Salvatorul din ceruri

Marian Cojocaru a carat cu paramotorul sute de kilograme de alimente si medicamente intr-un sat izolat
 
<p>
De iarna acestui an probabil multi oameni isi vor aminti ca de una dintre cele mai grele. Si printre amintiri e posibil sa se strecoare si imaginea unui om aflat in aer, intr-o masinarie ciudata, incarcat cu saci cu ajutoare pentru localnicii unui sat uitat de lume si izolat de zapezi.

La mijlocul lunii februarie, politistul Marian Cojocaru, din Giurgiu, a devenit brusc vedeta de televiziune. Gestul lui, de a transporta alimente cu paramotorul – o masinarie zburatoare formata dintr-o parapanta si un motor cu elice –, a devenit subiect de stire la televiziuni internationale precum CNN si RTL. Nu pare impresionat. Spune ca a facut ce-a crezut ca-i bine.

Dupa ce a auzit si a vazut ce prapad a facut iarna, Marian Cojocaru si-a luat liber de la serviciu, ca sa aduca sinistratilor din Buzau alimente si medicamente. Pentru romanii ramasi sub zapada din catunul Valea Salciei, barbatul de 40 de ani a venit, la propriu, din ceruri. E drept, nu a fost trimis de Dumnezeu, ci de constiinta, pentru ca, spune el, „nu puteam sta cu mainile-n san cand am vazut ce-i acolo“.

Marian a pus mana pe telefon si le-a dat mobilizarea prietenilor sai pasionati de sporturi extreme: Colecta pentru sinistratii din Buzau! „Am verificat prognoza meteo, am vazut in ce zile e timp bun de zbor si am decis sa pornim. Dupa ce am vorbit, seara ne-am intalnit cu totii la o benzinarie din Ramnicu Sarat. Dupa un briefing de 20 de minute, stiam cu totii ce aveam de facut“, rememoreaza firul evenimentelor Marian Cojocaru.

Folosea cuvinte care sugereaza alerta, precum briefing, ca deformatie profesionala. Barbatul a lucrat zece ani la Brigada Antitero de la Serviciul Roman de Informatii (SRI), iar din 2006 lucreaza la Serviciul de Interventie Rapida al Politiei Giurgiu.

Instructor de zbor, cu peste 3.000 de ore la activ, Cojocaru a decis sa le duca sinistratilor de la Valea Salciei alimente si medicamente cu paramotorul. Aparatul de zbor ii apartine. L-a construit cu mana lui, asa ca ii stie bine toate tainele.

Cu toate acestea, recunoaste insa ca, atunci cand a zburat la Valea Salciei ca sa le arunce satenilor saci cu alimente si medicamente, aparatul i-a facut probleme. Masinaria nu era pregatita sa faca fata unor astfel de conditii de zbor si de vreme.
„Mi-a inghetat motorul“, povesteste Cojocaru. „A fost o misiune extrem de dificila, intre munti, curenti de vale foarte mari. Carburatorul paramotorului s-a acoperit de gheata de cateva ori si riscam sa se opreasca motorul. Stiam ce fac, dar au fost momente cand mi-a fost frica“, recunoaste barbatul.
„Practic, stateam la verticala. Zburam la 1.200 de metri altitudine si la fiecare lansare trebuia sa cobor la 120 de metri deasupra pamantului, ca sa vad unde arunc sacii“, isi aminteste politistul.

Timp de doua zile, barbatul a facut sase zboruri intre localitatea Buda, unde convoiul umanitar din care facea parte isi stabilise tabara, si catunurile izolate din Buzau. De la Buda lua incarcatura cu alimente, 130 de kilograme la fiecare transport, si pornea in zbor spre satele inecate de zapada.

Unde vedea oameni stransi, Marian Cojocaru arunca sacii din ceruri. Pe unii ii chema primarul, iar altii veneau singuri, adusi de speranta.
„Oamenii se inchinau. Multi plangeau. Erau plini de necazuri stranse in 12 zile in care toata lumea uitase de ei. Era trist totul“, marturiseste pilotul. „Erau ca puisorii din cuib cand asteapta sa vina pasarea sa le arunce ceva in cioc. Neajutorati“, spune. „Nu am suportat sa vad ca nimeni nu face nimic pentru oamenii acestia care au nevoie de ajutor“, mai zice Marian Cojocaru.
Valea Salciei este o localitate in care traiesc in jur de 800 de oameni, in majoritate batrani. Ei au fost izolati aproape o luna, de la sfarsitul lunii ianuarie, cand a inceput urgia, pana pe la finele lui februarie, cand iarna s-a mai imblanzit. In acea perioada, in comuna nu a ajuns nicio masina cu paine. Oamenii se plangeau ca nu au primit niciun ajutor „de la judet“, noroc cu „primarul omenos“, care, mai in putere decat multi dintre localnicii din Valea Salciei, s-a mobilizat si i-a ajutat pe fiecare in parte cu ce a putut.

In Valea Salciei, pe drum zapada depasea un metru, iar in curti erau mormane de omat, la care localnicii se uitau cu groaza. Si pe acoperisurile caselor zapada inghetata depasea un metru. Pentru ca nu mai aveau nicio speranta ca cineva va putea sa ajunga la ei sa-i ajute, la mijlocul lunii februarie, localnicii au iesit pe drumul judetean cu lopeti. Printre cei care munceau la deszapezire erau baieti de 14-15 ani, dar si batrani de 70-80 de ani. Umar la umar cu localnicii, au iesit atunci si toti angajatii Primariei, de la contabil si secretar pana la primar.
„De trei zile ne chinuim. Facem tot drumul la lopata. Cat sa fie, vreo opt kilometri! Intr-o zi facem in jur de un kilometru“, spunea atunci un localnic din Valea Salciei, fara a se opri o secunda din ce avea de facut.

Dar, la un moment dat, viata celor din Valea Salciei s-a schimbat. Un grup de salvatori le-a adus alimente si medicamente. Iar Marian Cojocaru a facut parte din convoiul umanitar, care a ajuns in Buzau, alaturi de cei pe care-i numeste prieteni: clubul de off-road Kamikaze si cei din MotoFly Ro, unde el este instructor de zbor (www.motoflyro.ro). Li s-au alaturat patru salvamontisti din Predeal si un grup de pasionati de sport extrem din Piatra Neamt.

Si-au stabilit tabara la Buda, unde nu au fost primiti insa chiar cu paine si sare. „Am cerut o vola sa ne ajute sa curatam locul. Aveam nevoie de o pista de decolare. In mod normal e vorba de 250 de metri, iar eu aveam doar 50. Era dificil“, isi aminteste Cojocaru. „Am avut probleme in zbor si la decolare, si la aterizare. Nu se putea decola pentru ca locatia era foarte dificila. Nici nu aveam voie, dupa lege, sa zbor acolo. Cum sa decolez de pe o ulita? Pana la urma, am improvizat si am facut dintr-un drumeag de tara o pista de aerodrom. M-a ajutat si politistul, care a oprit circulatia.“
„Vola solicitata nu a venit“, mai spune Cojocaru. Mai mult, „primarul ne-a cerut bani ca sa deszapezeasca. Ne-am descurcat singuri“.

Dupa ce si-a indeplinit misiunea pe care si-a propus-o, Marian Cojocaru s-a intors la serviciu, la Politia Giurgiu. „Am de recuperat zilele“, povestea barbatul. „Altfel ma dau disparut sau ma dau afara“, spunea el cu umor. Recunoaste ca ii este greu sa impace munca pe care o are cu pasiunile lui: „Fac eforturi fantastice sa-mi fac datoria si la munca, si sa si zbor, sa particip la competitii, sa ajut cat pot oamenii care au nevoie de sprijin. Oriunde te duci ti se spune: ori esti aici, ori vrei sa zbori, ori sa alergi la competitii cu motocicleta. Trag si colo, si colo“.

In anul 2008, Marian Cojocaru a participat la competitia Mondial Paramoteur, care a intrat in Cartea Recordurilor prin prezenta a 326 de piloti din intreaga lume. Acestia au zburat cu paramotorul intre Metz si Luxemburg. Atunci, Marian a parcurs 380 de kilometri in sase ore. 

Visul lui este sa puna la cale un proiect de folosire a aparatului de zbor in cadrul politiei. „Am facut patrulare pe Dunare cu paramotorul. Poti combate multe infractiuni“, spune el. Si, asa cum a demonstrat Marian, cu acesta se poate ajunge usor in acele locuri in care oamenii au nevoie de ajutor.

 
Mai multe detalii puteti citi AICI
</p>
Vote it up
288
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza