…si mai e o data IRIS

Floarea de colt i-a ocrotit si sunt iar in formatie completa. Anul acesta a fost un an al incercarii, reflectiei si renasterii pentru cea mai iubita trupa de rock din Romania.Foto: Prin amabilitatea Roton
 

<p>"Cantati, ca asta e pentru sotia mea, Rodi! Cantati tare, da? Rodi, te iubesc!"
Data: 8 octombrie 2009
Locatie: Sala Polivalenta, Bucuresti
Autor: Cristi Minculescu.

Aceasta a fost declaratia de dragoste strigata in fata miilor de fani in extaz de catre Cristi, la cel mai mare concert sustinut de Iris dupa revenirea lui pe scena si... in viata. Revenire pe care, dupa cum o spune chiar el, le-o datoreaza "lui Dumnezeu si Rodicai", sotia lui.

Mos Craciun a venit in martie

In urma cu opt luni. La o clinica din Regensburg, Germania, dupa zece ore petrecute pe masa de operatie pentru un transplant de ficat si mai multe ore sub anestezie, solistul celei mai mari trupe de rock din Romania se trezeste. Primul lui gand: Cum e Rodi? Dar nu poate afla inca. Ea e intr-o alta sala. Medicii au considerat ca e mai bine asa. "Nu ne-au tinut impreuna. Asta pentru cazul in care s-ar fi intamplat ceva cu unul dintre noi", povesteste Cristi. Despartirea nu a fost deloc usoara pentru cei doi: "Eram asa, ca la o plecare, unde nu stiam ce ne asteapta. Erau trei variante: sa scapam amandoi, sa scape doar unul si cea mai rea… Doamne fereste!", spune solistul. Din fericire, a fost prima varianta si milioane de iubitori ai muzicii Iris se pot bucura in conti­nuare de prezenta lui Cristi pe scena si pot admira curajul si dragostea acestei femei care s-a sacrificat pentru omul iubit, Rodica. A fost alaturi de el tot timpul.

Cristi a mostenit de la tatal sau boala polichistica hepato-renala, iar in ultimii zece ani a trait cu un ficat care mai era sanatos doar in proportie de 3%. Spre finele lui 2008, boa­la ajunsese sa-i invadeze organele, iar acestea ar fi cedat unul dupa altul. Exista riscul sa intre in insuficienta respiratorie, hepatica, renala, cardiaca. Asa ca medicii au decis: era necesar de urgenta un transplant de ficat. Rodica a aflat chiar mai multe de la specialisti, lucruri pe care i le-a spus lui abia dupa ce s-au vazut scapati: chiar si cu un transplant, estimarile erau destul de sumbre - nu se stia daca el ar fi prins Craciunul sau Anul Nou. Si mai era o mare problema: chiar in cazul in care s-ar fi gasit un ficat de la un donator pentru Cristi, in trei ore trebuia sa fie in Germania pentru transplant. "Puteam fi sunat la orice ora din zi si din noapte. Cum as fi reusit sa ajung din Bucuresti in trei ore la clinica din Germania pentru a fi operat?", se intreaba Cristi retoric.

Insotindu-l tot timpul pe la doctori, Rodica si-a dat seama ca mai exista o sansa. Era prea frumos sa poata fi adevarat, dar trebuia incercat. A cerut sa i se faca analizele. Cristi avea grupa de sange AB4. Ea avea A2 cu RH negativ. Doctorii au spus ca exista sanse de compatibilitate. Erau necesare analize mai detaliate. Si, pe ma­sura ce numarul testelor crestea, crestea si speranta lor. "Am aflat ca suntem compatibili. Si a fost o eliberare fantastica, mai ales ca, in oricare dintre celelalte variante - lista de asteptare, ficat de la donator -, previziunile erau sumbre. Probabil ca nu mai apucam Anul Nou", spune Cristi. Au luat apoi drumul Germaniei pentru cea mai grea incercare. Au fost programati pentru transplant in 24 martie.

"Cu o zi inainte, m-am dus la manastire cu Geta, sotia mea, la Cernica", povesteste Nelu Dumitrescu, bateristul trupei Iris. "Imi amintesc ca am aprins lumanari si l-am rugat pe un preot sa ne citeasca si, cum face sotia mea cand am concerte, am aprins o candela. Asa ca, in acea zi cand a fost operat Cristi, flacara a ars tot timpul." Doru Bobeica (Boro), basistul trupei, a fost la Manastirea Cozia. Toti erau emoti­onati: si chitaristul Valter Popa, si Relu Marin, de la clape. Isi dadeau toti patru telefoane intre ei si abia faceau fata apelurilor primite de la altii. "Eram disperati in zilele acelea. Ne chinuiam sa invatam si sa intelegem limbajul medicilor. Aveam si primeam o multime de intrebari: «Ce-i face? Ce-i pune in burta? Cum a fost? Cand a inceput? Cat dureaza?»", mai povesteste Nelu.

A durat mult: zece ore. Si dupa aceea a mai durat ceva pana cand medicii s-au convins ca, din fericire, si Cristi, si Rodica sunt bine. "Imediat dupa ce m-au dus la ea, am vazut ca-mi disparuse «lubenita aia», ca asa ii spuneam eu umflaturii din stomac. Si atunci mi-am adus aminte ca mi-a adus Nelu un tricou de la Londra, de la Hard Rock Café, si ma gandeam ca acum, in fine, o sa-mi vina bine. Vorbeam singur in pat despre cum o sa ma imbrac eu cu tricoul de la Nelu", isi aminteste Cristi. A avut 17 tuburi in el si, pe masura ce dispareau, isi dadea seama ca totul e bine. Rodica si-a revenit repede, fiind un om cu "un psihic si un moral beton", dupa cum o descrie Cristi, care e perfect de acord cu zicala: "In spatele unui barbat puternic se afla o femeie si mai puternica". "In ceea ce ma priveste, se aplica perfect, ca altfel n-am mai vorbi acum. Ati vorbi despre mine, nu cu mine", spune cel care de abia asteapta sa ne incante cu muzi­ca Iris si acum, la sfarsit de an.

Ce isi doreste Cristi de la Mos Craciun? "Pentru mine si Rodica, a venit in martie, daca pot spune asa. Mai mult decat atat ce ar putea sa ne aduca?", intreaba Cristi, stiind ca tot ce-si doreste pentru noul an e multa sanatate pentru cea care i-a salvat viata si pentru el. Si le mai doreste sanatate tutoror celor care-l iubesc si care l-au incurajat sa treaca peste cel mai mare hop din viata lui. "Buna seara, prieteni!"</p>

Vote it up
608
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza