Scapă de țiuitul din urechi!

Tinitusul te poate scoate din minţi. Iată cum dai sonorul mai încet.
 

Articole similare

Când Liviu Bălan, acum în vârstă de 38 de ani, care lucrează la o firmă de construcţii din Bucureşti, a avut acea răceală puternică în urmă cu cinci ani, nu s-a aşteptat să se trezească apoi cu un ţiuit în ureche. Au urmat investigaţii şi tratamente cu antibiotice şi antiinflamatorii. Dar tratamentele clasice nu au funcţionat.

„La început îmi venea să mă urc pe pereţi. Iar zgomotul devenea şi mai puternic atunci când mă uitam la televizor. Era un ţiuit a cărui sursă nu puteam să o identific, deci cu atât mai enervant“, povesteşte Liviu.

Zgomotul venit de niciunde era tinitus, o afecţiune numită şi acufenă. Iar de atunci nu a mai reuşit să scape de el, decât pentru intervale de câteva ore.

Surprinzător de mulţi oameni aud şuierături, ţiuituri sau bâzâituri, fără o sursă exterioară de zgomot. Aproximativ 10-20% dintre europeni spun că au avut episoade de tinitus. Şi, cu cât înaintezi în vârstă, cu atât este mai probabil să fii afectat de acufenă.

Tinitusul poate fi intermitent sau constant, încet sau tare. Iar când, din cauza zgomotelor care îţi răsună în urechi, ai dificultăţi în a auzi ce spune interlocutorul sau a urmări programul TV, tinitusul te poate scoate din sărite. Dr. Michael Seidman, director al Centrului de Chirurgie Otologică şi Neurootologică de la Spitalul Henry Ford, din SUA, spune că a întâlnit pacienţi „care au divorţat, care nu pot munci, au pur şi simplu un handicap fizic din cauza acestei afecţiuni“.

Dar ce se află în spatele acestui vacarm infernal care vine din interior şi cum poţi da sonorul mai încet?

„Tinitusul nu este o boală. Este un simptom, care poate fi cauzat de o paletă largă de afecţiuni“, explică Deborah Hall, profesoară de ştiinţa auzului la Universitatea Nottingham, din Marea Britanie.

Cauzele cunoscute variază: expunerea la zgomote puternice, vătămări corporale, boala Meuniere, anumite medicamente, moştenirea genetică, chiar şi ceara din urechi. Uneori, cauzele nu pot fi identificate.

La o clinică americană pentru tinitus din Portland, peste 90% dintre pacienţi sufereau într-o anumită măsură de probleme auditive, unele suficient de discrete pentru a trece neobservate. „Nivelul sonor şi frecvenţa de la care începi să-ţi pierzi auzul reprezintă de obicei şi coordonatele de la care începi să ai tinitus“, spune neurologul german Berthold Langguth, profesor la Universitatea Regensburg.

Pentru că nu există o singură cauză, „înseamnă că, probabil, nu există o singură intervenţie care să funcţioneze la toţi pacienţii“, spune profesorul Hall. Dar ar putea, de asemenea, însemna că, pentru oamenii cu tinitus cauzat de o anumită rană sau afecţiune, ar putea exista tratamente mai eficiente decât arată statisticile generale.

TRATAMENTELE ACTUALE

Dr. Seidman sfătuieşte persoanele cărora li s-a spus că nu se poate opri zgomotul să meargă la medic şi să mai întrebe. „Nu există cure vindecătoare, dar există modalităţi prin care îi putem ajuta pe oameni să ţină situaţia sub control“. El le recomandă celor suferinzi să înceapă cu cele mai simple terapii şi să treacă la cele mai complexe dacă primele eşuează. Iată câteva tratamente folositoare:

 IA VITAMINE. „Un studiu a arătat că mai multe persoane cu tinitus sufereau de o deficienţă de vitamina B12, iar unii dintre aceştia s-au simţit mai bine după ce au luat suplimente cu vitamina respectivă“, spune dr. Seidman. Alte studii indică faptul că şi deficienţa de zinc ar putea contribui la tinitus. Suplimentele de zinc nu sunt însă de niciun ajutor dacă nivelul zincului din sânge e unul normal.

• ELIMINĂ SUNETELE-FANTOMĂ. Una dintre cele mai spectaculoase reduceri ale tinitusului s-a înregistrat în cazul unui studiu la scară redusă efectuat la începutul anilor ‘90, când a fost administrat alprazolam (denumirea comercială fiind Xanax). Studiul respectiv a arătat că acesta reduce nivelul sonor al tinitusului în cazul a 76% dintre cei suferinzi, faţă de 5%, în cazul administrării de placebo.

„Pacienţii inteligenţi se întreabă: reduce cu adevărat nivelul sonor al tinitusului sau doar îl face mai puţin supărător?“, spune dr. Seidman. Probabil câte puţin din fiecare. Neurotransmiţătorul asociat cu anxietatea este acelaşi care „conduce sunetul de la ureche spre creier“, explică el. Deoarece alprazolamul influenţează acest neurotransmiţător, „noi credem că scade nivelul sonor“.

Două medicamente similare, clonazepam şi oxazepam, au fost şi ele de ajutor în cazul unor suferinzi de tinitus. Gabapentinul, un medicament prescris de obicei pentru controlul epilepsiei, a redus nivelul sonor al tinitusului la persoanele care sufereau de afecţiuni ale urechii interne ca urmare a expunerii la zgomote puternice. Dar nu şi în cazul celor cărora tinitusul le-a fost provocat de alte cauze.

Pentru cei cu diagnostic dublu – depresie şi tinitus –, două studii au arătat că antidepresivele nortriptilină şi sertralină pot uneori reduce nivelul tinitusului şi problemele provocate de acesta. Cercetătorii avertizează însă că este contraindicată prescrierea antidepresivelor persoanelor care nu suferă de depresie.

 CREŞTE NIVELUL SUNETELOR NORMALE. Deoarece pierderea auzului acompaniază deseori tinitusul şi viceversa, printre tratamentele de bază se află aparatele auditive. Acestea nu elimină tinitusul, dar ajută anumite persoane să audă în ciuda lui şi, uneori, fac ţiuitul, şuieratul şi bâzâitul mai uşor de suportat. Dar, pentru că aparatele auditive nu pot elimina sunetele-fantomă, în cazul multor persoane este nevoie de o abordare mai complexă.

• ADAUGĂ ALTE SUNETE. Terapia prin camuflare presupune adăugarea unui sunet plăcut (muzică sau sunetul unei ape curgătoare, de exemplu), folosind sau nu un aparat auditiv. Funcţionează prin distragerea atenţiei de la zgomotul-fantomă. Cel mai mare succes în mascarea tinitusului se înregistrează, conform unui studiu din 2003, când frecvenţa noului sunet este aceeaşi cu cea care provoacă acufena.

 PĂCĂLEŞTE GENERATORUL DE SUNETE DIN CREIER. Un document publicat în anul 2013 prezintă câteva noi dispozitive de mascare a sunetelor-fantomă. Acestea emit tonuri specifice în urechea afectată de tinitus, încercând să repornească activitatea cerebrală şi, astfel, să oprească tot acel vacarm. Studii preliminare, desfăşurate de producătorii dispozitivelor respective, au avut rezultate promiţătoare.

TRATAMENTE VIITOARE

Conform prof. Hall, există o mulţime de tratamente care ar putea fi mai eficiente – chiar şi unele care ar putea aduce liniştea –, pe cale să fie descoperite.

• NOI MEDICAMENTE. Mulţi experţi sunt entuziasmaţi de potenţialul unui nou medicament, AM-101, aflat acum în stadiul studiilor clinice. Unul dintre primele studii „a arătat că tinitusul scade semnificativ în cazul unei doze mari de AM-101“, spune dr. Seidman. Nu va funcţiona în toate cazurile. Dar dacă se dovedeşte sigur şi eficient, ar putea fi pilula magică pentru unii.

Un al doilea medicament, AUT 00063, se află în prima fază a testelor. „Studiile par să arate că modifică felul în care creierul interpretează informaţiile sonore, la un nivel superior urechii“, spune prof. Hall.

• STIMULAREA NERVULUI VAG. Creierul descifrează ce a auzit urechea. Dar, uneori, ca în cazul tinitusului, umple golurile dacă nu primeşte suficientă informaţie. Pentru că nervul vag transportă semnalele de la ureche la creier, cercetătorii speră să se folosească de conexiunea respectivă, pentru a învăţa creierul ce este real şi ce nu.

Un mic dispozitiv de stimulare a nervului vag (SNV) este implantat chirurgical în pieptul suferindului de tinitus şi conectat la nervul vag. Pe măsură ce diferite tonuri, cu frecvenţa cuprinsă în plaja audibilă a pacientului, sunt emise într-o pereche de căşti audio, dispozitivul SNV trimite semnale electrice creierului. În timp, există speranţa că creierul va ajunge să deosebească singur sunetele reale de frecvenţa falsă a tinitusului. Testele clinice sunt în desfăşurare.

• MAGNEŢI CARE PROGRAMEAZĂ CREIERUL. Teoria din spatele stimulării magnetice transcraniene de joasă frecvenţă (SMT) este asemănătoare celei care a dus la dezvoltarea dispozitivului SNV. Ghidate de radiografii craniene, dispozitive magnetice de mari dimensiuni sunt poziţionate pe cap în diferite poziţii, pentru a reprograma felul în care creierul interpretează sunetele-fantomă. Când funcţionează, SMT are succes.

„Multe persoane care au avut o reacţie pozitivă au raportat o îmbunătăţire a situaţiei, chiar şi după două ore de la tratament“, spune Langguth.

PENTRU LIVIU BĂLAN, a funcţionat într-o oarecare măsură reflexoterapia. „Acum nu mai am probleme majore. Pot să ignor zgomotul. Nu mă mai deranjează când dorm. Uneori adorm cu radioul pornit între două canale. Acesta scoate un sunet neutru, care linişteşte tinitusul“, spune Liviu.

Aşa că, dacă medicul tău îţi spune că nu se poate face nimic pentru tinitus, nu renunţa. Poţi chiar să-i arăţi şi lui acest articol.

Vote it up
133
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza