Salvarea unei balene

O balena cu cocoasa, de 50 de tone, s-a incurcat in navoade si era gata sa moara. Cativa voluntari si-au riscat viata pentru a o salva.   
 
<p>Cei doi scufundatori cu tuburi de oxigen s-au aruncat din barca gonflabila in Oceanul Pacific. Au inotat cu prudenta catre balena cu cocoasa care zacea in apa, slabita si epuizata. Apa avea 12 grade Celsius, era intunecata si inspumata ca gulerul unei beri. Cu greu puteau sa vada unde este capul si unde este coada cetaceului. Una dintre inotatoarele sale imense, de peste doi metri si jumatate - cea stanga - s-a ridicat din apa la un metru distanta de ei. O lovitura ar fi putut ucide un om. Navodul gros de nailon pentru crabi, caruia i se spune "otel albastru" datorita rezistentei sale, se rasucise in jurul inotatoarei, trecand prin gura balenei si peste capul ei. Pe alocuri, taiase atat de adanc incat disparuse sub pielea animalului.
Daca ar fi fost lasata asa, balena ar fi murit.

Scufundatorul profesionist James Moskito petrecea pe apa aproape la fel de mult timp cat petrecea si pe uscat. La 40 de ani arata ca un pusti. Lucra acum pentru o firma care ii ducea pe turisti sa priveasca de aproape rechinii. De la mijlocul lui septembrie pana la jumatatea lui noiembrie, conducea barca si scufunda oameni inchisi in custi de otel, coborandu-i in zonele de vanatoare ale marilor rechini albi, in largul Insulelor Farallon, la vreo 50 de kilometri departare de Golful San Francisco.
In aceasta duminica din decembrie 2005, el si prietena sa, Holly Drouillard, planuiau ceva putin mai "pasnic": o calatorie pana la parintii lui.
Inainte sa iasa pe autostrada, Moskito si-a verificat mesageria vocala si a gasit un mesaj de la Mick Menigoz, capitanul unei barci de pescuit pe care o inchiria doritorilor. O balena se prinsese in navoade de crabi si se zbatea in ocean. Menigoz aduna un grup de scufundatori care sa asiste voluntarii de la Centrul pentru mamifere marine din Sausalito.
- Vin si eu, a zis Moskito.

In cei 26 de ani cat a fost inrolat la Fortele Aeriene, Tim Young sarise adesea cu parasuta din elicoptere si avioane militare, echipat complet pentru scufundare si cu medicamente, ca sa salveze oameni aflati in situatii de urgenta.
Totusi, apelul de la Menigoz, care i-a intrerupt micul dejun in acea dimineata de duminica, era neobisnuit chiar si pentru Young. Fara nici o ezitare, si-a aruncat echipamentul de scufundare in masina si s-a indreptat spre portul Emeryville, unde era ancorata barca lui Menigoz, Superfish.

 Dupa ce i-a luat pe Frances Gulland, veterinarul de la centrul marin, si pe alti doi voluntari de pe malul celalalt al golfului, din Sausalito, Menigoz a iesit in larg. Avea si o barcuta gonflabila luata de la centru.
Pe la 1.30 dupa-amiaza, a inceput sa se apropie de balena si le-a spus tuturor sa scruteze orizontul.
Unul din voluntari, Jason Russey, a aratat spre un fir care se inalta ca un abur din apa - jetul unei balene cu cocoasa.
- Acolo!, a strigat el.
Pe masura ce se apropiau, au vazut chiar deasupra apei crestetul capului gri masiv - cam cat o masa mare de sufragerie. Balena parea ancorata pe loc: nu inota, nici macar nu era dusa de curent. Ochiul antrenat al lui Menigoz a detectat ca animalul era  inclinat pe o parte.
Superfish s-a apropiat cu prudenta la 30 de metri de ea.
Patru balize de marimea unor recipiente de detergent lichid de patru litri pluteau la suprafata in jurul balenei. De fiecare era legata cate o capcana pentru crabi facuta din metal si din navod. Acestea cantareau fiecare cate 45 de kilograme si se aflau pe fundul oceanului. Patru capcane nu ar trebui sa tina pe loc o balena de marimea asta, s-a gandit Moskito. Asadar, de ce nu se misca?
Moskito si Young s-au urcat in barca gonflabila si au mers sa verifice. Barca aluneca pe marea involburata. Pe masura ce se apropiau, un leu-de-mare care inota prin apropiere a sarit din apa, trecand peste balena, de parca ar fi vrut sa marcheze locul. Moskito a considerat ca e un semn bun: leii-de-mare nu inoata in apele de vanatoare ale rechinilor. Echipati complet, el si Young si-au verificat tuburile de oxigen, s-au pregatit si apoi s-au scufundat in mare.
Bucatele de grasime pluteau pe apa, cazute din taieturile pe care i le facusera navoadele. Young si Moskito au facut prima inspectie si apoi s-au intors la barca sa mai ia echipament de scufundare. Aveau nevoie de rezerve de oxigen ca sa poata lucra in jurul balenei si poate chiar sub ea.
In timp ce Young inota spre balena, o franghie de la capcanele pentru crabi i-a agatat teaca de pe picior si i-a smuls unul din cutitele de scafandru pe care le avea la el - pe cel mai mare. Un licar de otel disparu in haul intunecat al apelor.
Inotand pe sub apa, cei doi au vazut ca balena era femela si avea aproximativ 15 metri lungime. Coada era infasurata in aproape 20 de sfori legate de circa 20 de capcane pentru crabi de 45 de kilograme fiecare. Acestea o tineau pe loc.
Greutatile atarnau perpendicular de corpul ei, tragandu-i coada in jos. De la coada, franghiile se rasuceau in sus spre aripa. Era imobilizata si-si folosea toata forta ramasa doar ca sa-si mentina fosa respiratorie deasupra apei.
Lui Moskito i s-a strans inima cand a vazut cat de rau era infasurat navodul in jurul ei. Nu avem nici o sansa sa salvam balena asta, s-a gandit el, dandu-si seama, totusi, ca trebuia sa incerce.
Iesind la suprafata, cei doi au facut un plan de bataie. Urmau sa inceapa cu cele doua sfori din jurul aripii pectorale, care nu erau prea stranse.
Luandu-si cutitele, s-au lipit de corpul balenei. Young a inceput sa taie franghia albastra, care avea peste un centimetru grosime. Moskito folosea un cutit cu doua taisuri care taia excelent, de parca ar fi lucrat cu o foarfeca imensa.
In loc sa-i loveasca, balena nu a mai facut nici o miscare, odihnindu-se pe valuri. Chiar si dupa ce i-au eliberat aripa, ea ramas nemiscata si calma.
Ambii s-au ridicat la suprafata si au inotat inapoi pana la barca gonflabila ca sa vorbeasca cu echipajul venit de la centrul de cercetare.
- Cred ca stie ca vrem s-o ajutam, a spus Moskito. Echipa a intors barca si s-a intors la Superfish pentru provizii.
Moskito s-a scufundat din nou ca sa taie incalceala din jurul cozii balenei, iar Young s-a apucat sa desfaca sforile care duceau spre gura ei si care erau alunecoase de la grasimea animalului. Pielea balenei, moale ca pielea uda de caprioara, l-a luat prin surprindere. De corpul ei se prinsesera scoici si crustacee; se vedeau cicatrice de la rani vechi.
Sforile albastre ii treceau peste cap si prin gura, dintr-o parte intr-alta, ca un calus. Se luptase cu atata furie incat franghiile ii intrasera in piele.
Young le-a taiat si apoi a tras de ele cu toata puterea ca sa indeparteze toate bucatile ramase. Parca tragea de o ata de dinti uriasa. Se gandi ca probabil era speriata si o durea, dar, in mod uimitor, ramanea calma. Young a lucrat metodic, fiind extrem de constient ca risca sa isi agate un brat, un picior sau o piesa de echipament in morisca de sfori dimprejur. Daca balena s-ar fi scufundat, l-ar fi tras la fund cu ea. Labele lui de scafandru se aflau langa inotatoarea ei dorsala si Young plutea ochi in ochi cu animalul ranit. Complet nemiscata, cu ochiul ei mare cat pumnul, balena il urmarea cum descurca firele.
La coada, Moskito taia legaturile cat de repede putea. Dupa ce fiecare sfoara era taiata, balena isi reaseza coada in pozitia initiala.

 In timp ce Moskito si Young lucrau, echipa de la Centrul pentru mamifere marine i-a preluat pe Jason Russey si Ted Vivian, alti doi scufundatori voluntari de pe Superfish, si s-au intors la balena. Cei doi s-au aruncat in apa cu buteliile de oxigen in spate si au inceput sa indeparteze bucatile de franghie din gura balenei.
In loc de dinti, balenele au un fel de perii denumite fanoane, care atarna de gingii si care servesc ca sistem de filtrare. Sforile intrasera in gura animalului si erau incurcate in fanoane.
Plutind la numai cativa centimetri de falcile sale uriase, Russey a apucat buza inferioara a balenei si i-a bagat mana in gura pentru a scoate bucatile care o puteau impiedica sa se hraneasca. Enormul animal a deschis si a inchis gura, ramanand nemiscat in apa, in timp ce el tragea de fire.

Dupa o ora si ceva de la sosirea la locul accidentului, au dat jos ultimele sfori. Acestea erau adanc infipte in stratul de grasime din coada si nu le puteau desface. Desi nu stia ce va face animalul, Moskito a inceput sa taie cu cutitul din carnea animalului.
- Sunt aproape gata, mormai el prin aparatul de respirat. Mai sunt doua. O sa termin si vei fi libera.
A facut ultima taietura si a vazut greutatile scufundandu-se in intunericul oceanului. A iesit la suprafata si a chiuit:
- Iu-huuu! E libera!
Ceilalti trei i s-au alaturat cu chiote si strigate de bucurie.
Eliberata, in sfarsit, balena s-a scufundat putin. Moskito s-a rasucit:
- Unde s-a dus? Unde s-a dus?, a strigat el.
In clipa urmatoare, ea s-a ridicat de sub apa exact langa el. Hei, tocmai      te-am salvat!, se gandi el, dar usurarea i s-a transformat in frica vazand-o ca se napusteste spre el.
Balena cu cocoasa s-a oprit la 30 de centimetri de pieptul lui. L-a inghiontit, apoi s-a intors si a inotat in cerc in jurul scufundatorilor. I-a atins pe fiecare in parte.

Frances Gulland, veterinarul de la Centrul pentru mamifere marine din Sausalito, incearca sa explice in mod stiintific comportamentul balenei, spunand ca a inotat in cerc pentru ca trupul ei fusese imobilizat prea mult timp si ca inotatorii se aflau intamplator in calea exercitiilor ei de dezmortire.
Salvatorii nu sunt, insa, de acord. Ea a inotat impreuna cu ei aproape zece minute. Toti spun, ca si Moskito, ca a fost unul dintre "cele mai fantastice momente" din viata lor.
Tim Young, care a avut parte de multe aventuri pline de adrenalina, spune: "Am petrecut 26 de ani in armata, efectuand operatiuni de salvare cu riscuri foarte mari. Nimic nu se compara cu aceasta. Nimic".</p>

Vote it up
178
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza