Sfanta Sofia: o minunatie bizantina

Aceasta capodopera arthitectonica a influentat profund arhitectura crestina si islamica
 
<p>Timp de 1 400 de ani, cupola Sfintei Sofia – in greaca, „sfanta intelepciune“ – a dominat viata religioasa a cetatii Constantinopolului (Istanbulul de azi). Aceasta constructie masiva alcatuita din semicupole, contraforturi si atenanse este echilibrata de patru minarete elegante, unul la fiecare colt, pentru ca Sfanta Sofia a fost conceputa si construita ca biserica crestina, apoi transformata de unul dintre cei mai talentati arhitecti ai lumii pentru a sluji drept moschee islamica.
Constantinopol, capitala Imperiului Bizantin, a imbracat mantia de paznic al civilizatiei clasice dupa pradarea Romei de catre vizigoti in 410 d.Cr. Mai multi imparati
la rand au decis ca aceasta cetate – situata la raspantia dintre Europa si Asia, in Bosfor – sa fie capitala religioasa, artistica si comerciala a lumii. In anul 532 d.Cr. imparatul Iustinian, vestit pentru numeroasele sale programe ambitioase de constructii, a comandat ridicarea Sfintei Sofia.
Nimeni nu mai incercase sa construiasca o biserica atat de mare. Iustinian a ales ca arhitecti doi matematicieni greci, Anthemius din Talles si Isidorus din Milet, cu convingerea ca numai niste specialisti in matematica vor putea calcula curbele si unghiurile necesare cupolelor, vor putea estima tensiunile create si vor putea decide unde sa plaseze contraforturile si punctele de sprijin. El a importat materiale splendide din tot imperiul, din Grecia, Roma, Turcia si nordul Africii.
O armata de 10 000 de sculptori, zidari, dulgheri si mozaicari a trudit timp de cinci ani pentru a modela porfirul rosu si verde, marmura galbena si alba, aurul si argintul din cea mai impresionanta biserica a crestinatatii.
Se spune ca Iustinian ar fi exclamat cand a intrat in Sfanta Sofia: „O, Solomon, te-am intrecut!“ Interiorul este o capodopera de lumina si spatiu: o pardoseala neteda de marmura; coloane de marmura adanc incrustate, in atatea nuante, incat istoricul contemporan Procopius le-a asemuit cu o poiana cu flori. Deasupra acestor comori straluceste cupola, cu un diametru de circa 30 m, construita din caramizi speciale, importate din insula greaca Rhodos. Patruzeci de lonjeroane se intind din centrul pana la baza ei, care e taiata de 40 de ferestre, ca o coroana incrustata cu diamante de lumina. In jurul cupolei, pentru a contribui la repartizarea si sustinerea greutatii sale si pentru a rezolva problema asezarii unei cupole circulare pe o baza patrata, arhitectii au proiectat semicupole mai mici, dincolo de care sunt altele si mai mici.
Spatiile dintre ele au fost umplute cu lucrari sofisticate din gips, apoi atat cupola, cat si tavanul au fost acoperite cu aur pentru a reflecta toate suprafetele lustruite ale interiorului.
Sfanta Sofia a fost centrul lumii crestine de rasarit timp de aproape 1 000 de ani, dar a fost asaltata de probleme inca de la inceput. La numai 21 de ani dupa terminarea sa, a fost afectata de un cutremur si a trebuit sa fie reconstruita partial. Bogatiile i-au fost furate treptat. In 1204, soldati din A Patra Cruciada in drum spre Ierusalim si ostili Bisericii Ortodoxe de Rasarit (ruptura oficiala dintre bisericile Romei si a Constantinopolului fusese recunoscuta in 1054) au jefuit interiorul cladirii. Ultima slujba crestina s-a oficiat in seara zilei de 28 mai 1453, cand imparatul Constantin XI s-a impartasit aici, cu lacrimi in ochi. Desi dupa numai cateva ore turcii otomani au asaltat zidurile cetatii, comandantul lor, Mehmet II, le-a interzis soldatilor in mod expres sa profaneze biserica.
Sfanta Sofia a fost transformata in moschee sub comanda lui Sinan Pasa, unul dintre cei mai mari arhitecti ai lumii islamice, intre ale carui capodopere se numara palatul Topkapi si moscheele construite de el pentru imparatii Suleiman Magnificul si Selim II. Conform traditiei islamice, Sinan a pictat peste majoritatea frescelor si mozaicurilor figurative discuri cu texte din Coran si a scos toate statuile crestine ramase.
Din 1934, Sfanta Sofia a incetat sa mai aiba vreo semnificatie religioasa si astazi este muzeu. Pentru multi vizitatori atrasi aici in fiecare an, ramane insa o oaza spirituala intr-o metropola aglomerata. Si, desi interiorul este gol, splendoarea spatiului este aceeasi. In pardoseala sa de marmura rece, in elegantele coloane si in mareata cupola inaltata spre cer, Sfanta Sofia pastreaza ceva din viziunea lui Iustinian.</p>
Vote it up
303
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza