Si plantele vorbesc

Un politist roman a ajuns celebru in intreaga lume dupa ce a descoperit o noua metoda de investigare criminalistica
 

<p>

<font size="3" face="Arial">In magazinul deschis la marginea padurii era o agitatie neobisnuita pentru o zi de luni dimineata. Politistii inconjurasera zona, iar proprietarul, care isi gasise casa de bani golita si cateva raioane praduite, astepta sa vada ce se intampla. Hotul sau hotii, nu se stia inca, il lasasera fara 100.000 de lei. O gramada de bani pentru anul &rsquo;88 &ndash; cand un salariu mediu era 1.500 lei &ndash; si mai ales intr-un oras ca Baile Tusnad. <br />
<br />
Tanarul locotenent major Gheorghe Popa, care venise impreuna cu echipa de criminalisti de la Miercurea Ciuc, se tot invartea prin fata usii de la intrarea din spatele magazinului. Pe acolo se patrunsese. Colegii lui faceau fotografii. Era o zi racoroasa de primavara si totul in jur era verde. Padurea era peste drum. De aceea, cele cateva frunze ratacite pe pamantul batatorit din fata usii nu ar fi atras probabil nimanui atentia, nici chiar unor politisti experimentati. Dar curiozitatea si atentia pentru detalii a locotenentului de 29 de ani era binecunoscuta, asa ca nimeni nu s-a mirat cand s-a aplecat sa culeaga cu penseta de pe jos cele cinci frunze. &bdquo;Mi s-a parut nefiresc modul in care erau rasucite&ldquo;, isi aminteste Gheorghe Popa. Dupa ce le-a studiat mai indeaproape, a observat ca frunzele aratau ca un mulaj aproape perfect al clantei. De aceea le-a depozitat intr-un plic si le-a luat cu el la sectie.&nbsp;&nbsp; <br />
&bdquo;Eram aproape sigur ca acele frunze pot fi o proba importanta. Imi dadusem seama ca infractorul le folosise ca sa nu lase amprente&ldquo;. <br />
<br />
Si, ca intotdeauna cand un caz ii ridica o noua problema, si de aceasta data tanarul criminalist, care se dedicase inca de pe bancile scolii de ofiter cercetarii stiintifice, se inchise in casa si se inconjura de carti. De data aceasta, obiectul de studiu il reprezentau plantele. Pastreaza ele urme? Care e procesul? Pot fi aceste urme evidentiate?<br />
<br />
Fiind criminalist si studiind structura plantei, imediat a facut o paralela intre aceasta si corpul uman, intre clorofila si sange. Si cum prin agresarea corpului apar perturbatii in circulatia sanguina, care se exteriorizeaza la nivelul epidermei sub forma de excoriatii (zgarieturi) sau echimoze (vanatai), s-a gandit ca acelasi gen de fenomen are loc si in cazul plantelor &ndash; se sparg celulele purtatoare de clorofila, iar aceasta migreaza spre epiderma, creand urma. Citind si despre procesul de fotosinteza, Gheorghe Popa a realizat ca urmele ar deveni mai evidente in momentul in care planta e privata de lumina si umiditate.&nbsp; <br />
<br />
Frunzele aduse de la locul infractiunii se comportau cum se asteptase. Locotenentul le-a scos din fisetul unde le depozitase si le-a pozitionat deasupra unei surse de lumina de la un dispozitiv folosit pentru fotografii. &bdquo;Imediat am observat pe frunze urmele unor striatii, ce semanau cu modelul tricotat al unui pulover. Inainte de a intra in magazin, infractorul, pentru a nu lasa amprente, si-a tras maneca de la pulover peste mana si apoi a apucat clanta pe care o acoperise cu acele frunze&ldquo;, isi aminteste Popa. A consemnat tot in expertiza. <br />
<br />
Intre timp, colegii sai de la departamentul judiciar, ce aveau informatori in mediul infractorilor, au primit un telefon care il indica pe autorul jafului de la magazin ca fiind Mircea V., zis Profesoru&rsquo;, un spargator recidivist si recunoscut ca foarte abil. De altfel acesta era si motivul pentru care i se spunea Profesoru&rsquo;. Hotul locuia impreuna cu prietena lui la Sinaia, la vreo 100 de kilometri de locul jafului. La cateva zile, dupa ce au obtinut mandatul de perchezitie, politistii s-au dus la adresa unde locuia Profesoru&rsquo; si au gasit, in afara catorva obiecte furate din magazin, si puloverul care lasase respectivele urme pe frunze. <br />
<br />
Ceea ce pentru unii parea doar un simplu caz de jaf, dar cu o paguba suficient de importanta pentru a implica o echipa de criminalisti, iar pentru un infractor inca niste ani de puscarie, pentru Gheorghe Popa era un drum deschis cercetarii unui domeniu la care nimeni pana la el nu se gandise. <br />
<br />
Nascut in comuna ce poarta numele marelui scriitor Ion Luca Caragiale, in 1959, Gheorghe Popa a decis ca va fi criminalist in clasa a XI-a de liceu, dupa ce a citit o carte politista. &bdquo;La varsta aceea ma frapase faptul ca autorul unei crime a fost identificat dupa un fir de par. Si, desi pe atunci eram doar un smecheras care juca fotbal si se dadea mare, am stiut ca asta vreau sa fac&ldquo;. A intrat la Scoala de ofteri activi a Ministerului de Interne si in anul II, la repartizare, si-a ales ca specializare criminalistica. Timp de trei ani a fost la panoul de onoare pentru rezultate excelente la invatatura. <br />
<br />
Ce nu va uita niciodata? Ziua cand l-a cunoscut si ceea ce le-a spus lui si colegilor lui Dumitru Ceacanica, cel mai renumit criminalist roman dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial: &bdquo;Voi veti fi viitorii criminalisti? Daca nu stiti psiholgie, psihiatrie si medicina legala, pe langa o cunoastere temeinica a criminalisticii, voi sunteti un pericol social!&ldquo; Asa le-a zis cel care lucrase la cazuri celebre precum Rimaru (asa-numitul Jack Spintecatorul al Bucurestiului din anii &lsquo;70). <br />
&bdquo;Atunci n-am inteles prea bine sensul spuselor sale dar, dupa ce am iesit ofiter si am mers la prima cercetare la fata locului, am realizat pericolul, mustrarea si invatatura. A fost vorba de doua cazuri de omor intr-o singura zi, o duminica, moment in care mi-am dat seama ce inseamna sa ai cunostinte de psihologie si psihiatrie, sa intelegi ce s-a intamplat acolo, sa faci conexiuni intre modificarile aparute in campul infractiunii si comportamentul infractorului, intre leziunile de pe cadavru si obiectul care le-a creat&ldquo;.<br />
<br />
Din acel moment, la fiecare din cazurile la a caror investigare participa, Gheorghe Popa facea cercetari suplimentare in laborator, citind tratate de criminalistica si de psihologie si studiind sa vada daca a gresit, ce trebuia sa faca si nu a facut. Incepuse deja sa scrie lucrari de cercetare stiintifica, iar dupa trei ani de investigatii era considerat cel mai bun ofiter pe care l-a dat scoala de profil. Ajunsese la performanta ca, dupa numai 15-20 de minute in campul infractiunii, sa spuna aproape cu exactitate ce s-a intamplat acolo. <br />
<br />
Oriunde te uitai in camera aceea, vedeai numai frunze aflate in diverse stadii de prospetime, uscare si degradare. Toate ascundeau urmele diverselor agresiuni: taietura, strivire de pneu, talpa, deget, tesatura, mototolire, intepare si orice altceva ii putea trece prin minte expertului de la Institutul de Criminalistica din Bucuresti, Gheorghe Popa. Dupa ce jaful de la Baile Tusnad a fost rezolvat, curios, a cautat in literatura de specialitate sa vada daca se folosise in vreun caz, vreodata, ca indiciu o urma gasita pe o planta. Nu a dat peste nimic de genul asta. <br />
<br />
A hotarat sa-si continue cercetarile, pe care le-a intrerupt apoi o perioada, din cauza ca venise revolutia, iar el fusese mutat din judetul Harghita in Capitala. Aici a gasit din nou timpul si locul necesar cercetarii. Fara a avea familia cu el, in garsoniera care-i fusese repartizata, a continuat sa vada ce-i &bdquo;spun&ldquo; plantele. Colegii care veneau in vizita la el se mirau de covorul de frunze intins peste tot. &bdquo;Din punct de vedere structural, frunza e formata din epiderma superioara si cea inferioara, apoi se gasesc celulele purtatoare de clorofila, denumite cloroplaste. Intre aceste cloroplaste exista niste spatii libere si niste celule purtatoare de apa si dioxid de carbon. Studiasem intreaga structura microscopic si constatasem ca, prin actiune mecanica, cloroplastele se sparg, iar clorofila, care da culoarea verde frunzei, migreaza in spatiile intercelulare, dar si in celelalte celule, care se sparg si elimina dioxidul de carbon. Astfel se reproduce cu fidelitate suprafata de contact a agentului care a gresat frunza, fie ca e amprenta, incaltaminte, pneu, imbracaminte... Cand pui o sursa de lumina sub frunza, se evidentiaza clar zona lezata si urma respectiva&ldquo;. Metoda era una foarte simpla. Asta a si frapat pe toata lumea. <br />
<br />
<img width="217" height="217" alt="" src="http://img339.imageshack.us/img339/5070/siplantelevorbesc2.jpg" /><br />
<br />
Dar Gheorghe Popa nu s-a oprit aici si, inainte sa depuna documentatia pentru brevetarea metodei la Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci (OSIM), a incercat sa mai rezolve o problema &ndash; aceea a recapatarii elasticitatii frunzei in momentul in care ea incepe sa se degradeze si, astfel, urma dispare. &bdquo;Am incercat sa vad cum pot eu sa revitalizez frunza care a ajuns la un anumit grad de uscare, ca sa pot valorifica totusi urma de pe ea. Am facut tot felul de experimente cu glicerina si apa, am realizat un amestec si am observat ca, prin imersiune in amestecul respectiv, planta isi revine si poti fotografia din nou urma aceea&ldquo;. <br />
<br />
A depus documentatia in 1996 si, pana in 2000, a asteptat raspunsul de la OSIM &ndash; respectiv daca era cu adevarat o noutate sau mai descoperise cineva aceasta metoda. In 2000 a primit brevetul de inventie si, in luna iulie a aceluiasi an, prezenta Metoda de relevare a urmelor create pe suporturi vegetale la Congresul International in Domeniul Stiintelor ARA, din Cleveland, Ohio, SUA. <br />
<br />
Dupa aceea, a primit tot felul de semnale ca inventia lui a fost preluata si folosita si era apreciata. &bdquo;Lucrarile prezentate la astfel de congrese sunt publicate si le pot citi toti cei interesati&ldquo;, spune Gheorghe Popa. &bdquo;Primul semnal l-am avut cam dupa trei luni. Colegul meu, Sorin Alamoreanu, care era atunci la un alt congres in Serbia, a fost intrebat de directorul unui institut privat de criminalistica din New York daca ma cunoaste. Omul citise lucrarea mea si i se paruse foarte interesanta. Iar la vreun an dupa aceea, in 2002, am primit niste telefoane de felicitare de la cunoscuti, care mi-au spus ca postul Discovery prezentase un caz al FBI care folosise metoda mea. Din pacate, eu nu am reusit sa vad acel reportaj&ldquo;.<br />
<br />
Gheorghe Popa, care acum conduce Academia de Politie din Bucuresti, exact scoala de pe bancile careia a iesit ofiter specializat in criminalistica, se considera un deschizator de drumuri: &bdquo;Imi place sa pornesc ceva, sa cercetez esenta. Apoi nu mai am timp sa urmaresc cum sunt folosite rezultatele&ldquo;. <br />
<br />
Intotdeauna au existat in el cele doua personalitati, care s-au batut pentru suprematie: cercetatorul din laborator si investigatorul de pe teren. <br />
Privind din perspectiva celui de-al doilea, nu poate uita dintre toate zecile de mii de cazuri pe care le-a investigat pe acela al uciderii cu premeditare a doua surori gemene de 16 ani, un caz celebru petrecut pe 11 decembrie 1991, in judetul Harghita. &bdquo;Il prezint si acum studentilor mei ca un caz in care, daca iti lipseste unul dintre ingredientele de care vorbea celebrul Dumitru Ceacanica, poti rata. Acolo, faptul ca un covoras impiedica o usa sa se deschida bine, sau faptul ca celelalte camere erau in perfecta ordine, sau ca usa de la intrare se putea deschide cu un simplu mecanism, au reprezentat elemente definitorii de incriminare a ucigasului celor doua fete&ldquo;, spune profesorul universitar in criminalistica. <br />
<br />
Dupa 2005, cand a inceput sa aiba functii importante ca director al Institutului de Criminalistica sau ca sef al Inspectoratului General al Politiei, s-a retras de pe teren. &bdquo;Imi era din ce in ce mai greu mai ales cand era vorba de victime copii&ldquo;, spune el. <br />
<br />
Dar i-a ramas cercetarea. Cand, intr-un caz de crima, autorul a afirmat ca a creat o urma, dar nu atunci cand s-a comis fapta, ci cu mult inainte, criminalistul si-a pus imediat problema cum ar putea stabili vechimea amprentelor. Apoi a reusit sa faca o corelatie intre viteza de degradare a unei amprente si grupa sanguina. Studiul, realizat impreuna cu biochimistul Romica Potorac si criminalistul Nicolae Preda, s-a extins pe o perioada de doi ani. Gheorghe Popa a prezentat metoda in 2008, la Congresul International de Criminalistica, ce a avut loc la sediul INTERPOL din Lyon, Franta, dar si la Congresul ARA, de la Boston. La putin timp dupa aceea, a primit un mail de felicitare de la Michael Dukakis, candidatul democrat la alegerile prezidentiale din SUA &lsquo;88. Acesta i-a scris ca &bdquo;este pentru prima data cand cineva pozitioneaza nu numai in spatiu, dar si in timp autorul infractiunii&ldquo;. <br />
<br />
Acum, oricat de ocupat va fi in continuare cu a-si invata studentii ce inseamna cu adevarat criminalistica, cu cercetarile si cu alte inventii, cu publicarea altor lucrari de specialitate din domeniul atat de drag lui, nu vrea sa uite sa-si puna amprenta pe o carte aflata in faza de proiect si al carei spirit pentru Gheorghe Popa a fost inceputul: &bdquo;Si plantele vorbesc&ldquo;. Pentru ca, daca un fir de par poate duce la prinderea unui ucigas si, mai departe, la realizarea visului unui adolescent, frunzele care i-au &bdquo;vorbit&ldquo; l-au dus mult mai departe, pe drumuri ce s-au lasat deschise doar de el.</font>

</p>

Vote it up
216
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza