Strivit de porumb

Timp de mai multe ore, nimeni n-a stiut ca tanarul cazuse intr-un rezervor de cereale, unde era zdrobit, incetul cu incetul
 

De cand americanul Arick Baker era copil, tatal lui il avertizase: „Daca te scufunzi in porumb, nu mai iesi!“

Fiecare din silozurile enorme care puncteaza peisajul statului american Iowa depoziteaza suficient porumb uscat pentru a inghiti complet un om, sugrumand respiratia si viata unei fiinte in cateva secunde. Se intampla si accidente fatale. Doar in 2006, 26 de americani au murit in accidente care au avut loc in silozuri. Pentru pompierii din Iowa deplasarile la silozuri nu prea sunt misiuni de salvare, ci de recuperare a victimelor.

Intr-o miercuri din luna iunie a anului 2013, Arick Baker, un tanar de 23 de ani, nu se gandea la aceste riscuri. Cum tatal lui, Rick, imbatranea, iar celalalt fermier avea peste 70 de ani, cele mai neplacute treburi de la ferma cadeau, tot mai mult, in sarcina lui Arick. Cand a curatat pentru prima oara rezervorul de cereale, a avut nevoie de toata ziua de luni si de cea de marti. Acum incerca, deja obosit, sa-si termine treaba.

In dimineata respectiva, in timp ce tatal sau si un alt sofer transportau cu randul camioane de porumb, Arick statea in rezervorul de 2.000 de metri cubi. Folosind o teava din PVC, incerca sa curete acumularile de porumb mucegait, care blocau curgerea cerealelor. Era o zi inabusitoare. In masivul cilindru de otel galvanizat erau aproape 60° Celsius. Arick este astmatic. De aceea, tatal lui ii daduse o masca ventilata alimentata la o baterie, cu vizor si o bucata de material textil care se prinde sub barbie. Masca nu producea oxigen, dar macar filtra tot praful care se ridica in timp ce Arick lucra, ingropat pana la glezne, in porumb.

Pe la ora 10.30 in dimineata respectiva, tatal lui Arick isi parasise locul de pe acoperisul silozului, de unde isi supraveghea fiul, pentru a opri snecul (un dispozitiv pentru transportat materiale, format dintr-un arbore prevazut cu o paleta elicoidala). Acesta se invartea la baza silozului, impingand boabele de porumb din rezervor spre camionul care astepta. Cand masina a fost incarcata, tatal lui Arick a plecat. Atunci, Arick a simtit cum porumbul incepe sa se miste.

Sub el, o gramada de porumb mucegait, care se solidificase intr-o platforma, cu o bula de aer dedesubt, se fisurase. Acel gol se umplea acum rapid, absorbind porumbul si pe Arick. A fost ingropat intai pana la genunchi, apoi pana la mijloc. Avea o franghie infasurata in jurul bratului drept, de care se tinea cat de strans putea – dar era in zadar. Porumbul actiona ca nisipurile miscatoare, tragandu-l in jos, iar tanarul putea doar sa priveasca neputincios cum franghia ii aluneca din mana inmanusata. „Tata!“ a strigat Arick disperat. A tras adanc aer in piept. Era liniste si bezna. Se scufundase in porumb.

Arick ramasese intepenit, cu mana stanga ridicata. Doar varfurile degetelor ii mai ieseau din porumb. Senzatia era cumplita: fiecare centimetru patrat al corpului sau era strivit cu o forta egala. Se simtea ca si cum l-ar fi sugrumat un sarpe boa. A incercat sa-si miste un picior cativa centimetri, dar porumbul se infiltra imediat, pentru a umple golul creat, prinzandu-l si mai strans. Fiecare respiratie il epuiza. Suferea de hiperventilatie, ceea ce, evident, nu-l ajuta. Cu toate acestea, inca respira. Masca parea sa fie utila. Dar cat timp aveau sa tina bateriile? Trei ore? Si apoi?

Tatal meu stie de-acum ca sunt aici, s-a gandit Arick. Sigur si-a dat seama. Dar un alt gand i se strecura in minte: Daca cel de-al doilea sofer se intorcea si pornea snecul? Cutia de viteze era la doar cativa centimetri de piciorul intins al lui Arick. Ar fi fost absorbit.

Orele se scurgeau, iar Arick reusea sa nu-si piarda mintile gandindu-se la ce avea de pierdut. Cu un weekend inainte, Arick si prietenii lui fusesera cu masina la Lake of the Ozarks. Inchiriasera o salupa si pornisera spre Party Cove. A fost unul dintre cele mai reusite weekend-uri din viata lui. Iar acum parea absurd sa se gandeasca ca totul se va sfarsi... Niciodata n-ar mai vorbi cu prietenii lui, dintre care unii erau plecati din Iowa si aveau sa afle despre moartea lui de pe Facebook. N-ar mai afla niciodata ce s-a intamplat cu fata cu care incepuse sa se intalneasca si care, chiar in momentul in care el se sufoca in singuratate, il intrebase prin SMS: „Ai murit, domnule, sau doar nu vrei sa vorbesti cu mine?“

Dar la un moment dat, Arick s-a abandonat mortii. Umplerea plamanilor cu aer parea sa ceara mai multa energie decat avea el. Pieptul ii era strivit de muntele de porumb. Obosise sa lupte, iar perioadele de lesin alternau cu cele in care redevenea constient.

La 10.32 dimineata, la doar cateva minute dupa ce plecase, tatal lui Arick ii trimisese fiului sau un mesaj pe telefon: „Hei, Arick. Am uitat, ca un nesimtit, sa astept sa ma asigur ca esti in regula. Da-mi un telefon cand vezi mesajul.“ Doua ore mai tarziu, cand inca nu primise niciun raspuns, tatal lui Arick a sunat soferul celuilalt camion si i-a spus sa se uite dupa baiat, inainte de a reporni snecul. Cand soferul l-a cautat in siloz a descoperit ca nu era nici urma de Arick. A vazut doar franghia lui atarnand moale de la marginea superioara a rezervorului jos, in porumb. Atunci i-a facut semn unui voluntar, care patrula prin zona.

Era 12.45 cand Departamentul de Pompieri Voluntari din Iowa Falls a ajuns la ferma. Veteranul cu cincisprezece ani de experienta, Tyler Prochaska, si un alt pompier, Jason Barric, au coborat imediat in siloz. Totul era nemiscat. Liniste. Au scormonit prin constructia inabusitoare si slab luminata timp de cateva minute, inainte de a transmite vestile prin radio: „Daca pustiul e aici, probabil ca e mort, pentru ca nu-l vedem si nici nu-l auzim.“

Atunci, din mormanul de porumb, chiar sub picioarele lor, s-a auzit un strigat: „Sunt viu! Sunt viu, sunt viu!“

Prochaska si Barrick au intrat in porumb pana la genunchi si au inceput sa sape ca niste caini. Il auzeau pe Arick numarand. S-au ghidat dupa vocea lui. Prochaska intrase in porumb pana la coate, cand a dat peste mana intinsa a baiatului.

– La un moment dat, avea sa spuna mai tarziu Prochaska, am apucat si eu o mana care m-a prins la randul ei.

Stiau ca Arick e inca in viata, iar asta i-a impulsionat pe pompieri, care s-au ingramadit in siloz sa-l salveze. Dar sapatul mergea incet, iar euforia initiala a lui Arick, din momentul in care fusese descoperit, incepea sa paleasca. Dupa cum ii iesea capul din porumb, era clar ca se afla in centrul unei palnii, iar porumbul se stransese intr-un munte instabil si periculos in jurul lui. De cinci ori i-au dezgropat Prochaska si Barrick capul lui Arick, dar tot de cinci ori ceva s-a intamplat si mormanul de porumb s-a prabusit ca o avalansa, acoperindu-l iar.

Pompierii au reluat sapatul, urmand sunetul intermitent emis de masca lui Arick, pe masura ce bateriile mureau.

Pompierii au adus in siloz un tub special, folosit in operatiunile de salvare – un cilindru de metal cu panouri detasabile, proiectat sa inconjoare victima si sa o elibereze de o parte din presiunea suportata. Fusese achizitionat de curand, iar acum ii testau pentru prima oara eficienta.

Prochaska si Barrick au introdus tubul in porumb, in jurul lui Arick, formand o bariera, apoi au intrat alaturi de el, scotand porumbul cu mainile si cu tot ce aveau la indemana.

Prochaska s-a bagat in tub, folosindu-si trupul ca un parapet, pentru sustine barierele. Dar, chiar si asa, una dintre bariere a cedat, permitand cerealelor sa se strecoare inauntru. Asa ca pompierul si-a folosit spatele pentru a opri infiltratiile. La un moment dat, paramedicii le-au spus lui Barrick si Prochaska sa faca o pauza. Cei doi lucrau de doua ore si jumatate in silozul supraincalzit. Dar ei au refuzat sa plece de langa Arick Baker. Daca ne miscam, e mort, s-au gandit.

Intre timp, peste 120 de pompieri voluntari din district si mai multi fermieri s-au adunat in jurul silozului, gata sa dea o mana de ajutor. Folosind ferastraie si lampi cu gaz au taiat gauri in baza silozului in incercarea de a goli containerul. Insa cerealele de-abia se scurgeau din siloz. Voluntarii lucrau in schimburi, dand cu lopata porumbul adunat sub deschiderile respective. Lucrul a mers greu, pana cand tatal lui Arick, sosit cu ceva timp in urma, a folosit buldozerul unui vecin pentru a indeparta porumbul.

Operatiunea de salvare intrase in a treia ora. Arick inca se indoia ca va scapa. Dar atunci s-a intamplat.

Printr-o miscare rapida, salvatorii i-au eliberat piciorul si l-au tras afara din tubul de salvare, viu. Tanarul s-a prabusit, in agonie, in bratele lui Prochaska. A inceput sa planga, iar ceilalti doi barbati s-au imbratisat si apoi au cazut la pamant, prea obositi pentru a-si mai putea sustine propria greutate.

O luna mai tarziu, familia Baker a organizat o cina in cinstea salvatorilor. Printr-un miracol, Arick isi revenise complet, dupa numai doua zile de spitalizare, fara sa ramana cu sechele. Medicii l-au rehidratat si au extras boabele de porumb care-i intrasera in piele. Inima lui fusese solicitata la maximum.

Acum tanarul a lasat in urma intamplarea din siloz, ca si cum ar fi fost mai degraba un vis ireal decat experienta reala care-l adusese atat de aproape de moarte. Pastrand amintirile linistite si ordonate, asperitatile s-au tocit.

Uneori, insa, il cuprinde un sentiment apasator, ca si cum ar ceda unei presiuni imense. Si, pentru o clipa, e din nou acolo – inapoi in bezna mortii, sub muntele de porumb.

Vote it up
212
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza