Supermama

Ionela Danciu s-a luptat cu inertia institutiilor si cu meandrele birocratiei pentru a obtine recunoasterea de catre lege a trei nasteri minunate.
 

<p>Nasterea, ca toate lucrurile pe care Ionela Danciu le-a facut la viata ei, a fost ceva complet iesit din comun. "Atunci e momentul nostru, al mamelor, cand ne simtim Dumnezeu pentru o zi, fiindca dam viata", spune ea acum. Erau in sala, pe langa dr. Lucian Puscasiu, care a operat-o, si seful Clinicii de ginecologie, precum si un alt medic, care adusese pe lume trei randuri de tripleti la viata lui. In spatele acestora erau vreo trei cordoane de medici stagiari de toate specializarile, pentru care Ionela devenise obiect de studiu. Dincolo de ei asteptau pediatrii, ca sa preia copiii. Si mai in spate, pe hol, iteau capul, curiosi, studentii la medicina.

Prima care s-a nascut a fost Luana, la ora 09.25. Avea 2 kilograme.
Peste alte doua minute s-a nascut si Alesia, care avea numai 1,45 kilograme.
La ora 09.30 a venit pe lume Andra­da, care cantarea 1,6 kilograme.

Trei nasteri la limita imposibilului, dintr-o sarcina careia medicii ii dadeau putine sanse de succes si din care au iesit trei fete superbe. Curand, insa, proaspata mamica avea sa afle ca statul nu ii lua in considerare decat una.

Sarcina Ionelei era binevenita. Si-o dorise. Si ea, si Ionut, prietenul ei, bucatar la Unitatea Militara din Aiud, crescusera in familii cu trei copii. Cand sunt mai multi la parinti, copilaria e mai frumoasa. Ionelei chiar i-ar fi placut sa aiba candva si ea trei copii, poa­te chiar o pereche de gemeni, caci avea doua matusi gemene din partea tatalui. Isi dorisera insa numai un copil pentru moment, fiindca aveau deja prea multe planuri in viitorul apropiat. Voiau intai sa-si termine studiile pe care le incepusera la Alba Iulia - Ionut la Facultatea de Drept si Administratie Publica, iar Ionela la Facultatea de Contabilitate si Informatica de Gestiune. De aceea nici nu erau inca pregatiti sa faca nunta. Dar acum, ca urma sa aiba tripleti, s-au gandit sa faca si nunta cat mai repede. "Pentru mandria si binecuvantarea copiilor. Asa era bine", spune acum Ionela. Si pentru ca nu se stia daca dupa nastere isi mai puteau permite o astfel de petrecere.

Pe tot parcursul sarcinii, Ionela a facut naveta la Sebes, unde lucra pe post de contabil (peste 100 km dus-intors), si la cursuri (60 km dus-intors, la Alba Iulia, in weekend). Au facut un imprumut pentru reamenajarea apartamentului si au asteptat venirea copiilor. Isi facea ecografie la fiecare doua saptamani, la medicul Radu Pompiliu, din Aiud. Mergea la Clinica de Obstetrica-Ginecologie a Spitalului Judetean Universitar din Targu Mures o data la trei saptamani. Acolo, la pri­mul consult, doctorul Lucian Puscasiu ii spusese ca sansele sa duca la termen sarcina erau de numai 16%. Majoritatea tripletilor se nasc prea devreme pentru a supravietui.

- Dar, daca duci sarcina pana la 1 decembrie, o sa fie bine, i-a mai spus el.
Ionela nu a avut greturi sau alte complicatii, ci doar aceasta sabie a lui Damocles deasupra capului. Vineri, pe 1 decembrie 2006, cu doua zile inainte de nastere, cand abdomenul ei avea 1,55 metri in circumferinta, Ionela nu mai putea dormi, nu mai putea respira, nu mai putea inghiti.

- Luci, nu mai pot, i-a spus ea atunci la telefon doctorului Puscasiu.
- Ma asteptam sa-mi spui asta acum doua saptamani, dar ai o vointa extraordinara!, i-a raspuns el, progra­mand cezariana pentru luni, 4 decembrie.

Pentru ca fetele nu aveau greutate normala, dupa nasterea lor Ionela a mai stat cu ele in spital vreo luna si jumatate. La 25 ianuarie 2007, cand le-a dus acasa, mama ei ("buni" Jenel de acum!) s-a uitat la fete si a intrebat-o:
- Toate-s ale noastre?

In prima jumatate de an, nu-ti bati capul cu aspectele financiare, spune Ionela. Toata lumea iti face cadouri si iti aduce tot ce-ti trebuie pentru cresterea copiilor. "Daca ai si cate un nas generos pentru fiecare copil, cum am avut noi, nici banii nu prea te intereseaza in primele luni", povesteste Ionela. Dar cand incepi sa cheltui din banii tai, te intrebi cum o s-o scoti la capat.
Timp de un an si patru luni, ca sa le ajute sa creasca si sa ajunga din urma copiii nascuti cu greutate normala, Ionela le-a hranit din trei in trei ore cu biberonul. "Noi consumam zilnic cate o cutie de lapte praf. Din start, 45 de lei pe zi. In doua saptamani epuizam orice buget", spune Ionela. </p>

Vote it up
1015
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza