Stramtoarea Milford

Sculptata de un ghetar acum 20.000 de ani, stramtoarea Milford, din Noua Zeelanda, e impanzita de forme de viata unice
 
<p>
Aici, apa dulce si apa de mare se intalnesc, creand un mediu care este parte lac, parte ocean.

Grandioasa frumusete a impunatoarelor stanci ale stramtorii Milford si apele adanci de un albastru stralucitor, marginite de paduri dese l-au facut pe scriitorul englez Rudyard Kipling sa le declare a opta minune a lumii. Este unul dintre cele mai umede locuri de pe Pamant: ploua doua din trei zile, cu un total anual de precipitatii de 650 cm. Ploaia umfla cascadele care cad de la peste 300 m in golful de dedesubt. Intrarea in stramtoare este dominata de varful Mitre, o uluitoare santinela naturala de 1 695 m inaltime.

Situata la 260 km nord-vest de Dunedin, pe Insula Sudica a Noii Zeelande, stramtoarea Milford este in multe privinte un fiord tipic. Este un golf ingust, de 16 km lungime, cu maluri abrupte si, ca in majoritatea fiordurilor, apa e de mica adancime la gura si mai adanca la capat. A fost format in ultima era glaciara de un ghetar, care a sapat un sant adanc in stanca in drumul spre mare. Dupa ce gheata s-a retras acum circa 10 000 de ani, Marea Tasman a patruns in valea glaciara.

Apa stramtorii are trei straturi. Cel de la suprafata are un continut mic de sare, pentru ca provine de la apa dulce din rauri si cascade. Este mai putin dens decat apa de mare din fiord si se afla deasupra lui, cu o adancime de peste 3 m. Cand stratul de suprafata curge spre mare, duce cu el o parte din apa sarata de dedesubt, creand o zona de tran­zitie cu apa salcie. Aceasta miscare creeaza un contracurent care atrage apa de mare in fiord pana la o adancime de 30 m; sub acesta, apa este sarata, dar in mare parte imobila.

Apa dulce are un efect important asupra vietii marine din stramtoarea Milford, care i-a derutat pe primii scufundatori. De exemplu, speciile obisnuite de alge si crustacee din apele de flux de-a lungul coastelor Noii Zeelande nu se regasesc in stramtoare, pentru ca nu pot supravietui in ape cu o salinitate atat de scazuta. In schimb, stratul superior este locuit de specii precum salata de mare, stridiile albastre si scoici lipite de stanci care tolereaza apa salcie. Stelele de mare se agata de stancile subacvatice in stratul sarat cel mai de sus, unde se hranesc cu stridii. Cand fluxul se retrage si nivelul apei scade, stelele de mare coboara pe stanca pentru a evita stratul superior de apa dulce, pe care nu-l tolereaza; cand fluxul revine, se urca inapoi pentru a se hrani din nou.

Apele care coboara din munti curg peste paturile de muschi si peste soluri bogate in humus, asa ca atunci cand ajung in fiord, au culoarea ceaiului. Aceste ape cafenii limiteaza patrunderea luminii soarelui si, drept urmare, speciile marine de adancime precum penele de mare, stropitoarele de mare, coralul negru si scoicile-lampa traiesc sus, printre pragurile si fisurile peretilor stancosi, la adancimi intre 6 si 40 m – mult mai mici decat habitatul lor obisnuit.

Coralul negru – o specie rara – care traieste de obicei in colonii, la adancimi mai mari de 45 m, se gaseste in stramtoarea Milford la mai putin de 35 m si in unele locuri supravietuieste la doar 6 m adancime – mai aproape de suprafata decat oriunde in lume. Majoritatea coloniilor de corali seamana cu niste tufe miniaturale de circa 10 cm inaltime, dar unii corali, estimati a avea 150 de ani, s-au transformat in structuri uriase asemanatoare unor copaci de 4 m inaltime.

Stramtoarea Milford si muntii sai impaduriti, ocrotiti ca parte a Parcului National Fiordlands, adapostesc o pasare rara ciudata, denumita takahe. Ea nu zboara, are un penaj colorat in mov si albastru viu si un cioc mare, este cat o gaina de casa si se hraneste numai cu frunze si seminte de Danthonia flavescens. A fost considerata o specie disparuta pana in 1948, cand o colonie de circa 100 de pasari a fost descoperita pe tarmurile namoloase ale lacului Te Anau, la circa 55 km sud-est de stramtoarea Milford. Astazi pasarea este ocrotita si prospera in parc. La fel de rara este pasarea kakapo, un papagal verzui, asemanator cu o bufnita, care sta ziua intr-o vizuina pe pamant. Desi poate zbura, prefera sa n-o faca. A fost si ea in pragul disparitiei inainte de a fi ocrotita in parc.

</p>
Vote it up
276
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza