Salveazavieti.ro

Din martie 2009 incoace, Carmen Uscatu se lupta sa-i faca si pe ceilalti romani sa se intrebe, ca si ea: "Cate vieti putem salva intr-o viata?"Foto: www.alindobrin.ro
 

<p>Mai avea putin si isi termina treaba. Ma­rius o sunase ca vine cu Alexia sa o ia de la birou. Era pregatita sa-si inchida calculatorul, cand observa ca i-a mai venit un mail. Al nu stiu catelea din acea zi de 9 martie 2009. Carmen s-a bucurat ca nu era o noua urgenta legata de birou. Era un mesaj de la prietena ei, Oana: "Dragos Croitoru, de 18 ani, elev la Liceul Dante Alighieri din Bucuresti, diagnosticat cu leucemie acuta mieloblastica in noiembrie 2008, are nevoie de un transplant de celule stem la o clinica din strainatate. E singura lui sansa de supravietuire". Suma necesara: 100.000 euro. Mai jos erau trecute da­tele unor conturi unde puteai dona bani si un numar de telefon. Carmen ridica receptorul si forma numarul de mobil din e-mail. Nu-i raspunse nimeni. Forma un alt numar.

- Salut, Oana! Stii mesajul pe care mi l-ai trimis?
- Da. Ai vazut?
- Da, numai ca am sunat la numarul trecut acolo si nu mi-a raspuns nimeni. S-ar putea sa nu fie un caz real.
- O sa-l intreb pe cel de la care l-am primit eu si te sun inapoi.

Carmen inchise si isi duse palmele la frunte. Imagini fugare, fragmente de viata de spital, amintiri de durere, a­min­tiri despre vise pierdute si sperante renascute - toate astea incepura sa-i invadeze mintea. Si-ar fi dorit ca mailul primit sa se dovedeasca o inselatorie. Nu voia sa fie adevarat ca un baiat de 18 ani sufera pe un pat de spital, cu speranta imposibila a stran­gerii unei sume imense pentru a-i fi salvata viata. Stia prea bine ce inseamna acel pat si o asemenea suferinta.

Este o zi ploioasa din vara lui 1998. Trei tineri fericiti au luat drumul Iasiului, plecand din Falticeni. Nu le pasa de vremea de afara. Fata din dreapta soferului, care are 24 de ani, o bruneta cu ochi caprui stralucitori, rade si ii povesteste entuziasmata ceva tanarului care se afla la volan. Fata care sta in spate se apleaca usor in fata ca sa auda. Ea are un rol foarte important in organizarea nuntii celor doi, Carmen si Claudiu, care va avea loc peste numai doua zile. Doar e sora viitorului mire. Sunt aproape de Targu Frumos. Ploaia se inteteste. Dintr-odata, Claudiu pierde controlul masinii, ale carei roti alu­neca pe carosabilul ud. Automobilul se izbeste cu forta de un copac. Intr-o clipa, totul s-a sfarsit si a inceput din nou. Pentru Carmen. Doar pentru ea. Sunetul telefonului strapunge linistea din incapere.

- Cazul lui Dragos Croitoru este real. Poti sa dai mailul mai departe si altor persoane, ii spune Oana prietenei ei.
Carmen se gandeste o clipa inainte de a raspunde:
- Dar ii va fi imposibil sa stranga o suma atat de mare.
- Stiu. I-am transmis mamei baiatului sa ne sune daca are nevoie de noi.
- Bine. Atunci vorbim maine. Trebuie sa ma grabesc. Ma asteapta Marius si Alexia.

Dupa cateva cuvinte de "la revedere", cele doua prietene inchid telefoa­nele. Carmen Uscatu, care e brand manager, la o firma de medicamente, incearca sa-si alunge totul din minte si sa se concentreze pe chestiunile urgente de familie, cum ar fi lectiile fiicei ei pentru a doua zi. Alexia are opt ani si a mostenit ochii mamei. E un exemplu demn de urmat pentru Carmen: "Mereu invat cate ceva de la fiica mea. Sa fiu vesela, optimista, invat sa vad solutii dincolo de regulile stupide pe care ni le impunem noi, adultii".</p>

Vote it up
433
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza