Sansa unui nou inceput

Exista oameni carora trecerea anilor nu le taie avantul, ci le ofera sansa de a incepe lucruri noi. Iata cinci povesti de viata
 

<p>

Marie-Helene De Spiegeleer, acum in varsta de 76 de ani, este fost presedinte al Consiliului local din orasul Oudenaarde din estul provinciei belgiene Flandra. Sotul ei, Roger, in varsta de 75 de ani, este un ofiter de politie pensionat. Au impreuna un fiu si doi nepoti. Pasiunea ei de a invata mereu a dus-o  intr-o directie total neasteptata in viata. Destinul Mariei-Helene s-a schimbat in 1982, cand un fost vecin a invitat-o in Taiwan, unde se mutase cu serviciul.

„Am zburat spre Taiwan si starea mea de spirit a inflorit din momentul in care am aterizat. M-am simtit obligata sa citesc despre istoria locului. A fost mai greu decat ma asteptam. Cand m-am intors in Belgia, am aplicat la Universitatea Ghent si, in anul urmator, am inceput un curs de istoria Chinei, la care mergeam in ziua mea libera.
Primul an a fost un dezastru. Aveam in jur de 45 de ani si nu-mi gaseam locul printre studentii tineri.
Creierul meu nu putea sa absoarba nimic si nu mi-era de folos nici faptul ca mama si sotul meu spuneau ca locul meu era acasa, nu la universitate. Dar nu am renuntat si, in al doilea an, s-a produs declicul. Am simtit ca renasc, am devenit dependenta de studiu si sotul meu a inceput sa faca treburi prin casa, pentru a ma sprijini. Intre timp, am ajuns la 23 de cursuri si pot vorbi sapte limbi, inclusiv dialectul mandarin.
Dupa cinci ani, profesorul meu m-a intrebat daca nu vreau sa-i iau locul de ghid in China. Mi s-a parut o idee nebuneasca, dar el si agentia de turism m-au convins sa plec cu primul grup de belgieni, in august 1989.
Din acel moment si pana m-am pensionat din slujba pe care o aveam la Consiliul local, in 1996, mi-am facut treaba de manager, am studiat si am fost ghid in timpul vacantelor mele. Am condus, de atunci, 40 de tururi prin China, la care au participat mii de turisti, dar am fost ghid si pentru alte parti ale lumii, precum Uzbekistan, Armenia si Canada.
Acum nu mai plec decat primavara si toamna, pentru ca umiditatea si caldura verii nu sunt bune pentru plamanii mei batrani. Anul trecut, am scris prima mea carte, De Islam in China (Islamul  in China), care a fost publicata in Belgia.
Experienta ca ghid mi-a dat mai multa incredere in mine si sotul meu este acum foarte mandru de mine. Mintea mea este in forma maxima si pot retine cu usurinta informatiile din studiile pe care le fac. Daca si picioarele mele ar fi intr-o forma la fel de buna, as trai pana la 100 de ani. Cred ca studiul este cel mai bun mod de a stopa dementa.”

Maine, vei putea citi aici povestea lui Tibor Banky, fost tipograf si corector maghiar, care si-a descoperit, dupa pensionare vocatia ca actor.

</p>

Vote it up
159
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza