Sicilia nu mai vrea Mafia!

Gangsterii italieni si-au gasit nasul: noua generatie. Tinerii  se opun acum „taxelor“ cerute zeci de ani de mafioti
 
<p>Au trecut mai bine de sapte ani de cand Vittorio Greco si-a pus pe cap o cagula neagra si a iesit pe strazile din Palermo in toiul noptii, ca sa dea o lovitura Mafiei. Iar ochii lui inca stralucesc cand isi aduce aminte de adrenalina care i s-a imprastiat in vene atunci. Impreuna cu alti sase prieteni, lipisera pe peretii cladirilor, pe vitrinele magazinelor si in statiile de autobuz autocolante care ii indemnau pe sicilieni sa reziste in fata intimidarilor si incercarilor de extorcare ale Mafiei.

„Ne era teama ca nu cumva sa fim prinsi asupra faptului de gealatii Mafiei, dar ne stapanea si un urias sentiment de exaltare la gandul ca faceam ceva, in sfarsit, ca sa scapam de criminalii astia“, ne-a marturisit Vittorio Greco.
Concepute in asa fel incat sa aminteasca de un necrolog oficial, cu chenar negru, autocolantele anonime cuprindeau urmatorul mesaj: „Un intreg popor care plateste pizzo este un popor fara demnitate“. In italiana, pizzo inseamna cioc de pasare, dar reprezinta si un termen argotic pentru taxa de protectie, care este extorcata prin amenintari cu violenta, intarite uneori de cate un glont in cutia postala sau de cate un cap de capra azvarlit in prag.

De foarte multa vreme, Mafia siciliana isi vara ciocul in buzunarele marilor corporatii, hotelurilor, restaurantelor si proprietarilor de magazine, ba chiar si in ale micilor comercianti stradali.
Pe 29 iunie 2004, cand locuitorii din Palermo s-au trezit si au vazut pe strazi acele autocolante, Greco inca recupera somnul pierdut in noaptea aceea. „Mi-a sunat telefonul, iar cand am raspuns, prietenul de la celalalt capat al firului mi-a zis: «Da drumul repede la televizor!» Toate televiziunile si radiourile locale prezentau ce se intamplase, intrebandu-se cine era in spatele acestei initiative si cum avea sa reactioneze Mafia. La inceput, nu ne-am dat seama ce impact avusesera autocolantele
noastre, dar cand am inceput sa-i intrebam pe oameni daca ar sustine o campanie impotriva extorcarii, am primit incredibil de multe raspunsuri favorabile.Era ca si cand  sicilienii ar fi asteptat dintotdeauna un asemenea moment.“

Vittorio Greco – un profesor de filosofie, ajuns acum la 35 de ani – si-a dat seama ca incepusera o campanie care avea un potential urias. Ramanand fideli imprejurarilor care i-au reunit, Greco si prietenii lui – care aveau douazeci si ceva de ani si proveneau din familii educate din patura mijlocie – si-au botezat miscarea Addiopizzo (n.r. in traducere: „Adio taxei de protectie“). Totul a inceput atunci cand le-a venit ideea sa deschida un restaurant in Palermo: „Am calculat cat ne-ar costa chiria, curentul, apa si asa mai departe, isi aminteste Greco, iar la un moment dat cineva a zis: «Si, bineinteles, va trebui sa platim pizzo.» Asta spune ceva despre cat de inradacinate erau extorcarea si acceptarea ei tacita in societatea siciliana a acelor ani“.

In scurta vreme, proiectul restaurantului a fost abandonat din cu totul alte motive, dar Greco si prietenii lui nu puteau scapa de sentimentul ca ar fi trebuit sa se opuna cumva incercarilor de extorcare ale Mafiei. Si nu le era teama sa actioneze. „Dupa ce am discutat pe indelete, am ajuns la concluzia ca trebuie sa apelam direct la opinia publica.“ Si astfel au ajuns sa-si puna cagule negre pe cap.

In prezent, organizatia lor – care se bazeaza exclusiv pe voluntari – isi are sediul intr-o cladire de birouri confiscata de autoritati de la un sef mafiot local. Activitatea lor a avut rezultate importante. In prezent, organizatia editeaza o brosura intitulata Puterea cosului de cumparaturi, cu aproximativ 500 de magazine si alte firme care s-au angajat sa nu plateasca taxa de protectie. Intre acestea se numara cateva magazine United Colours of Benetton si unul dintre cele mai cunoscute restaurante din Palermo, Antica Focacceria San Francesco, al carui proprietar, Vincenzo Conticello, a dat un extraordinar exemplu de curaj, depunand marturie in fata tribunalului impotriva unui extorcator care, in cele din urma, a si fost trimis la inchisoare. In brosura mai figureaza cabinete de oftalmologie, birouri de arhitectura, agentii de voiaj, pensiuni, sali de sport, ateliere auto, supermarketul Co-op si clubul de noapte Zsa Zsa Monamour.

Opinia publica a inceput sa se mobilizeze: 10.000 de oameni au semnat deja o petitie a organizatiei intitulata Pago chi non paga („Ii platesc pe cei ce nu platesc“), care incurajeaza lumea sa apeleze doar la magazinele si firmele care nu dau taxa de protectie. Dat fiind ca Mafia are obiceiul sa se razbune in mod sangeros pe cei care i se opun in mod public, este extrem de important si faptul ca semnatarii au fost de acord sa le fie publicate numele in cateva pagini din tabloidul Giornale di Sicilia.

O alta dovada a succesului pe care l-a avut aceasta organizatie este faptul ca Addiopizzo nu mai este nevoita sa recurga la mijloace clandestine pentru a-si face cunoscut mesajul. Vremurile cand ieseau pe strazi cu cagule negre pe cap s-au sfarsit. Intr-o zi insorita din octombrie 2010, Edoardo Zaffuto, unul dintre colegii lui Greco, si-a pus in spate harnasamentul in care se afla baietelul lui de un an – Matei –  si a pornit spre Via della Libertà, cea mai exclusivista strada de cumparaturi din Palermo.

Timp de doua ore, el si alti activisti au mers din magazin in magazin, impartind pliante care expuneau obiectivele organizatiei. „Faptul ca logo-ul nostru apare intr-o vitrina, in holul unui hotel sau intr-un magazin de inghetata le spune consumatorilor ca niciun ban din ce cheltuiesc acolo nu va ajunge in buzunarele vreunui mafiot“, ne explica Zaffuto. „Iar firmele care au fost extorcate in trecut si care acum ne sunt alaturi nu se mai simt atat de singure si neajutorate.“ Cei mai multi dintre proprietari si vanzatori si-au exprimat admiratia pentru scopurile pe care si le-a stabilit organizatia (cu toate ca un magazin de bijuterii si-a incuiat usile, pentru a nu permite accesul voluntarilor).

Dupa imprastierea pliantelor, Zaffuto – un tanar de 35 de ani care a absolvit Facultatea de Arte si care acum organizeaza tururi pe bicicleta pentru o agentie de turism americana – se asaza la o masa cu o cafea tare in fata si ne descrie sentimentul de apasare pe care il au tinerii sicilieni din pricina prezentei nefaste a Mafiei in viata de zi cu zi. „Am fost botezati «copiii masacrelor», pentru ca adolescenta noastra a fost marcata de asasinarea sistematica a judecatorilor, politicienilor, politistilor, jurnalistilor si oamenilor de afaceri care au luptat impotriva Mafiei.“
In plus, sangeroasa lupta pentru putere care s-a dat intre marile clanuri mafiote din Sicilia, cunoscuta sub numele de La Mattanza („Macelul“), a facut ca strazile din Palermo sa se umple de cadavre ciuruite.

Un incident foarte important a fost asasinarea, in august 1991, a lui Libero Grassi, proprietarul unei fabrici de textile din Palermo, care a refuzat dispretuitor incercarile Mafiei de a-l extorca, publicand o scrisoare deschisa intitulata „Draga extorcatorule“. „A fost unul dintre primii oameni din Sicilia care au facut un asemenea gest de curaj, gest pentru care, din pacate, a platit cu viata“, spune Zaffuto.

Cateva zile mai tarziu, Zaffuto ma conduce pe un drum care mi se pare familiar. Drumul de la Palermo la Corleone serpuieste prin una dintre cele mai accidentate zone din Sicilia, fiind presarat cu dealuri calcaroase si rape adanci si cu cateva ferme catarate pe cate o coasta. Peisajul acesta reprezinta un preambul spectaculos pentru o vizita in orasul care a devenit sinonim cu Mafia, in urma cartilor si filmelor din seria „Nasul“. Niciun cadru din faimoasa serie de la Hollywood nu a fost filmat acolo, dar turistii inca il viziteaza in speranta ca vor gasi fictiva casa natala a lui Don Vito Corleone. Odata ajunsi in oras, mergem sa vizitam o vila de un roz pal, cu podelele de marmura, care pe vremuri i-a apartinut lui Salvatore „Bestia“ Riina, unul dintre cei mai temuti criminali mafioti din ultimii ani, nascut si crescut in oras. Acum se afla la inchisoare, dupa ce a primit cateva sentinte de detentie pe viata. In prezent, vila adaposteste biroul local al Garzii Financiare, un departament al politiei care se ocupa cu investigarea evaziunilor fiscale si cu urmarirea sumelor uriase de bani „murdari“ produse de cartelurile de crima organizata din Italia.

Urmatoarea oprire este la o ferma de mari dimensiuni, care a fost confiscata tot de la Riina si pe care, ulterior, autoritatile au incredintat-o unei cooperative agricole. „In locul asta, Riina si acolitii lui au pus la cale cu sange rece nenumarate asasinate, inclusiv pe cel al unui baiat de 15 ani, al carui corp a fost aruncat ulterior intr-o cuva cu acid“.
La un pahar din vinul produs la ferma, Zaffuto vorbeste calm despre riscurile pe care le presupun actiunile organizatiei din care face parte. „Asasinarea unuia dintre noi ar face ca opinia publica sa ceara autoritatilor masuri mult mai drastice impotriva Mafiei. Si cred ca Mafia isi da seama ca ar fi contraproductiv sa faca asa ceva, cu toate ca intotdeauna exista riscul de a fi luat in vizor. Uneori, Chloe, sotia mea, se teme de ce ne-ar putea face Mafia, dar nu mi-a cerut niciodata sa-mi intrerup activitatea in cadrul organizatiei.“

Dar, din punctul de vedere al lui Zaffuto, mai datatoare de speranta a fost inregistrarea unei conversatii dintre doi mafioti periculosi pe care politia ii urmarea de ceva vreme. Unul dintre ei se plangea ca strangerea taxei de protectie era din ce in ce mai dificila. „Se vede in ochii oamenilor, spunea el. Pur si simplu nu mai vor sa plateasca.“

Toti cei implicati in lupta pentru eradicarea extorcarii in Sicilia sunt de acord ca mai au de parcurs un drum lung. In 2008, intr-un studiu al Universitatii din Palermo, se estima ca aproximativ 80% din proprietarii afacerilor din insula inca plateau lunar o taxa de protectie, cuantumul ei variind de la 10 euro pentru o taraba de legume si fructe, pana la 1.500 de euro pentru un industrias de succes. De asemenea, se estimeaza ca sumele extorcate anual de Mafie insumeaza aproximativ un miliard de euro, adica 1,3% din veniturile Siciliei.

Dar eforturile organizatiei Addiopizzo au inceput sa dea roade. Unul dintre oamenii care apreciaza cel mai mult aceste eforturi este Enrico Colajanni (63 de ani), un vechi dusman al extorcarii, care conduce Asociatia impotriva taxei de protectie din Palermo.
Organizatia lui ofera sprijin legal firmelor hartuite de extorcatori si colaboreaza cu politistii care conduc investigatii impotriva celor ce pretind taxa de protectie.

Colajanni spune ca, timp de 15 ani dupa asasinarea lui Libero Grassi, niciun om de afaceri sicilian n-a mai indraznit sa denunte Mafia in mod public. „Dar tinerii acestia au venit si-au zis: «Putem sa le tinem piept gangsterilor daca ne unim fortele.» Credeti-ma, e un pas care necesita foarte mult curaj.“ Colajanni ii admira pe tinerii din Addiopizzo si pentru ca au promovat aceasta campanie in scoli. „Va asigur ca exista oameni de afaceri care, in cele din urma, au hotarat sa-i infrunte pe extorcatori deoarece copiii lor ii intrebau intruna: «Tati, de ce le dai bani criminalilor?»“

Cum se pot face cumparaturi fara Mafie
Fabbio Messina si Valeria Di Leo au vrut sa faca ceva concret pentru a sprijini patronii afacerilor care refuza sa plateasca taxa de protectie. Asa ca au pus laolalta modestele lor economii si, in martie 2008, au deschis primul magazin fara taxa de protectie de pe Via Vittorio Emanuele (una dintre cele mai vechi strazi ale orasului), in care au hotarat sa nu vanda decat produse de la firmele care refuza sa cedeze extorcatorilor.
„E drept ca ne asteptam sa primim o caramida in vitrina“, isi aminteste Di Leo, o femeie robusta care pe vremuri a lucrat ca pilot pe un iaht. „Dar, dupa un inceput modest, vanzarile au inceput sa creasca, pe masura ce cumparatorii si-au dat seama ca au ocazia sa sprijine campania anti-Mafia.
Oamenii au inteles repede ca, fie si cumparand cel mai ieftin articol din magazinul nostru, transmit mesajul ca schimbarea e posibila“, ne explica Di Leo, in timp ce impacheteaza o punga de peste pentru un client fidel. Magazinul ofera haine, ulei de masline, vin, articole de artizanat si bijuterii – toate de foarte buna calitate si la preturi competitive. „E o idee buna sa sustii miscarea anti-pizzo printr-un asemenea magazin. In plus, trebuie sa castigam bani din afacerea asta“, spune Di Leo.
Cei doi tineri care s-au casatorit anul trecut, nu au fost amenintati nicio-data. „Succesul magazinului nostru reflecta si modul in care campania organizata de Addiopizzo a contribuit la modificarea perceptiei Mafiei in randul sicilienilor“, afirma Messina. </p>

Vote it up
189
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza