SOS de pe taramul alb

Gheata Groenlandei se topeste. Pentru localnici este o binecuvantare, dar si un blestem
 
<p>
Groenlanda, cea mai mare insula de pe planeta… apartine, de fapt, Danemarcei. Avand o suprafata de mai mult de doua milioane de kilometri patrati, este insa de 50 de ori mai mare decat tara-mama. In prezent, aproximativ 85 la suta din aceasta insula administrata autonom este acoperita de un strat de gheata gros de pana la trei kilometri. Incepand cu anii ‘80, incalzirea globala a determinat o crestere cu aproximativ trei grade a temperaturilor din Groenlanda, asa ca stratul de gheata se topeste din ce in ce mai mult. Expertii in probleme climatice atrag atentia asupra repercusiunilor pe care le implica aceste schimbari. Dar multi locuitori gasesc avantaje in asta. Geologii suspecteaza existenta unor cantitati mari de minerale, pietre pretioase si petrol sub aceasta gheata. Cum ghetarii se retrag in mod constant, aceste resurse ar putea fi exploatate.

Imaginile care urmeaza fac parte din proiectul „Paradise is... “, al fotografei germane Barbara Dombrowski. Aceasta si-a propus sa viziteze cinci continente, cu scopul de a atrage atentia asupra schimbarilor climaterice. Dupa regiunea Amazonului, urmatorul ei popas a fost Groenlanda.

 
„Kalaallit Nunaat“ – pamantul oamenilor. Asa numesc bastinasii inuiti Groenlanda.
Populatia de aici abia atinge 57.000 de locuitori. Aproximativ 50.000 de inuiti si 7.000 de danezi infrunta conditiile dure aici, sus, la cercul arctic de nord.
 
Gert, vanatorul de foci, peste si scoici, nu-si pierde niciodata simtul umorului. Nici atunci
cand sunt necesare 12 ore de efort zilnic impreuna cu cainii sai, pe intinderile inghetate, pentru a prinde o prada.
 
Incalzirea globala  este o mare problema pentru inuitii din Groenlanda. Partile inghetate ale pamantului pe care-l locuiesc devin din ce in ce mai inguste si, astfel,  reflecta mai putin soare inapoi in atmosfera. Aceasta inseamna ca suprafata pamantului se incalzeste mai repede, iar gheata se topeste. Acest cerc vicios face ca gheata sa se sparga mult mai usor sub greutatea pescarilor la copca, in fiorduri.
 
Saniile trase de caini sunt un mijloc important de transport pentru inuiti. In drumul lor printre fiorduri, cainii pot sa atinga viteze de 40 de kilometri pe ora, pe distante scurte.
 
Chiar si la temperaturi mult sub zero, inuitii isi pun rufele la uscat afara. Aerul inghetat este atat de uscat, incat apa din rufe se evapora imediat.
 
Asa cum se obisnuieste in regiunea de la cercul arctic si in apropiere, casele locuitorilor sunt construite pe un sol inghetat permanent pana in cele mai adanci straturi. Casele care nu au fost construite pe o fundatie adecvata, creata special pentru aceste zone, sunt in pericol sa se prabuseasca in momentul dezghetarii pamantului.
</p>
Vote it up
177
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza