Salvați pădurea!

Un cuplu austriac se luptă cu exploatatorii forestieri, pentru a salva ultima mare pădure sălbatică din Europa.
 

Christoph și Barbara Promberger făceau o drumeție prin pădurea virgină, într-o dimineață de vară din anul 2007. Soarele strălucea, iar păsările cântau în înaltul copacilor. Din când în când, tufele foșneau, tulburate de mișcarea unor animale nevăzute. 

Se aflau în adâncurile Parcului Național Piatra Craiului, din Munții Carpați, un lanț muntos sub formă de arc, care se întinde pe 1.500 de kilometri și traversează șapte țări. Aici trăiesc unele dintre cele mai rare mamifere mari din Europa – lupul, râsul și ursul brun – dar și mistreți, cerbi, vulturi, broaște rare, lilieci, șoareci și alte specii.

Carpații adăpostesc cele mai mari zone de pădure virgină rămase în afara Rusiei, dar lucrurile nu stau bine în acest vast paradis al biodiversității.

Directorul parcului, Horațiu Hanganu, care însoțea cuplul, le prezenta pe un ton sumbru distrugerile care aveau loc în jurul lor. Suprafețe întinse de pădure, neschimbate de mii de ani, începuseră să dispară sub colții drujbelor, defrișate de exploatările neautorizate și ilegale.

Iar apoi, de cealaltă parte a muntelui, au ajuns la una dintre scenele masacrului. Tăietorii ilegali devastaseră pădurea, distrugând copacii și flora, împreună cu solul hrănitor în care trăiau. Cântau doar câteva păsări, pentru că nu mai erau copaci în care să-și facă cuibul. Nu erau animale, pentru că arboretul care le proteja fusese smuls, lăsând în urma lui un peisaj mutilat și dezolant.

„Mi s-a întors stomacul pe dos la gândul că cineva ar fi în stare să facă asta unui loc atât de frumos“, spune Christoph, care s-a născut în Germania și are 50 de ani. „Mi s-a frânt inima. Dacă îți pasă cât de puțin de natură, atunci nu poți tolera astfel de scene“, spune soția lui austriacă, Barbara, de 41 de ani.

Acea zi petrecută în pădure s-a dovedit a fi un moment care le-a schimbat viața celor doi soți.

 

CHRISTOPH ȘI BARBARA sosiseră pentru prima dată în România în anul 1993, ca biologi implicați într-un proiect de studiere a carnivorelor mari care se întâlnesc în număr mare în Carpați. S-au căsătorit în Austria cinci ani mai târziu, după ce se îndrăgostiseră în timpul expedițiilor nocturne de cartografiere a mamiferelor. 

Studiul realizat de soții Promberger asupra carnivorelor din regiune s-a încheiat în anul 2003, dar cei doi nu își mai doreau să se întoarcă acasă. „Ne plăcea atât de mult România, că voiam să rămânem“, spune Christoph. Așa că au fondat Equus Silvania, centru ecvestru și pensiune, situat la doar 24 de kilometri de parcul național care le devenise atât de drag. 

„Ne-am dorit un loc care să îmbine dragostea Barbarei pentru echitație și posibilitatea de a observa fauna zonei, împreună cu o fermă autonomă. E mult mai mult decât un centru ecvestru.“

Aici, la trei ore de mers cu mașina la nord de București, au crescut două fiice și au avut grijă de 35 de cai. Au avut porci, găini, gâște și rațe și au cultivat o mare varietate de fructe și legume. Dar administrarea deficitară a zonei rurale în care se aflau era o sursă constantă de neliniște.

În 2004, autoritățile române au început retrocedarea terenurilor naționalizate. Într-o regiune măcinată de sărăcie, localnicilor le-a fost foarte ușor să-și dea pământul pe mâna oamenilor cu drujbe. Exploatatorii plăteau bine pentru molizi, brazi și fagi.

„Majoritatea proprietarilor localnici țineau foarte puțin la pământ și erau dispuși să îl vândă sau îi vândă resursele celui care oferea cel mai mare preț“, spune Christoph. Pentru pădure și pentru animalele care trăiau în ea, a fost o schimbare catastrofală.

„Guvernul nu a arătat mare interes pentru implementarea de legi referitoare la conservare“, spune Barbara. „Amândoi eram de acord că, dar dacă vrei să schimbi ceva, trebuie să te implici, să acționezi“, adaugă Christoph.

 

CHRISTOPH ȘI BARBARA SE SIMȚEAU neputincioși, dar aveau să aibă un noroc neașteptat. În 2007, un oaspete pe nume Hedi Wyss le-a vizitat refugiul de patru hectare.

Au discutat cu Hedi despre distrugerea pădurii și despre dorința lor de a opri devastarea care avea loc.

„Hedi își fondase deja propria ei organizație pentru conservarea mediului, iar când am discutat despre planurile noastre – salvarea parcului național de exploatatorii forestieri – a fost entuziasmată.“

„Hedi mi-a spus: «Fratele meu e omul care poate opri dezastrul!»“, povestește Christoph.

Hedi nu exagera. Fratele ei se întâmplă să fie multimiliardarul elvețian Hansjoerg Wyss. Aflat pe locul al doilea în topul celor mai bogați oameni din Elveția, Hansjoerg are o avere estimată de Forbes la peste șase miliarde de dolari.

Hedi a aranjat o întâlnire. Hansjoerg a vizitat Equus Silvania, iar cei patru s-au apucat de treabă.

„La acea dată, planul nostru se concentra pe salvarea Parcului Național Piatra Craiului, care era devastat“, spune Christoph. Dar Hansjoerg visa deja la lucruri și mai impresionante.

„Ne-a spus că ne ajută, cu două condiții. Prima era că planul nostru inițial pentru parcul de lângă noi era prea mic. Voia ca el să cuprindă în cele din urmă un teren mult mai mare.“

A doua condiție a lui Hansjoerg a fost ca el să nu fie singurul binefăcător. „Trebuia să atragem mai mulți oameni care să se dedice acestei idei“, explică Christoph. „Am acceptat!“ Cu puțin timp înainte de Crăciunul anului 2009, a luat naștere Fundația Conservation Carpathia.

Dar se confruntau cu exploatatori siniștri, care operau în stil mafiot, o poliție locală indiferentă și birocrați corupți, care preferau să primească mită decât să lupte contra infractorilor.

„Au fost câteva momente înfricoșătoare“, povestește Christoph. „Ne-au fost tăiate anvelopele, iar unul dintre pădurari a fost amenințat cu moartea de un bărbat care își aducea vitele la pășunat într-o zonă interzisă. E o luptă continuă să schimbi felul în care oamenii percep mediul în care locuiesc.“

Planul lor era să strângă bani pentru a cumpăra, una câte una, parcele de teren împădurit. Barbara și Christoph au muncit fără răgaz, apelând la prietenii și cunoscuții lor din domeniul conservării mediului.

„O persoană ne-a condus la alta și tot așa, până am găsit oameni dornici să ne ajute să ne împlinim visul“, spune Christoph. Ajutorul a venit din toate colțurile lumii – un donator important a fost un filantrop danez stabilit în Hong Kong.

 

ÎN ULTIMII ȘASE ANI, Christoph și Barbara au strâns peste 50 de milioane de euro, au alungat tăietorii de pe zone întinse de pădure și au salvat 20.000 de hectare de pădure.

În văile în care intraseră drujbele, soții Promberger și ajutoarele lor au plantat puieți de fag, ulm, frasin și brad, care să le ia locul titanilor doborâți de tăietori. 

În prezent, un consiliu format din zece persoane controlează Fundația, care are în jur de 35 de angajați, inclusiv pădurari care patrulează întinderi vaste de pădure, pentru a se asigura că exploatatorii ilegali nu vor reveni. Christoph și Barbara sunt directori generali, ocupându-se de bunul mers al organizației.

„Pe lângă donații, primim fonduri de la Comisia Europeană, prin Programul LIFE, și de la guvernul Norvegiei“, spune Barbara.

Printre altele, banii contribuie la acoperirea costurilor regenerării zonelor în care copacii au fost tăiați. Acestea suferă adesea o eroziune a solului accentuată, din cauza buștenilor care sunt târâți în jos, pe munte, răscolind pământul.

Christoph și Barbara au planuri mărețe. Scopul lor final este să creeze un „Parc Yellowstone european“.

E o provocare impresionantă, așa cum observă și Lenny Antonelli, activist irlandez în domeniul protecției mediului: „Proiectul soților Promberger e poate cel mai ambițios și fascinant proiect de conservare din Europa în acest moment“.

Soții au în vedere o zonă protejată de 200.000 de hectare din Munții Făgăraș, din apropierea casei lor de la poalele lanțului muntos.

„Nu e vorba doar de oprirea exploatărilor ilegale, ci de toate exploatările forestiere la scară industrială, al căror profit nu ajunge la comunitatea locală, ci în țări îndepărtate“, spune Christoph. „Am izgonit tăietorii din parcul național. Acum trebuie să-i alungăm din tot lanțul Făgăraș.“

„Vrem să vedem mici industrii de exploatare în scop meșteșugăresc, care să se dezvolte în ateliere de tâmplărie. Agricultură sustenabilă. Oameni care să beneficieze direct de pe urma unor activități care nu dăunează mediului. Nu ne sfiim să spunem că avem o abordare absolut holistică.“

Experții spun că defrișările afectează o arie de mărimea a trei terenuri de fotbal din pădurea carpatică, în fiecare zi. Chiar dacă atitudinea localnicilor se schimbă încetul cu încetul, soții Promberger spun că  indiferența și corupția continuă să fie un obstacol.

„Celor care s-au îmbogățit din exploatarea forestieră ilegală le place să-și construiască în pădure vile de vacanță stridente, fără să obțină autorizație. Aceasta afectează și mai mult cursurile de apă și fauna. Încă există corupție, mafia lucrează încă. Dar lucrurile se schimbă în bine.

Acum avem o zonă de 28.300 de hectare în care vânatul este interzis, 16.015 hectare de pădure salvată și protejată și am plantat peste 466.000 de copaci.“ 

Fundația vrea ca într-o zi să doneze totul înapoi poporului român. Dar acest lucru se va întâmpla abia atunci când statul va fi capabil să o administreze mai bine ca în prezent. Christoph spune că România are 13 parcuri naționale, dar că acestea primesc puține fonduri.

„Când am început acest proiect, interesul guvernului de a implementa legi referitoare la conservare era foarte scăzut. România este singurul stat din UE care nu alocă un buget separat pentru zonele protejate“, spune Barbara.

Din fericire, există semne de schimbare. Acum un an, parlamentul României a aprobat un nou cod forestier, menit să limiteze exploatarea ilegală și să îi ajute pe micii proprietari să câștige în mod legal de pe urma terenurilor împădurite pe care le dețin. De asemenea, agenția națională anticorupție investighează reprezentanți ai administrației forestiere naționale.

Între timp, soții Plomberger își duc munca mai departe. Christoph spune ferm: „Ne-am dedicat acestui proiect, împreună cu toți susținătorii noștri, pentru a face din acest parc cel mai important și mai mare parc natural din Europa“.

Vote it up
136
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza