Sfarsitul lumii s-a terminat

Nu avem nevoie de un cataclism. Ne pricepem de minune sa aducem noi sfarsitul!
 
<p>
In 2012, voi astepta cuminte sfarsitul lumii. Am fost la cinema, din 2010, si am vazut cum va fi. Oamenii au o pasiune speciala sa anunte sfarsitul lumii, dar nu stiu de ce am senzatia ca nu prea avem nevoie de un cataclism sau de o forta supranaturala, ne pricepem de minune sa aducem sfarsitul lumii de unii singuri. Fara niciun ajutor.

Pai ce sfarsit al lumii mai perfect poate fi pentru prietenul meu care are de platit 30 de ani pentru o casa luata in 2008, cu 100.000 de euro, care azi valoreaza 55.000 de euro? El va da pana la sfarsit, in cei 30 de ani, o suma de peste 200.000 de euro. Daca-l intrebati, pentru el, sfarsitul lumii a venit.
Da, putem da vina pe banci, pe prabusirea economica, pe publicitatea de la TV, pe politicieni, dar, pana la urma, cel care plateste e singurul pedepsit, cel care a cazut in plasa unei mari minciuni, cea a faptului ca viitorul e intotdeauna roz.

De fapt, putem spune ca sfarsitul lumii a venit din 2008. Acum sunt in drum spre o alta lume, cu mai putine iluzii. Una mai trista, dar mai aproape de adevar, una in care problemele trebuie sa le rezolvi acum pentru ca, din viitor, nu mai vine nimeni sa le rezolve, iar rozul a fost confiscat definitiv de industria papusilor.

De multe ori am fost tentat sa cred si eu ca viitorul e intotdeauna mai bun. E mult mai comod sa crezi asta. E mult mai comod sa crezi ca, intr-un fel, lucrurile se asaza, pana la urma. E adevarat, se asaza, dar nu asa cum ma asteptam. Pana acum, viitorul m-a luat mereu prin surprindere.

Daca ne uitam in jur, sunt tari care sufera, oameni care sufera. E usor sa citesti in ziare ca grecii nu muncesc cum trebuie, ca italienii sunt neseriosi sau romanii sunt hoti, dar asta e numai gandirea simplista in actiune, care deformeaza realitatea pentru a face problemele suportabile. Nu cred ca grecii sunt mai lenesi decat nemtii, dar cred ca politicienii greci au fost mai iresponsabili decat cei din Germania, ca, undeva, cei alesi, ca sa ramana la putere, au mintit mai mult decat in alte parti. Si mai cred ca grecii, firi optimiste din sud, au avut mult mai multa incredere in viitor decat nordicii.

Sper ca, in 2012, fiecare dintre noi sa-si fi invatat lectia, sa se relaxeze si sa nu mai viseze cai verzi pe pereti. Nu stiu de ce e atat de greu de inteles ca viata e frumoasa prin simplitatea ei. Si, ca un blestem, avem o tendinta masochista s-o complicam. Si, cu cat ne complicam mai mult viata, cu atat suntem mai putin fericiti. Aici mai apare o problema: e vorba de comoditate. De fapt, tehnologia a adus in vietile noastre o mare comoditate care, pana la urma, ne-a prins in capcana. O viata comoda a devenit o viata complicata, prinsi intre birocratie si rate sufocante, pe cand o viata simpla e incomoda, trebuie sa mergi mai mult pe jos, sa stai intr-o casa mai mica si sa gandesti mai repede.

In 2012, mi-as dori sa observ ca lumea a invatat ceva din aceasta criza, dar tare mi-e teama ca nimeni n-a invatat nimic. Ne vom intoarce, din nou, la aceeasi goana nebuna prin supermarketuri, la blocaje interminabile in trafic, la stres infernal la serviciu si, in final, la nefericire.
Probabil asa suntem proiectati. Nu numai sa ne gandim la sfarsitul lumii, dar sa-l si construim in fiecare zi.
2012 as vrea sa fie un an in care sa inceapa o lume, nu sa se termine. Cred ca mayasii s-au plictisit sa tot calculeze anii, si asta a fost motivul pentru care au oprit calendarul. Sau, pur si simplu, cel care se ocupa de el si-a dat demisia. A hotarat sa se retraga la tara. Intr-o societate complicata se intampla tot felul de accidente. N-ati vazut ce scandal a fost cu deschiderea unui stadion, cu faptul ca iarba n-a rezistat la un meci de fotbal?
Ne punem prea multe intrebari in lumea noastra moderna. Incercam sa explicam tot si, in goana noastra, explicam si ceea ce n-are nevoie de explicatii.

Imi amintesc ca, prin anii ’90, incepuse sa ruleze la TVR serialul de desene animate „Familia Simpson“. S-au difuzat vreo zece episoade si, brusc, s-au oprit. Nimeni nu stia de ce. Eu, care eram fan al serialului la acea vreme, tot monitorizam programul TV sa vad cand e urmatorul episod. Peste vreo trei saptamani, intr-o dumnica, era la TVR o rubrica de raspuns la scrisorile telespectatorilor, iar prezentatoarea, chipurile raspunzandu-i unui corespondent care intreba cand vor fi difuzate noi episoade din „Familia Simpson“, raspunde sec: „Filmul s-a terminat!“

Imediat dupa acea fraza m-a bufnit rasul. Intamplator, stiam de succesul mondial al serialului. Chiar si acum, dupa 20 de ani, undeva in lume ruleaza un episod din „Familia Simpson“.
Mi-a ramas in minte fraza realizatoarei TV si ma gandesc la faptul ca, la fel ca si serialul, pentru mayasi acel calendar s-a terminat. Ramane sa continuam noi filmul.

* Emilian Isaila este publicist si scriitor.

</p>
Vote it up
608
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza