Stop obezitatii la copii

Din cauza mancarii nesanatoase si a sedentarismului, o intreaga generatie de copii ar putea pierde pana la 13 ani din viata
 
<p>
A inceput pe nesimtite. Cu trei ani in urma, finlandeza Jaana Vesterinen-Prähky, din Helsinki, isi facuse obiceiul de a aduce acasa, cand ajungea tarziu de la munca, dulciuri pentru fiica ei de cinci ani, Anni. Cand sora ei a protestat, Jaana nu s-a ingrijorat. „Am spus: «Oh, nu, e ok, este inca mica, nu are nicio importanta.»

Dar avea. Anni a inceput sa se ingrase. Cand fetita a intrat in clasa intai, in august 2010, cantarea deja 63 de kilograme, la o inaltime de 131 de centimetri. Asta insemna o greutate dubla comparativ cu media elevilor din primul an de scoala. „Nu mi-am dat seama cate calorii ii dadeam“, spune Jaana. „Acum inteleg ca ii faceam rau.“
Anni a devenit unul dintre cei peste 15 milioane de copii, cu varste intre 5 si 17 ani, supraponderali si obezi din scolile europene. +i, la fel ca ei, avea un risc de noua ori mai mare sa faca hipertensiune, de patru ori mai mare sa dezvolte diabet de tip 2 si maladii cardiovasculare si, de asemenea, un risc crescut de a se imbolnavi de cancer. Necontrolata, obezitatea ii putea reduce speranta de viata cu 5 pana la 13 ani.

„Consecintele dezastruoase asupra sanatatii se vad foarte devreme in viata, in cazul obezitatii“, spune Thomas Reinehr, seful departamentului de Endocrinologie Pediatrica, Diabet si Nutritie de la Spitalul de Tineret Vestische din Datteln, Germania. In urma unui studiu, a reiesit ca o treime dintre copiii obezi din Germania, cu varste mai mici de 11 ani, sufera de hipertensiune. Una dintre pacientele doctorului Reinehr are un indice al masei corporale (IMC) de 40,8, sufera de diabet de tip 2, are colesterolul marit, hipertensiune si ovare polichistice. Si are doar 14 ani.

Nu doar starea de sanatate a copiilor obezi are de suferit, ci si starea lor mentala. Asa s-a intamplat si in cazul lui Gabriel Macarel, un baiat din Botosani, care la varsta de sapte ani ajunsese sa cantareasca 101 kilograme. „Suferea enorm, pentru ca era marginalizat de copiii care radeau de el si il considerau un ciudat. A fost invatat ca trebuie sa consume orice, ca sa nu moara de foame, iar noi, de la Protectia Copilului Botosani, a trebuit sa-l invatam ca mancam doar cat sa traim si nu traim ca sa mancam“, a declarat, pentru ziarul Adevarul, Alis Cozminschi, psihologul care s-a ocupat de Gabriel. 

Sentimentul de excludere nu era doar in imaginatia lui Gabriel. Oamenii chiar ii discrimineaza pe obezi. „Copiii obezi nu au incredere in ei si sunt nemultumiti in ceea ce priveste aspectul lor fizic. De cele mai multe ori prezinta complexe de inferioritate si stima de sine scazuta, aceste comportamente fiind adesea accentuate de anturaj prin ironii si porecle. Pentru copiii obezi, indepartarea de la jocuri este si ea o forma de stigmatizare sociala“, este de parere dr. Aurelia Cordeanu, autorul unui studiu privind starea de sanatate a elevilor.

„Perceptia asupra obezitatii pe care o au atat cei din sistemul de sanatate, cat si intreaga societate, trebuie sa se schimbe“, spune Vojtech Hainer, directorul adjunct al Institutului Ceh de Endocrinologie, din Praga. „Foarte putini dintre pacientii obezi sunt lacomi, lipsiti de vointa, dificili sau lenesi.“ Cu toate acestea, copiii obezi sunt mai predispusi sa chiuleasca de la scoala si au mai putine sanse sa termine liceul. De asemenea, ca adulti, risca sa fie discriminati in momentul in care isi vor cauta o slujba.
„Viitorul acestor copii este cenusiu si trist“, rezuma situatia Marie-Laure Frelut, secretarul Grupului European al Copiilor Obezi, care se specializeaza ca doctor in obezitate pediatrica, la Paris.

Nimic nu i-a pregatit pe specialisti pentru viteza cu care s-a propagat aceasta epidemie de obezitate. „Brusc! Puf! In anii ‘90 ne-am trezit cu o epidemie in brate. Momentul a coincis cu cel in care stilul de viata s-a schimbat dramatic in Europa“, spune Frelut.
Mancam mai mult, mancam mai prost si ne miscam mai putin ca niciodata. In acelasi timp, apetitul celor mici pentru emisiunile de la televizor este mai mare ca niciodata, iar copiii care stau in fata ecranului mai mult de patru ore sunt de patru ori mai predispusi sa devina obezi decat cei care privesc la televizor mai putin de o ora pe zi.

Conform celor mai recente date ale Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS), unul din patru copii europeni, cu varste intre sase si noua ani, este supraponderal sau obez.
In unele tari europene, 5% din totalul bugetului alocat sanatatii se regaseste  deja in costuri legate direct sau indirect de obezitatea tinerilor sau a adultilor. Iar asta reprezinta doar varful aisbergului. Pe masura ce acesti copii devin adulti, costurile legate de sanatate se vor aduna. „Exista un mare risc ca aceste costuri sa creasca in viitor“, spune Agneta Sjöberg, epidemiolog in sanatate publica la Universitatea Göteborg, din Suedia.

Parintii si familia vor fi mereu in primele randuri ale luptei impotriva obezitatii. „Ca sa tratam obezitatea la copiii mici, trebuie sa ne ocupam de familie“, spune doctorul Hainer, de la Institutul de Endocrinologie din Praga. Cand asistenta de la scoala lui Anni i-a sugerat Jaanei ca fetita de sase ani ar trebui sa se inscrie la EasySport, un curs gratuit de exercitii fizice sponsorizat de programul de sanatate pentru copiii supraponderali sub zece ani, al Scolii Publice din Helsinki, Jaana a fost extrem de incantata. Stia ce inseamna sa ai probleme cu greutatea. Se luptase ea insasi toata viata cu kilogramele. „Imi doresc ca Anni sa aiba o copilarie normala, cu o greutate normala“, spune ea.

In multe cazuri, este greu sa ai acces la informatia de care are nevoie un parinte. Asta a descoperit in urma cu doi ani si Malin Agn, o mama din Stockholm. Ea a facut schimbari importante in stilul de viata al fetitei ei de sapte ani, fara a obtine niciun rezultat. ±i-a dus copilul supraponderal la medic si a parasit clinica cu doar cateva cuvinte de incurajare. Nu au ajutat-o nici cautarile online. „Internetul este doar o jungla a informatiei“,  spune ea. Dupa toate aceste esecuri, femeia de 40 de ani a fondat MulligaBarn.se (ceea ce inseamna in suedeza copii dolofani), un site destinat parintilor care au copii supraponderali. Prin intermediul
site-ului acestia pot lua legatura cu medicii si asistentele de la sectiile de specialitate din spitale. Pana acum, 1.300 de oameni au participat la seminariile organizate de ea, care au avut drept subiect obezitatea si care au fost sustinute de specialisti din domeniul sanitar.

Desi, in general, parintii si familia sunt cei implicati in lupta impotriva obezitatii, si alte sectoare ale societatii au un rol important aici. Scolile pot interveni si ele prin mancarea pe care o servesc, prin interzicerea sucurilor acidulate, prin organizarea mai multor ore de sport.„E mai usor sa ai un stil de viata sanatos acasa daca mediul de la scoala e sanatos“, spune Éva Martos, director al Institutului pentru Alimentatie si Stiinta Nutritiei, din Budapesta.

Martos a condus programul Incepe cu micul dejun!, care s-a desfasurat in anul 2010, in Ungaria. Acesta a durat sase saptamani, timp in care copiilor li s-a oferit micul dejun la scoala, impreuna cu lectii despre o alimentatie sanatoasa. Daca la inceputul programului, unul din trei copii cu varste intre 7 si 14 ani alegeau sa bea la micul dejun cate un suc acidulat, la finalul acestuia consumul de apa crescuse, scazand cel de bauturi carbogazoase.

In Franta, o initiativa privata numita EPODE (Ensemble prevenons l’obésité des enfants – Sa prevenim impreuna obezitatea copiilor) isi recruteaza grupurile interesate nu doar din scoli, ci de la toate nivelurile comunitatii, pentru a combate obezitatea la copii. „Obiectivul consta in modificarea stilului de viata pentru intreaga populatie“, explica Jean-Michel Borys, directorul Retelei Europene EPODE. Autoritati, antreprenori, mici comercianti, parinti si profesori – toti au luat decizia sa lucreze impreuna pentru a raspandi in comunitatea lor mesajul unui stil de viata sanatos.

„Recomandarile, cum ar fi cea privind consumul mai multor legume, vin si cu solutii. De exemplu, ii invatam pe copii cum sa le prepare si sa le gateasca. Iar comerciantii au decis si scaderea preturilor“, spune Borys. Conceptul a fost introdus, in urma cu 20 de ani, in doua orase din Franta, unde rata obezitatii s-a diminuat de la 11% la 8,8%, in decurs de 12 ani. In acest timp, in alte doua orase, folosite ca reper (grup de control), rata a crescut la 17,8%. De atunci, initiativa a fost preluata in alte 226 de localitati din Franta, si alte 67 din restul Europei, influentand viata a patru milioane de oameni.

Vestea buna este ca eforturile intreprinse de unele tari in prevenirea obezitatii la copii ar putea da rezultate. Cele mai recente statistici din Franta, Germania, Suedia, Elvetia si unele parti din Italia si Austria ne arata ca ratele obezitatii la copii s-au mentinut la acelasi nivel, ba chiar au scazut in unele cazuri. Dar nu a sosit inca vremea sa respiram usurati, ne avertizeaza dr. Frelut. „Este un rezultat foarte fragil. Nu ne putem culca pe o ureche“, spune el. Iar João Breda, manager al programului Nutritie, Activitate Fizica si Obezitate  de la Biroul European din Copenhaga al Organizatiei Mondiale a Sanatatii, adauga: „In tarile in care obezitatea la copii s-a mentinut la acelasi nivel exista politici echilibrate, care implica societatea in aceeasi masura in care incurajeaza schimbarea la nivel personal.“

In Romania, conform unui studiu realizat, acum trei ani, de Institutul de Sanatate Publica din Bucuresti, privind starea de sanatate a elevilor, s-a constatat ca numarul cazurilor de copii supraponderali s-a dublat in ultimii ani.

Cand Gabriel Macarel a ajuns la Spitalul de Boli Contagioase din Botosani, in anul 2008, medicii s-au speriat cand l-au vazut. Avea 101 kilograme la o inaltime de 130 de centimetri, iar inima lui putea ceda in orice moment din cauza obezitatii. Abandonat aici de propria mama, baiatul a fost transferat la Protectia Copilului Botosani, unde o echipa de specialisti a venit sa-l ajute sa slabeasca. Cu o dieta stricta stabilita de un nutritionist, bazata pe legume, fructe si carne slaba, Gabriel a pierdut in fiecare an cate 15 kilograme. El a reusit astfel sa-si mentina o greutate constanta prin sport, scrie ziarul Adevarul. Grasimile, dulciurile si painea au devenit, in scurt timp, doar o amintire pentru baiat. Cand a implinit 10 ani, in 2011, Gabriel ajunsese sa aiba 60 de kilograme la o inaltime de 150 de centimetri. „Mananc salate de legume si fructe, beau multa apa si ma simt bine“, spune el. „Nu mai gafai cand merg, pot dormi si sunt fericit ca am prieteni si nu mai sunt strigat «grasanul». Le spun copiilor sa nu manance prea multe dulciuri, ca vor ajunge la 100 de kilograme si vor suferi ca mine.“

Daca n-ar fi ajuns la spital si daca n-ar fi fost acea echipa de specialisti care sa-l ajute pe Gabriel, cine stie daca el ar mai fi fost azi in viata.

In Finlanda, sedintele saptamanale de EasySport, care dureaza o ora si jumatate, i-au adus lui Anni incredere in sine. Din vara trecuta, a crescut mai mult in inaltime decat in greutate. Mama ei este optimista si crede ca, pana la 13 ani, fiica ei va avea o greutate normala, corespunzatoare varstei ei.

</p>
Vote it up
131
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza