Sa descifram limbajul bebelusilor

Mama pentru a treia oara, Helen Signy incearca sa isi dea seama ce vrea sa spuna fiica sa nou-nascuta, Kate
 
<p>Femeile cu copii care plang sunt usor de identificat in trafic. Sunt cele care vireaza brusc intr-o parte in timp ce se intorc acrobatic in spate sa inlocuiasca suzeta iesita din gura celui mic. Sau cele care se grabesc sa treaca pe galben la semafor pentru ca stiu ca, daca s-ar opri, micutul ar incepe din nou sa planga. De asemenea, va puteti intreba de ce femeia care sta alaturi de dumneavoastra in mijlocul unui ambuteiaj leagana in disperare masina apasand frana.
"Uita-te in alta parte, nu ai altceva de facut?" Fac inapoi semn cu mana.
Ultimul meu copil, Kate, nu e un bebelus plangacios. De fapt, spre deosebire de primii mei doi copii, o pot pacali usor cu o suzeta. Sau, daca o iau in brate, doarme dusa. Insa nimic nu e mai greu decat sa faci fata unui tanc plangacios, mai ales daca esti mama acestuia. Frustrare. Neajutorare. E imposibil sa-ti dai seama ce vrea!
Se pare, insa, ca aceasta problema e pe cale sa fie rezolvata.

Priscilla Dunstan, o fosta cantareata care pretinde ca are o "memorie fotografica pentru sunete", a reusit sa atraga atentia mamelor din intreaga lume deoarece sustine ca poate interpreta sunetele nou-nascutilor. Si nu va ganditi ca numai sunetele copilului sau, ci ale tuturor. Ea crede ca exista un limbaj universal al bebelusilor.
Tot ce trebuie sa faci pentru a intelege acest limbaj, spune Dunstan, este sa inveti cinci sunete de baza. Dupa ce vei reusi sa distingi aceste sunete in plansul bebelusului, vei sti ce vrea si vei putea sa rezolvi problema. Urmand "metoda Dunstan", spune ea, copilul tau se va linisti mai usor, tu vei fi mai calma si mai sigura pe tine, iar dupa-amiezele chinuitoare vor fi date uitarii.
Eu sunt gata de provocare: Kate are patru saptamani si am experienta la bebelusii cu probleme. Al doilea copil al meu, James, plangea destul de mult in primele zece luni. Acum, la cinci ani, a ramas la fel de plangacios. Acest lucru ma face sa ma gandesc ca are legatura cu personalitatea lui. Oare chiar e posibil sa-ti linistesti bebelusul doar distingand cinci sunete?

Cu o doza mare de scepticism, m-am asezat intr-o seara sa ma uit la prezentarea metodei Dunstan pe DVD. Priscilla, mult mai frumoasa si mai calma decat orice alta mama, iti explica detaliat cum sa recunosti sunetele si iti ofera idei despre cum sa te descurci cu cele cinci probleme de baza: foamea, oboseala, lipsa de confort, eructatia sau flatulatia. Pe tot parcursul acestui procedeu de invatare apar si declaratii ale unor parinti care povestesc despre cat de bine a functionat aceasta metoda in cazul lor si filmulete cu copiii altor parinti plangand pentru a arata cum suna fiecare tip de tipat.
Hmm... Ma uit la ceas si ma gandesc. La noua seara ma hotarasc sa ma duc la culcare, desi probabil nu o sa am la dispozitie decat o jumatate de ora pana se trezeste Kate.
Bineinteles, Kate se hotaraste sa se trezeasca chiar inainte de a apuca  sa ma spal pe dinti. Ma indrept obosita catre camera ei, pregatindu-ma sa ii dau sa manance pentru a adormi din nou. Asta fac de obicei la ora asta. Insa tipatul nu pare disperat, asa incat ma gandesc: Fie ce-o fi, o sa incerc metoda Priscillei.
"Eh, eh, eh!", spune Kate. Si nu e sunetul: "Neh, neh, neh!", pe care ar trebui sa-l scoata daca i-ar fi foame. Nu, ceea ce cred ca incearca sa-mi spuna e ca vrea sa fie ajutata sa ragaie. O ridic, o bat usor pe spate de cateva ori si ce credeti? Scoate o mica ragaitura si in cateva secunde sta linistita pe umarul meu, aproape adormita. Nu protesteaza deloc atunci cand o pun in patut si adoarme.
A doua zi, incerc din nou. Kate se agita si se foieste fara intrerupere, scotand un sunet care nu poate fi descris decat ca: "Heh!". Nu are o pozitie buna! E una din acele duminici de vara coplesitoare si umede din Sydney, asa ca o dezbrac, pornesc ventilatorul si – ia te uita! – avem un bebelus mult mai multumit.
In cateva saptamani am invatat sa traduc ce "spune" Kate. Problema este insa ca si ceilalti au invatat. Tatii din DVD-ul lui Dunstan laudau meritele acestei metode pentru ca asta insemna ca puteau face mai multe pentru bebelusii lor. Insa in situatia mea insemna doar ca toata lumea devenise "experta".
– Mami, da-i de mancare lui Katie! Scoate sunetul acela de foame, imi spune fiica mea de sapte ani in timp ce schimba canalele la televizor.
– Katie trebuie sa fie ajutata sa ragaie, ma informeaza serviabil sotul meu, in timp ce se intoarce in somn pe partea cealalta. Daca aceasta metoda functioneaza, e numai o problema de timp pana cand oamenii de pe strada isi vor lua libertatea de a ma informa ca micuta mea sufera de dureri din cauza gazelor, ca atunci cand 20 de chelnerite ii spuneau discret Super-Dadacei de la televizor ca plodul avea un comportament inacceptabil.
 
Multe din sunetele scoase de Kate sunt greu de deslusit. Pentru parintii care nu au darul lui Dunstan de a distinge exact inaltimea tipetelor, sunetele pot insemna doar un lung: Uaaaaaa! "De multe ori", spune Dunstan, "bebelusii scot mai multe sunete deodata. Traducerea trebuie facuta in functie de sunetul dominant. Cu timpul, sunetele vi se vor parea mai distincte decat zgomotele". De cele mai multe ori, Kate e obosita. Mai sunt si sunetele intamplatoare pentru durerile de burtica. Si se pricepe de minune sa imi spuna ca sta incomod. Rar problema este foamea.
Chiar daca nu m-ar fi invatat nimic altceva, dupa trei luni metoda Dunstan mi-a demonstrat ca bebelusii plang pentru anumite motive si ca toate acestea pot fi rezolvate. Daca mai demult i-as fi dat de mancare la cel mai mic sunet, transformandu-ma astfel intr-o marioneta umana obosita si tafnoasa, acum stiu ca totul se va rezolva cu o bataie usoara pe spate sau prin schimbarea scutecului. Nu mai sunt asa de stresata si am mai multa incredere. A! Si la varsta de opt saptamani Kate a inceput sa doarma 12 ore pe noapte.
Cat se datoreaza metodei Dunstan si cat felului de a fi al lui Kate? Nu o sa stiu niciodata. Dar in cazul altor copii? Robin Barker, autorul cartii Baby Love si asistent maternal timp de 30 de ani, crede ca pana la 26% din bebelusi plang mult fara sa aiba un motiv anume. Putini dintre parintii care au astfel de copii pot spera sa ii opreasca din plans. Tot ce pot face e sa astepte ca micutii lor sa creasca si sa depaseasca momentul. Ar putea Dunstan sa ii ajute?
Barker spune: "Nu sunt impotriva a nimic din ceea ce li s-ar putea parea folositor mamelor, insa stiu ca nu exista o solutie simpla pe termen lung, iar daca mamelor li se promite acest lucru, cu siguranta ca multe dintre ele vor fi dezamagite".
Am descoperit ca metoda Dunstan se bazeaza pe faptul ca bebelusii normali si sanatosi vor corespunde modelului oferit de aceasta. Daca bebelusul tau scoate sunete insistente pe care nu le poti interpreta, spune ea, aceasta poate fi un semnal ca ceva nu este in regula si ar trebui sa te adresezi unui profesionist.

Un sondaj efectuat pe parintii australieni pentru scoaterea pe piata a DVD-ului lui Dunstan arata ca 70% din mamele care au folosit metoda cred ca bebelusii lor se linistesc mai usor si 50% cred ca acestia dorm mai bine. Insa, pana acum, nu exista studii de specialitate care sa demonstreze faptul ca bebelusii scot aceste sunete din motivele enumerate mai sus. Totusi, am prieteni care au foarte mare incredere in aceasta metoda. 
Exact cand ma asezam sa scriu acest articol, Kate a inceput sa tipe: "Eairh!". Era un sunet nou, pe care insa il auzisem de curand pe DVD-ul lui Dunstan. Semnala dureri in partea de jos a abdomenului! Am intrat repede in camera sa exact cand sunetele au incetat si un zambet jucaus i-a rasarit pe fata. Marturia evidenta era in scutecul ei...</p>

Vote it up
117
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza