... sari prima dată cu parașuta

CINE / CUM /ACUM / APRILIE
 

În 2007, la Strejnic, cu ocazia unui eveniment aeronautic unde am fost trimis de ziarul la care lucrez ca fotoreporter, am avut prilejul să mă arunc cu parașuta – desigur, în tandem cu instructorul. Pentru asta nu-ți trebuie prea mult antrenament. Imediat după ce a decolat avionul, mi-a fost puțin rău, pentru că am zburat aproape pe verticală și apoi am urcat în spirală până la 4.000 m. Când ne-am pus în poziția de aruncare de pe scara avionului, am rămas fără glas: am văzut orizontul ca în fotografiile făcute de NASA din spațiu (eram deasupra norilor). Vreau să retrăiesc clipa sărind încă o dată. Îmi plac senzațiile tari, dar sus m-a încercat puțin frica. Instructorul și cu mine ne-am aruncat cu capul în jos. Am fost în cădere liberă, fără parașută, aproape un minut, cu o viteză medie de 200 km/h. În acele clipe, dacă încerci să ridici capul și să privești spre orizont, vântul îți întoarce pleoapele pe dos. Am aflat asta pe pielea mea, când cameramanul care ne filma s-a apropiat prea mult de mine și, fără să vrea, mi-a atins ochelarii de protecție. Duși au fost, împreună cu ochelarii mei de vedere! Deși am fost în aer doar două minute după aruncare, mi s-a părut o veșnicie! Nu cred că pe pământ aș putea trăi o asemenea experiență!

Vote it up
Votează
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza