Sfarsitul lent al marii moarte

Magica mare din Tara Sfanta, care se gasestea la cea mai joasa altitudine de pe planeta, se retrage, arsa de razele soarelui
 
<p>Cartea Miraculoasa a Cunoasterii, pe care o citeam cand eram copil, infatisa intr-o imagine un barbat care plutea pe suprafata Marii Moarte, pufaind un trabuc. Ma fascina. Ce minune! Ma intrebam cum e, oare, sa plutesti fara efort pe spate, in apa atat de sarata, fara frica de a te scufunda.
La inceputul anului 2005, am pornit sa-mi indeplinesc visul. Am descoperit un peisaj captivant, format din stanci arse de soare, rape umbroase si apa albastru-stralucitoare. Marele lac al Tarii Sfinte se intinde pe 70 km de la nord la sud, intre Israel si Iordania, lantul muntos al desertului colorandu-se la apus in rosu, portocaliu si maroniu.
Marea Moarta se afla la cea mai joasa altitudine de pe suprafata Pamantului, la 417 metri sub nivelul marii, iar apa sa este de zece ori mai sarata decat cea a Mediteranei. Ramasita a unei intinderi mult mai mari de apa, care umplea Valea Marelui Rift acum multe mii de ani, lacul este alimentat de raul Iordan si de alti afluenti mai mici. Scaderea sa in volum este cauzata de evaporare, motiv pentru care concentratia de sare si de alte minerale este foarte mare.
Timp de aproximativ 10.000 ani, aceasta vale a fost leaganul cultural al umanitatii. Oriunde te uiti, poti vedea asezari sfinte ale iudaismului, crestinismului sau islamismului. Pe una dintre aceste culmi, Moise a zarit Taramul Fagaduintei. Pe malul raului Iordan, a fost botezat Isus. In pesterile de pe tarmul stancos (Qumran) au fost gasite manuscrisele de la Marea Moarta. In fortareata Masada din varful stancii, asediata de romani in anul 73 d.Hr., 960 de evrei au ales moartea in locul sclaviei. In apropiere se afla Iericho-
nul, cel mai vechi oras locuit din lume, cu o istorie de peste 10.000 de ani.

Indicatoare de pericol. Indreptandu-ma catre apa, m-am confruntat cu o problema neasteptata. O mare parte a liniei de coasta de sub autostrada era imprejmuita de indicatoare imense care avertizau ca zona e periculoasa.
Tarmul era o suprafata intinsa de mal sterp si sarat, iar malul marii se zarea in departare, dincolo de mlastini. Sa fi scos cineva dopul de la gura de evacuare a Marii Moarte?, m-am intrebat. Unde era plaja?
La Ein Fashkha, o oaza de stuf si tufe de tamarisc, unde apa limpede de izvor curge in iazuri racoroase, Eli Dror, in varsta de 48 ani, director al Autoritatii Naturii si a Parcurilor, explica problema: "Marea Moarta se usuca. In fiecare an, nivelul ei scade cu aproximativ un metru, iar zonele aflate la mica adancime raman descoperite si uscate".
Consecintele sunt devastatoare. In 30 de ani, suprafata marii s-a micsorat cu aproape o treime. In 1968, valurile scaldau pamantul aflat la vreo 60 de metri de gardul parcului, acolo unde imi lasasem acum masina. In 1985, apa ajunsese deja atat de departe, incat a fost necesara constructia unui dig in namol, cu o rampa de lemn in mare. Dror spune: "In fiecare an am alergat dupa marea in retragere, lungind soseaua. Dupa 12 ani si o extindere a soselei cu vreo 700 de metri, am renuntat. Astazi, marea este la 1,1 km departare de poarta parcului".

Cand am incercat sa ma indrept spre mare, am intrat pana la genunchi intr-un namol alb si lipicios. Odata cu scaderea nivelului Marii Moarte, scade si nivelul panzei freatice. Plantele nu mai au de unde sa absoarba apa, se usuca si mor. Izvoarele frumoase, precum Ein Fashkha, un loc binecunoscut pentru picnic, devin tot mai sarate si incep sa sece. Noi parauri sapa santuri in namolul moale. Am mers de-a lungul unui astfel de sant, care nu exista in 1992, dar care masoara acum sapte metri adancime si pana la 30 de metri latime.
Este un dezastru pentru viata salbatica. Zonele cu vegetatie si apa dulce sunt puncte de oprire vitale pentru cele 500 de milioane de pasari care zboara 6.000 de km spre Valea Riftului din Africa de Est, in migratia lor bianuala intre Europa si Africa. "Efectul de propagare a dezastrului asupra mediului inconjurator este fatal", ne avertizeaza Dror.
In plus, peste 1.000 de ponoare ciuruiesc acum tarmul Israelului. Au aparut si pe tarmul Iordaniei, afectand plantatiile locale de rosii.
In ianuarie 2001, un autobuz care se intorcea pe un drum laturalnic, dupa ce lasase turisti in statiunea Ein Gedi, a intrat intr-o hartoapa. Soferul s-a o-
prit si a constatat, panicat, ca era de fapt vorba despre o caverna formata sub carosabil, adanca de opt metri si lata de 14 metri. Numai norocul a  facut ca autobuzul sa nu cada in ea.
Aceste ponoare au la baza un proces foarte complex de formare. Unii cred ca stratul superior al solului se prabuseste in cavitatile din adancuri, formate, se pare, din cauza dizolvarii stratului subteran de sare. Altii sustin ca rocile poroase se usuca atat de tare, incat nu mai pot sustine straturile superioare ale solului, care se taseaza si se scufunda.
"Nu putem decat sa facem estimari vagi cu privire la locul sau momentul aparitiei unui astfel de ponor", spune Eli Raz, in varsta de 65 de ani. Geolog si sef al echipei locale de protectie a zonei, Raz a ramas prins timp de 14 ore intr-un ponor adanc de noua metri. "Intreaga faleza este practic inchisa acum, orice lucrari sunt sistate si efectiv nu avem ce face".

Totul se reduce la un paraias. Ceea ce se intampla nu este un mister. Jandarmul Ziv Leiba, in varsta de 27 de ani, declara: "Apa ne umezeste gatlejul. Am baut Marea Moarta pana la epuizare".
In ultima jumatate de secol, cinci tari - Iordania, Autoritatea Palestiniana, Israel si, intr-o mai mica masura, Siria si Liban - au deviat raurile care curgeau in Marea Moarta, pentru a le folosi in gospodarii si in agricultura. Raul Iordan avea candva un debit anual de  1.300 de milioane de metri cubi. Acum debitul sau abia daca atinge 100 de milioane de metri cubi, din care o mare parte este apa menajera. Din cauza barajelor, afluentii raului au devenit niste paraiase. Volumul mediu anual de precipitatii este de doar 50 mm.
Asadar, calculele sunt foarte simple. Debitul total de apa dulce care curge in Marea Moarta: circa 600 milioane de metri cubi, in conditiile in care pe vremuri era de 1.500-2.000 de milioane de metri cubi. Apa pierduta prin evaporare: circa 1.000 de milioane de metri cubi. Rezultatul: Marea Moarta seaca pe zi ce trece.
Exista putine sanse ca apele deviate pentru a fi folosite in gospodarie si agricultura sa se refaca, avand in vedere ca se estimeaza o dublare a populatiei din zona in urmatorii 50 de ani. "Nici un stat nu este dispus sa renunte la vreo picatura de apa in favoarea Marii Moarte, mai ales cand stiu ca oricum se va evapora", spune Ittai Gavrieli, de la Autoritatea pentru Monitorizare Geologica din Israel.
Pentru ca raul Iordan sa aiba debitul de odinioara, ar trebui ca Israelul, Iordania si Autoritatea Palestiniana sa gaseasca alte surse pentru a substitui nevoile de apa potabila si pentru irigatii. Iordania este deja una dintre tarile cele mai sarace in apa ale lumii: vara, apa este furnizata in locuinte o data la doua saptamani, timp de cateva ore.
Autoritatea Palestiniana critica Israelul (cele doua state aflandu-se in conflict de cand Cisiordania a fost ocupata in 1967) pentru ca israelienii isi permit sa isi spele masinile si sa-si stropeasca peluzele, in timp ce multi dintre palestinieni sunt privati de o sursa vitala de apa.
Michael Beyth, sef al departamentului de cercetari stiintifice al Ministerului Infrastructurii din Israel, declara: "Este un vis practic irealizabil sa deschidem barajele si sa refacem echilibrul natural".
Alte rauri mari, precum Rhin-ul din Europa, sunt administrate in comun de mai multe autoritati statale, dar aici nu exista asa ceva. Chiar in interiorul Israelului, administrarea apelor este impartita intre noua ministere. "Toate aceste state trebuie sa colaboreze de urgenta pentru ameliorarea situatiei. Trebuie sa incetam cu certurile si sa nu ne mai comportam ca niste republici bananiere", mi-a spus printul El Hassan bin-Talal al Iordaniei.
Un mic pas in acest sens s-a facut in martie 2005, cand oficiali ai Israelului, Iordaniei si Palestinei au avut o intalnire informala pe o insula de pe raul Iordan, si au discutat posibilitatile de refacere a debitului raului, in folosul naturii si al turismului.

De la cea Rosie, la cea Moarta. Optiunile sunt limitate si solutiile nu sunt la indemana. O conducta de apa din Turcia pana in Israel ar constitui o solutie practica, insa ar trebui sa traverseze regiuni politice si religioase foarte diferite.
Un vis ambitios bazat pe tehnologie de ultima ora ar putea totusi deveni nu numai solutia salvatoare a Marii Moarte, ci si un garant al pacii in tarile din jurul ei.
Proiectul Red-Dead (Rosie-Moarta), in valoare de cinci miliarde de dolari, prevede aducerea apei de mare de la 240 de kilometri distanta, printr-o conducta si un canal care leaga Marea Rosie de Marea Moarta. Jumatate din cantitatea de apa adusa ar urma sa fie desalinizata si folosita de statele din zona Marii Moarte; cealalta jumatate s-ar utiliza pentru a genera energia electrica necesara procesului de desalinizare si apoi ar fi deversata in Marea Moarta, pentru a o reumple.
"Iordanienii beneficiaza anual de numai 146 de metri cubi de apa pe cap de locuitor, adica un sfert din cat ar fi necesar pentru un trai decent. Putem spune ca suntem disperati. Pentru noi, acest proiect este singura solutie viabila", declara un reprezentant din cadrul Ministerului Apelor si Irigatiilor din Iordania.
In mai 2005, cele trei state au cazut de acord sa realizeze un studiu de fezabilitate in valoare de 10-20 de milioane de dolari, pe o perioada de cinci ani. Michael Beyth, care conduce echipa israeliana de negociere, afirma: "Toate partile implicate sunt gata sa inceapa studiul. Primul obiectiv este refacerea Marii Moarte, iar al doilea este desalinizarea apei. Exista o solutie, dar raman si multe necunoscute".
Compozitia chimica unica a Marii Moarte ridica numeroase semne de intrebare si uriase incertitudini. Daca diluarea face apa cu 10% mai putin sarata decat este acum, algele vor prospera, iar bacteriile o vor colora mai intai in rosu, apoi in verde.
Unii insa cred ca cea mai surprinzatoare consecinta a proiectului (deja poreclit "Conducta pacii") va fi restabilirea linistii in zona.
"Proiectul nu poate fi realizat decat in comun, presupunand implicarea si dialogul unor parti care trebuie sa decida asupra unor solutii practice", spune Munqeth Meyhar, de la organizatia Prietenii Pamantului, din Orientul Mijlociu. "Daca vrem ca apa sa curga, nu trebuie sa mai avem conflicte", mai adauga el.
Desi nivelul Marii Moarte scade cu repeziciune, oamenii de stiinta sunt de parere ca aceasta nu va disparea niciodata. Daca nu se face nimic pentru a schimba lucrurile, apa va deveni atat de sarata peste 100-200 de ani, incat evaporarea se va opri. "Atunci, nivelul apei va fi cu vreo 150 de metri mai mic decat acum", este de parere Ittai Gavrieli, din Israel.
Chiar daca proiectul Red-Dead se va infaptui in urmatorii 20 de ani, Marea Moarta va avea atunci un nivel cu 10-20 de metri mai mic si doar doua treimi din suprafata actuala. Galit Cohen, de la Ministerul Mediului israelian, admite ca dezastrele provocate asupra tarmului vor continua. "Nu putem face amenajari pe un tarm periculos chiar si pentru o plimbare, prin urmare va trebui sa construim cai de acces sigure catre malul apei. Poate veti merge sa inotati in Marea Moarta cu ajutorul funicularelor", spune el.

Plin de energie. Inca nu mi-am implinit visul de a pluti pe Marea Moarta. Cum as putea ajunge la ea? Raspunsul mi-a venit in minte in statiunea Ein Gedi: as putea ajunge la plaja cu trenul.
M-am urcat intr-unul dintre vagonetele trase de un tractor si am pornit pe o distanta de un kilometru spre plaja. Ma simteam plin de energie. Presiunea aerului la o altitudine atat de joasa imi permitea sa inspir cu 8% mai mult oxigen. Sarurile si vaporii care formau o ceata deasupra apei filtrau razele solare nocive, asa ca nu exista riscul sa ma ard. Ma gandeam ca ar fi trebuit sa poarte numele de Marea Binefacerii. Apa era placuta si iti lasa pe piele o senzatie usor uleioasa, continand in jur de 32% minerale.
Indiferent ce se va intampla in viitor, amestecul magic de soare, namol, apa si sare al Marii Moarte va dainui cu siguranta. Multi se pot plange ca Marea Moarta este pe jumatate goala, dar pentru mine aceasta mare va fi mereu pe jumatate plina.</p>

Vote it up
354
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza