele mai puternice valuri nu le pot desface. Sau un clei care actioneaza ca un ciment, dar este mult mai rigid si rezista la cele mai mari furtuni pe tarmul marii. Acest clei exista si este fabricat de midii si stridii – animale de pe tarmurile din toata lumea, a caror supravietuire depinde de fixarea lor intr-un loc.

Ca multe alte moluste, midiile si stridiile se ancoreaza de pietre. Aici, filtreaza particule de hrana din apa marii, deschizandu-si carapacele cand vine fluxul si inchizandu-le cand se retrage. Isi aleg acest refugiu in stadiul de larve, dupa ce si-au inceput viata plutind pe mare. Pentru midiile si stridiile adulte, este vital sa se fixeze; daca sunt luate de apa nu se pot hrani. Stridiile isi folosesc „cleiul“ pentru a-si lipi una din cele doua carapace de o piatra. Cleiul este atat de puternic, incat daca o carapace este desprinsa, pe ea raman bucatele din piatra de care s-a lipit.  Midiile au o tehnica diferita: secreta fire lipicioase dintr-o glanda speciala, ca suvitele de pasta de dinti iesite dintr-un tub. Cand o suvita atinge o piatra, se lipeste de ea, apoi se intareste, fixand midia acolo.

„Harta“ chimica a unor maestri cataratori

Se stie ca limpetii (scoici univalve) se lipesc de pietre, dar se deplaseaza pentru a se hrani. De doua ori pe zi, cand vine fluxul, se tarasc pe stanci, pascand alge. Desi se indeparteaza rareori mai mult de 1 m de baza lor, limpetii au un mod foarte ingenios de a-si gasi drumul inapoi, spre casa: lasa o dara chimica pe care valurile n-o sterg. Cand fluxul incepe sa se retraga, limpetul urmeaza dara spre casa. Pentru el, casa este o nisa in care cochilia se contopeste cu piatra. Fara nici o fisura in armura, limpetul e aparat de atacuri, dar si de uscaciune. Totusi, un limpet in deplasare poate fi dislocat din stanca de ciocul prinzatorului-de-stridii, care, dupa ce-l extrage, se ospateaza cu carnea moale dinauntru.

Limba-pestelui se tine la adapost

Pe coastele bantuite de furtuni din zonele temperate, farurile si statiile garzilor de coasta infrunta puternice rafale de vant si „dusuri“ cu apa sarata. Cladirile nu rezista intotdeauna la aceste vitregii, in schimb unele plante de tarm reusesc sa le faca fata aproape zilnic. Una dintre cele mai dure este limba-pestelui (Armeria maritima), cu flori dispuse in maciulii sferice si frunze subtiri, alcatuind movilite ca niste perne. In locurile adapostite, pot atinge 30 cm inaltime, dar pe coasta, forma se adapteaza la conditii mai grele. Pe varfuri de stanca sau alte locuri abrupte, creste aproape de sol, fixata de radacini lemnoase, ca ancorele unei nave in larg. Ferindu-se astfel, limba-pestelui poate in frunta vanturi de pana la 150 km/h, care sfasie majoritatea plantelor.

Supravietuitori alunecosi cu rezerve de apa

Algele care cresc pe tarm stau deseori cateva ore pe zi in afara apei. Pentru a supravietui, ele trebuie sa ramana tot timpul umede, deoarece, imediat ce se usuca, mor. O metoda de conservare a apei este de a creste in locuri umbroase, dar kelpul si alte alge brune au in plus si o arma secreta: substanta denumita algina. Algina este un material de constructie, similar celulozei, care se gaseste in plantele cu flori. Celuloza absoarbe apa, dar algina o face si mai bine. O singura lingurita de algina adaugata la un litru de apa este suficienta pentru a face apa groasa ca mierea. Avand algina in fronde, algele brune retin apa din belsug si astfel raman ude si alunecoase.

Straturi de flori sub mare

In zonele temperate, apa de mare putin adanca adaposteste plante care efectiv infloresc sub mare. Denumite ierburi de mare, ele sunt neobisnuite in mai multe privinte. Spre deosebire de alge, au frunze si radacini adevarate si formeaza imense straturi subacvatice cu radacini infipte in nisip sau namol. Sunt sute de tipuri de alge, dar mai putin de 50 de ierburi de mare si sunt singurele plante din lume care infloresc si fac seminte in mare. Daca inotati pe deasupra unui strat de ierburi de mare, n-o sa va uluiasca splendoarea florilor lor. Intrucat traiesc in apa sarata agitata, nu pot etala flori spectaculoase. Florile lor sunt micute si deseori ascunse in niste pungi din interiorul frunzelor.

</p>

Vote it up
177
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza