Salvarea berzei Uzonka

O echipa inimoasa de veterinari gaseste o solutie ingenioasa pentru a-i reda sansa la viata inaripatei cu ciocul rupt
 

<p>Batranul Francisc se fataia de colo-colo prin curtea casei. Era nelinistit. In dimineata aceea de 15 martie 2006 nu o vazuse pe Uzonka. Mai plecase ea de acasa pentru cateva zile, dar acum avea sentimentul ca se intamplase ceva rau. La un moment dat, observa ceva zbatandu-se langa gard. Alerga intr-acolo si ramase ingrozit. Uzonka lui, barza cea alba, avea ciocul rupt si sangera din abundenta. In scurt timp, vestea ca o persoana fara inima a mutilat o barza rupandu-i ciocul a depasit granitele satului Ozun, din judetul Covasna.

Acest catun linistit situat in estul Ardealului nu iese in evidenta cu nimic din peisajul tipic al asezarilor rurale: case cu porti mari si gradini ingrijite, carute pline cu lemne sau paie, mirosul specific al ierbii proaspat cosite si oameni ce par rupti de viata zbuciumata a marilor orase. Acolo s-a nascut Uzonka, botezata astfel dupa satul in care a vazut pentru prima data lumina zilei. Era o barza alba, specie protejata de lege, iar aventura vietii ei a inceput intr-o zi mohorata si friguroasa de toamna din anul 2004, cand a cazut din cuibul parintesc. Din aceasta cauza a fost abandonata de familie, care a migrat fara ea spre tarile calde. Parasita si neputand sa-si ia zborul, fiind prea mica pentru asta, barza parea sortita unui deznodamant tragic, condamnata sa moara de frig. Din fericire, nu s-a intamplat asa. Un batran in varsta de 65 de ani, Kanyadi Francisc, pe a carui casa isi facuse cuib familia berzei parasite, a gasit-o pe jumatate inghetata langa gard. Si-a dat seama ca a cazut din cuib, i s-a facut mila de ea si a luat-o in casa sa o ingrijeasca. Batranul, acum pensionar, lucrase ca tamplar la viata lui si inca mai mesterea cate ceva prin gospodarie sau daca-l ruga vreun vecin. In fiecare dimineata se trezea devreme sa-si hraneasca animalele din ograda, pasarile si porcii, si sa curete grajdul pe care singur il ridicase. Cand a gasit pasarea, Francisc nu i-a dat multe sanse de supravietuire, dar a hranit-o, a spalat-o de noroi si a incalzit-o cum s-a priceput mai bine, aranjandu-i si ei un culcus in grajd. Zilele au trecut una dupa alta, iar micuta pasare a prins puteri, s-a inzdravenit si a ramas peste iarna in curtea batranului Kanyadi, care, bucuros peste masura de noua sa companie, nu mai prididea in a-i face zburatoarei pe plac. Ii aducea broscute, pestisori, mezeluri si o hranea cu atentie si dragoste, bucurandu-se cand vedea ca Uzonka mergea toata ziua in urma lui prin ograda, ba chiar intra uneori si in casa, intr-atat se obisnuise cu el. Vestea ca o barza este crescuta ca o pasare domestica s-a raspandit cu iuteala printre sateni. La inceput mai sfiosi, apoi mai indrazneti, toti, rand pe rand, s-au perindat pe la usa lui Francisc vrand sa vada si ei "minunea". Ca sa nu vina cu mana goala, fiecare ii aducea berzei cate ceva de mancare, astfel ca Uzonka a ajuns o rasfatata si nu era om din sat sa nu-i cunoasca povestea.

Uzonka a devenit in urmatorul an, 2005, o adevarata vedeta, fiind inclusa intr-un program de monitorizare a migratiei de catre ornitologii romani si cei francezi.

Papp Tamas, presedintele Asociatiei pentru Protectia Pasarilor si Naturii "Grupul Milvus", era in cautarea a trei berze albe carora sa le monteze emitatoare prin intermediul carora in toamna sa poata obtine date legate de migratia acestei specii in tarile calde. Era un proiect important pentru el. Deja gasise doua berze, una in judetul Mures si una in Sibiu. Mai avea nevoie de una. Si atunci s-a gandit sa apeleze la colegii sai din judetul Covasna.

Kelemen Laszló, in calitate de presedinte al Asociatiei ornitologice Rara- Avis, care tinea evidenta tuturor cuiburilor de berze din acea zona, cunostea bine povestea Uzonkai. Asa ca, atunci cand Tamas l-a rugat sa-i indice o barza pentru programul de monitorizare, i-a spus de Uzonka si l-a trimis acasa la batranul Francisc.

- Sunt sigur ca Uzonka isi va regasi familia si va pleca mai tarziu, in toamna, impreuna cu suratele ei spre tarile calde. Asa ca ai putea-o folosi pe ea in program, i-a spus Laszló lui Tamas.
Pasarea din Ozun a avut parte insa de un destin cu totul special…
Primavara a venit si odata cu ea si-au facut rand pe rand aparitia si berzele albe. Batranul astepta cu sufletul la gura intoarcerea familiei Uzonkai si in fiecare zi se urca in podul grajdului pentru a vedea daca berzele au revenit in cuibul de pe acoperisul casei sale.

Intr-o dimineata insorita, batranul Francisc s-a trezit buimac. Uzonka lui facea o galagie de nedescris. Cand a iesit in curte, s-a lamurit: cuibul de pe casa era din nou locuit. Familia protejatei lui revenise si Uzonka batea din aripi vrand sa ajunga la ele. Se desprindea un metru-doi de pamant, dar apoi cadea brusc, ca lovita. Nu era in stare sa zboare pana la cuib. Francisc se gandea sa o urce el pana la cuib, dar ii era groaza ca va cadea din nou de acolo. Indecis, isi incuraja pasarea:
- Hai, Uzonka, zboara!

La un moment dat, berzele din cuib au coborat in ograda. S-au rotit de cateva ori deasupra curtii scotand niste sunete ascutite. Uzonka batea din aripi si le raspundea si ea. Pareau sa comunice. Parca le ruga pe surorile ei sa o ajute sa zboare. Dar acestea nu numai ca nu s-au apropiat prea mult de ea, dar chiar si-au luat zborul dupa cateva momente si nu s-au mai intors. Lui Francisc i-au dat lacrimile. Uzonka lui fusese din nou parasita. Dupa cateva zile pasarea a reusit sa-si ia zborul, dar nu a stat prea mult plecata. Ea nu a mai apucat sa-si joace nici rolul de "barza emitatoare".

In 15 martie 2006, un om fara inima a gasit-o la poarta batranului, a prins-o si i-a rupt ciocul. Pasarea a pierdut foarte mult sange, fiind la un pas de moarte. Innebunit de spaima, batranul Francisc si-a dat seama ca doar ajutorul lui nu era suficient ca sa o salveze. A sunat la Rara Avis si le-a cerut ajutorul cu lacrimi in ochi. Cand a auzit de incident, Kelemen a dus imediat pasarea la medicul veterinar Kondor Attila din Sfantu Gheorghe. Rana era foarte grava, ciocul fiind rupt mai mult de jumatate. Uzonka pierduse atat de mult sange, incat nimeni nu mai credea ca avea sa scape cu viata.

Batranul Francisc isi tinea pasarea in brate, asteptand ca medicul sa pregateasca anestezia. Acesta i-a facut o injectie in muschiul pectoral, iar in cinci minute Uzonka a adormit.
- Ma voi uita la cioc sa vedem in ce stare este. Asezati-o acum pe masa,i-a spus medicul batranului care nu se putea opri din tremurat vazand instrumentarul pe care-l pregatea asistenta.

Dupa ce a dezinfectat restul de cioc ramas, medicul a inceput sa-i curete cavitatea bucala cu o pensa si un tifon. Apoi, folosind un ac subtire, a verificat de unde incepea tesutul sanatos si, cu bisturiul, a inceput sa indeparteze partea necrozata.
La un moment dat, batranul nu a mai rezistat sa se uite, iar Kelemen l-a insotit pe hol.
Cand a terminat, medicul Kondor Attila a iesit si el.
- Nu stiu daca isi va reveni, dar o sa va dau niste antibiotice si vitamine ca sa-i administrati in urmatoarea perioada, i-a spus Kondor batranului.

Medicul l-a invatat pe Francisc cum sa-i schimbe pansamentul, cum sa-i dea medicamentele si cum sa o hraneasca, deoarece fara cioc barza nu putea manca singura. Oamenii din sat au fost extrem de revoltati cand au auzit ce i s-a intamplat si chiar au pus o recompensa pe capul faptasului. Nu exista niciun dubiu: conform celor spuse de medic, ciocul fusese rupt de jos in sus, ceea ce excludea posibilitatea ca barza sa-si fi prins ciocul in ceva si sa si-l fi rupt singura. De altfel, o barza nici nu are atata forta ca sa-si rupa ciocul singura.
- Sunt tare necajit ca un om a putut face asa ceva. Eu cred ca ori era nebun, ori era beat, altfel nu-mi pot explica cruzimea lui, i-a marturisit Francisc lui Kelemen.

Batranul a ingrijit-o cu dragoste si rabdare, hranind-o cu carne tocata, mezeluri si paine inmuiate in apa, astfel incat barza sa nu se raneasca la ciotul de cioc ramas.

Kelemen trecea din cand in cand pe la batran sa vada ce face Uzonka. I se parea ca pasarea se chinuie prea mult, iar Francisc sufera prea tare. Isi dadea seama ca ar fi fost groaznic ca barza sa continue sa traiasca asa si se gandea sa-i propuna medicului Kondor sa-i faca o injectie care sa o omoare, pentru a o scuti de chin.

Dar, dupa cateva luni, Kondor Attila si medicul stomatolog Kusztura Janos au gasit o solutie. Ei au hotarat sa incerce sa faca imposibilul, si anume sa o opereze pe Uzonka si sa-i monteze un cioc artificial.

A inceput o perioada de studiu si de cautat solutii si cei doi au stabilit un plan de tratament.

Intr-o prima etapa, Uzonka a fost adusa din nou la cabinet pentru a i se lua mulajul. Pasarea a fost anesteziata din nou, dupa care medicul veterinar i-a curatat restul de cioc pentru ca stomatologul sa-i poata lua amprenta ca pentru o proteza dentara. Dupa alte cateva saptamani, a urmat o noua etapa, aceea de potrivire a mulajului. Numai ca lungimea nu era buna. Si-au dat seama ca acest lucru e foarte important pentru pasare - un cioc nepotrivit i-ar fi creat mari dificultati.

Kusztura Andrea, fiica medicului stomatolog Kusztura Janos, fiind tehnician dentar, nu a stat deoparte si si-a ajutat tatal. Impreuna cu colegul ei, Rétyi Laszló, a gasit cea mai buna solutie. Studiind o barza de la muzeu, au stabilit forma si lungimea corecta a ciocului si au observat ca acesta prezenta in interior niste zimti micuti. Pentru realizarea noului cioc, cei trei au folosit material stomatologic pe baza de duracril, intarit cu o plasa de crom-cobalt de 0,3 mm, care a fost ulterior cimentata cu un alt strat de duracril autopolimerizabil, material din care se realizeaza protezele dentare.

- Pentru mine a fost mai usor sa termin facultatea de medicina decat sa realizez acest cioc artificial, i-a marturisit Janos fiicei sale, dupa ce au terminat treaba.
- Da, tata, dar la inceput ziceai ca o sa fie imposibil sa-l facem. Si iata, am demonstrat ca si imposibilul se poate realiza, i-a raspuns Andrea.
Dar greul nu trecuse. Urma ultima si cea mai importanta interventie, aceea de fixare a ciocului artificial.
-  Credeti ca va fi bine?, il tot intreba batranul Francisc pe Kelemen, caruia ii revenise sarcina de a organiza totul.

Nici el nu stia, dar incerca sa para stapan pe situatie. Toti se straduisera atat de mult! Trebuia sa iasa!
Intr-o calduroasa zi de iulie a anului 2006, sapte oameni erau prezenti in cabinetul medicului veterinar.
- Sincer va spun, cel mai teama imi este de anestezie. Vom folosi ketamina, e singura pe care o am. Riscul ar fi sa faca insuficienta respiratorie, le-a spus Kondor Attila celor prezenti.

Francisc o tinea pe Uzonka in brate si o mangaia. Asistenta pregatea instrumentarul, iar ceilalti asteptau in liniste ca medicul sa-i faca anestezia. Dupa ce a fost adormita, Kondor a luat pasarea din bratele batranului, a intins-o pe masa si a invelit-o ca sa nu ii fie frig. Trebuiau sa se miste repede, deoarece efectul anestezicului dura doar vreo 25-30 de minute si  risca ca pasarea sa se zbata. Pentru fixarea ciocului urmau sa foloseasca adeziv special stomatologic, pur-omogen, si suruburi de titan folosite in ortopedie. S-au facut masuratori. La inceput au lipit ciocul superior, iar o parte din suprafata ciocului a fost exfoliata pentru ca adezivul sa poata prinde.
- Se trezeste! E necesara o noua injectie!, a spus la un moment dat Kelemen, care statea si observa munca celorlalti.
Apoi s-a trecut la lipirea partii de jos. Au urmat noi masuratori,  pentru ca cele doua parti sa se potriveasca. Dupa aproape trei ore de munca, noul cioc a fost lacuit cu un lac dentar protector pentru a fi acoperite fisurile de la bont si capul suruburilor, care altfel ar fi retinut mizerie, putand da nastere unei infectii.

Cand totul s-a sfarsit, Kondor Attila, Kusztura Janos, Kusztura Andrea, Rétyi Laszló, Kelemen Laszló si Francisc Kanayadi s-au privit. Nu le venea sa creada ca trecusera aproape patru ore. Ore lungi de munca intensa pentru a salva o barza alba. Uzonka se trezea, dar se vedea ca inca era ametita. Urma perioada postoperatorie, iar Kelemen avea sa o supravegheze. Vorbise deja cu Francisc, care fusese de acord cu asta.

Asa ca Uzonka a fost dusa in localitatea Reci, unde cei de la Asociatia Rara-Avis au amplasat un cort langa lac. Kelemen a tinut-o sub observatie timp de trei saptamani, pana cand a inceput sa-si foloseasca noul cioc ca si cum ar fi fost cel natural. Toti au rasuflat usurati, iar batranul Francisc era mai fericit ca niciodata.

Kusztura Janos si Kondor Attila erau mandri de munca lor. Din cate studiasera si citisera, era prima operatie de acest fel din lume care a reusit. Mai incercase asa ceva un medic japonez in 1995 la o barza cu cioc negru, dar nu functionase. In schimb, dupa interventia realizata de echipa lor, Uzonka si-a recapatat absolut toate functiile - cu noul cioc reusea sa manance, sa respire normal (chiar si orificiul nazal fusese retezat), sa bea apa, sa clampane si sa se curete.

Uzonka implinise trei ani si orice specialist ar fi spus ca o barza care nu migreaza timp de trei ani si care are unde sa-si petreaca iarna nici nu avea sa mai plece vreodata spre tarile cal- de. Dar, la sfarsitul lui august 2007, batranul Francisc, care avea 68 de ani, s-a imbolnavit si a ajuns la spital cu dureri puternice de stomac. Destinul celor doi, pasare si om, avea sa se impleteasca prin fire nevazute inca o data. Intr-o dimineata, Uzonka si-a intins aripile, s-a invartit de cateva ori deasupra casei si s-a pierdut in zare. Dupa numai cateva zile, batranul a murit.
- Vedeti, Uzonka a simtit ce se intampla si de aceea a plecat, i-a spus lui Kelemen sotia lui Kanyadi Francisc, la inmormantare.
Toata lumea care venise acolo numai despre asta vorbea: despre legatura puternica ce existase intotdeauna intre batranul Francisc si barza lui.

Nimeni nu stie daca Uzonka se va mai intoarce in satul ei si nici macar in Romania. Ornitologii de la Rara-Avis spun ca multe berze mor in timpul unei migratii, iar cele tinere, de trei-patru ani, sau aflate la prima calatorie de multe ori nu se mai intorc de unde au plecat. Totusi, o speranta ca Uzonka sa se intoarca in Romania exista si echipa care s-a dedicat salvarii berzei o asteapta cu nerabdare.

Dar, indiferent daca va veni inapoi sau nu, povestea berzei Uzonka si a batranului Francisc va ramane in inimile multor oameni ca o lectie de viata si daruire, lectie ce merita sa fie transmisa mai departe.

Cel care i-a rupt ciocul berzei Uzonka nu a fost prins niciodata, desi recompensa anuntata de primarul din Ozun, Raduly Istvan, care initial a fost de  cinci milioane de lei vechi, a ajuns apoi la 25 de milioane de lei vechi.</p>

Vote it up
269
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza