Slujbe noi pentru caini

Pentru noi, patrupedele isi pun la treaba abilitatile in cele mai folositoare feluri
 

<p>

Börje ajuta la citit

Multora nu le place ca cineva sa citeasca peste umarul lor – doar daca acel cineva nu e un micut bichon mvaltez pe nume Börje. El este un Caine Asistent pentru Educatia prin Lectura (C.A.E.L), primul de acest fel din Finlanda.
In iunie, anul trecut, Börje a inceput prin a fi „caine de biblioteca“ la Biblioteca Tapiola din Espoo. De atunci, a repurtat un remarcabil succes in a-i ajuta pe oameni sa citeasca. Börje nu judeca si nici nu corecteaza. El doar sta si ii asculta pe oameni cum ii citesc. In cea mai mare parte a timpului, catelul sta pe scaunul sau, putin mai sus decat se afla cartea pe care o tine persoana care citeste. In felul acesta, Börje se poate uita si se poate bucura si el de carte.

Programul a fost lansat in 1999 de catre organizatia non-profit Intermountain Therapy Animals din Utah, SUA. Stapana lui Börje, Raisa Alameri, a devenit interesata de program in 2010. Raisa era convinsa ca Börje, catelul ei, care se simtea bine in preajma oamenilor, ar fi perfect in program.

Cainii folositi la citit, precum Börje, sunt testati mai intai pentru starea de sanatate, siguranta, temperament si competente corespunzatoare. Raisa l-a dresat pe Börje folosind materiale ale organizatiei Intermountain Therapy Animals, care l-a certificat apoi pe catel ca fiind bona fide (potrivit) pentru a fi un C.A.E.L.

Majoritatea clientilor lui Börje sunt copii, dar a ascultat si multi adulti. Unii dintre ei au suferit atacuri cerebrale, altii aveau pur si simplu probleme cu cititul inca in primii ani de scoala. Raisa Alameri are un loc special in inima ei pentru o persoana cu probleme de citit, de 40 de ani si a carui viata a fost schimbata datorita lui Börje. Barbatul, sofer pe un camion de livrare marfa, a fost intrigat de Börje si a stat sa priveasca cum oamenii se perindau prin fata lui pentru a-i citi.

Apoi, brusc, a luat o carte pentru copii si a inceput sovaielnic sa-i citeasca cu glas tare cainelui care asculta in liniste. „Aceea a fost prima carte pe care am citit-o de la inceput si pana la sfarsit“, i-a marturisit barbatul Raisei.
Pentru Börje era doar o alta mica izbanda. Dar, pentru barbatul care traise probabil toata viata cu rusinea faptului ca nu stia sa citeasca cu trebuie, era o mare realizare.

Balu adulmeca banii falsi

Bernard Braun, 46 de ani, l-a dus pe Balu, ciobanescul sau german care avea „simtul banului“, intr-un apartament din München. Locatara era o femeie banuita de legaturi cu o retea de falsificatori.

La comanda lui Braun - „Cauta banii!“, Balu a tras rapid o raita prin apartament, adulmecand dulapurile si sertarele. In scurt timp, a dat de urma unor teancuri de bani ascunsi. Ori de cate ori nasul lui il anunta ca exista bancnote false ascunse pe undeva, Balu latra si apoi se aseza.

In total, Balu a gasit 36.000 de euro falsi. Recompensa lui pentru gasirea banilor falsi? Cinci minute de distractie cu mingea lui favorita de cauciuc.
Bernhard Braun, care se ocupa de echipa de caini din München din 1990, l-a cumparat pe Balu in 2004, pe cand acesta era doar un pui. De atunci, animalul a fost dresat sa stapaneasca toate abilitatile pe care trebuie sa le aiba un caine politist. Balu poate urmari suspecti si dezarma atacatori si e capabil sa adulmece droguri si alte substante ilegale, precum si bancnote euro. „E calm si prietenos“, declara Braun cu mandrie, „si pur si simplu nu-l poti pacali.“

Balu a fost primul caine din Bavaria care a fost dresat sa adulmece mirosurile diferite ale bancnotelor. In 2012, inca trei astfel de caini li s-au mai alaturat echipelor de politie. „Lui Balu ii place sa caute si e bun la treaba asta“, spune Braun. „Daca unui animal ii place ce face, o sa fie si foarte bun in acel domeniu.“

Queeny depisteaza cancerul

Pe pardoseala unei camere de testare din Gyömr, un oras in apropiere de Budapesta, se aflau cinci borcane deschise. Fiecare continea un tifon ce fusese infuzat cu o mostra de respiratie umana.

La usa, Queeny, un metis de Border Collie, astepta cuminte langa dresoarea ei, Zuzsanna Szemes. „La treaba!“, ii comanda aceasta catelusei. Queeny si-a facut intrarea in camera, indreptandu-se direct catre containere.
Le-a adulmecat repede pe fiecare in parte, apoi a mai dat inca un tur pentru a compara mirosurile si pentru a-si confirma decizia. In zece secunde, Queeny s-a asezat cu zgomot in fata unuia dintre containere. Apoi si-a ridicat privirea catre dresoarea ei pentru a vedea daca alegerea ei fusese cea corecta. Zuzsanna a apasat butonul unui aparat folosit in dresajul cainilor, iar semnalul emis de acesta i-a confirmat lui Queeny ca facuse o treaba buna. Dintre specimenele impreg-
nate cu respiratia a cinci persoane, Queeny gasise mostra donata de catre un pacient cu cancer pulmonar.

Aceasta proba a avut loc anul trecut; noi probe se afla in desfasurare. „Pana acum, aceste cercetari au fost conduse folosindu-se mostre ce fusesera identificate anterior“, explica Zuzsanna Szemes. Urmatorul pas: sa testeze cainii in diagnosticarea unor cazuri reale, folosind mostre provenind de la persoane aflate intr-o situatie grava, dar care nu prezinta simptome. Astfel, Queeny si alti caini ca ea, spera cei implicati in acest experiment, vor putea sa faca aceasta munca de detectiv avand rezultate pe care, pana acum, doar biopsiile si tomografiile computerizate pot sa le obtina. In plus, cainii pot sa o faca mai repede, mai ieftin si pot sa detecteze evolutia bolii mult mai devreme.

In momentul de fata, din program fac parte trei caini – toti metisi de Border Collie. Acesti caini formeaza echipa ce face parte dintr-un proiect desfasurat in cooperare cu Universitatea de Medicina Semmelweis din Budapesta, cu scopul de a dezvolta un protocol care sa prezinte incredere din punct de vedere stiintific si care sa masoare precizia cainilor.

Universitatea colecteaza mostre pentru experimente de tipul „dublu-orb“. Pana acum, din testele preliminarii a reiesit ca precizia patrupedelor este de aproape 99% atunci cand vine vorba de a recunoaste o mostra impregnata cu respiratia unui bolnav de cancer.

Tibi, caine de terapie

Cand Tibi a fost gasit in Craiova si adus la asociatia Vier Pfoten, celor de la grupul de salvare a animalelor nu le-a luat prea mult sa descopere extraordinara inteligenta a catelului.

Tibi s-a dovedit a fi exact tipul de caine pe care il cautau – unul extrem de potrivit sa-i ajute pe copiii cu sindromul Down, autism si alte nevoi speciale. In 2004, cand metisul avea un an, psihologii si dresorii de la Vier Pfoten l-au introdus pe Tibi,  intr-un program de dresaj special care a durat sase luni.
Acum, la zece ani, Tibi este un caine de terapie veteran, care a ajutat mai bine de 20 de copii cu dizabilitati. Unul dintre acestia este Nicu, un baiat robust de 13 ani. Cand vine la Vier Pfoten pentru terapie, Nicu isi face intrarea strigand „Buna ziuuuuaa!“. Apoi, se uita dupa prietenul sau patruped si striga: „Tibiiiiiii!“. Cainele se arata imediat.

Acum trei ani, cand Nicu s-a inscris in acest program, era un baiat temator si timid, care suferea de probleme locomotorii si de vorbire grave. Tibi il insotea pe Nicu la sedintele de terapie, iar cei doi s-au imprietenit. Acum, miscarile lui Nicu sunt mai naturale si mai coordonate. Este mai atent atunci cand ceilalti vorbesc cu el si are grija singur de nevoile sale simple. „Nicu a fost adesea ridiculizat de catre ceilati copii“, declara psihologul Victor Chitic. „Dar in Tibi el a gasit un prieten care nu il judeca si nu-l critica niciodata. Asa ca Nicu isi lasa timiditatea la usa cand vine aici.“

Eycko, detector de incendii

Eycko, un ciobanesc belgian de trei ani, si dresorul sau, jandarmul francez Bruno Roumeau, 49 de ani, sunt parteneri experimentati in investigarea incendiilor. Eycko este unul dintre cei sase caini din Franta special dresati pentru a detecta substantele declansatoare de incendii intentionate, cum ar fi motorina, benzina sau spirtul alb. Aflandu-se la locul unui incendiu, Eycko scormoneste, inghiontind cu botul molozul, incercand sa afle unde este mai puternic mirosul, adica locul de unde a pornit incendiul. Odata ce Eycko gaseste acel loc, se asaza. Investigatorii pot apoi sa determine daca este vorba despre un incendiu declansat intentionat. „Sa lucram cu caini la locul incendiilor reprezinta o noua tehnica in Franta, instituita acum trei ani. Dar rezultatele sunt mai mult decat convingatoare“, spune Bruno Roumeau. Succesul lui Eycko este in proportie de 90%.

Pefo, asistent auditiv

E o seara de vara tarzie. In apartamentul ei din Varsovia, Monika Rykaczewska (33 de ani) isi pregateste cina. Dintr-o data, in living suna telefonul.

Pefo, labradorul ei auriu, in varsta de trei ani, sare din cosul sau si alearga afara din camera. In momentul urmator, acesta se intoarce cu un telefon mobil in bot pe care i-l da stapanei.

Labradorul isi face pur si simplu treaba. Pefo este un caine-asistent, special dresat s-o ajute pe Monika, care sufera de o pierdere profunda a auzului. Monika si Pefo sunt primul duo de acest fel din Polonia. „Pefo reprezinta urechile mele“, declara ea.

Monika sufera de paralizie cerebrala, care ii afecteaza nu doar auzul, ci si intreaga parte dreapta a corpului. De-a lungul anilor, prin munca de reabilitare si o vointa puternica,

Monika a obtinut o diploma de master in didactica predarii si o slujba de functionar. Cu toate astea, se simtea izolata si singura, prinsa ca intr-o
capcana intr-o lume a tacerii.

Astfel, in mai 2011, a aplicat pentru obtinerea unui caine-asistent la Fundatia DOGIQ. Ea si Pefo au trebuit sa treaca prin niste cursuri de pregatire speciala in Katowice. „N-a fost usor“, recunoaste Monika, „mai ales ca Pefo a fost primul caine din viata mea.“

Chiar si cu ajutorul aparatul auditiv, Monika nu poate percepe toate sunetele si nici nu poate spune de unde vin acestea. „Cand merg pe strada si cineva din spate ma striga, nu reactionez, pentru ca nu pot auzi vocile care vin din spatele meu“, spune ea. „Pefo ma trage catre cei care ma striga.“

Atunci cand Pefo aude sunetul pe care telefonul il scoate la primirea unui mesaj, o atinge cu botul pe mana de doua ori. Daca cineva bate la usa apartamentului, Pefo o conduce pe hol. Daca Monika scapa ceva, el o atentioneaza si o ajuta sa localizeze respectivul obiect. „Pentru persoanele cu un auz normal, sa scapi ceva pe jos e o nimica toata, dar, inainte sa-l am pe Pefo, un obiect scapat era de obicei un obiect pierdut“, declara Monika.
Din cauza problemelor cu auzul, Monika obisnuia sa vorbeasca intr-un fel monoton, lipsit de emotii. Dar asta nu se mai intampla acum. „De cand il am pe Pefo, imi exprim bucuria si tristetea pentru ca stiu ca el imi simte emotiile si reactioneaza la ele“, declara Monika. „Pefo imi ofera zilnic o lectie de iubire, prietenie si devotament neconditionat.“

</p>

Vote it up
191
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza