Religia lui e muzica

Artistul Adrian Despot dezvăluie care sunt piesa perfectă şi femeia perfectă pentru el.
 

Este unul dintre cei mai cunoscuţi artişti de la noi. Reuşeşte, împreună cu trupa Viţa de Vie, al cărei solist este, să-i facă pe fanii de toate vârstele să cânte într-un concert „de la prima melodie până la ultima“. Aşa s-a întâmplat recent şi la concertul aniversar de 20 de ani, concert care pentru Adrian Despot „a fost cel mai bun de până acum“. Se consideră un norocos, pentru că face ceea ce-i place şi pentru familia pe care o are. Şi vorbeşte despre toate în felul lui.

 

Reader’s Digest: Ai 40 de ani de viaţă şi 20 de ani de Viţa de Vie. Care a fost cel mai important lucru pe care l-ai învăţat în acest timp?

Adrian Despot: Să am încredere în mine. Am început foarte prost la capitolul ăsta. În primii ani nu ştiam pe unde să mă ascund pe scenă. La primul concert, în calitate de chitarist, am stat doar în spatele boxelor, să nu mă vadă nimeni din sală.

 

De care dintre piesele compuse şi interpretate în toţi aceşti ani te simţi cel mai legat - şi de ce?

Fiecare piesă compusă reflectă simţirile mele din perioada respectivă, în directă relaţie cu vârsta pe care o aveam. Toate îmi plac, însă dacă ar fi să aleg doar una, aceasta ar fi „Visare“. E poate singura pe care o consider perfectă.

 

Cum sunt fanii Viţa-de-Vie? Au ei ceva special?

Pe noi (zâmbeşte). Au o căldură care de multe ori ne copleşeşte şi câteodată simţim că nu îi merităm. Ei ne ţin pe linia de plutire şi ne trag de mână atunci când pierdem focusul. Iar noi nu am uitat nicio secundă că ne-am urcat pe scenă din rândul lor, din primul rând al concertelor cu trupele noastre favorite.

 

Am înţeles că veţi lăsa publicul să voteze dacă o melodie va fi un single sau nu. De ce faceţi asta?

Până acum am avut publicul invitat doar în camera de oaspeţi şi ar fi interesant să vadă şi ce se întamplă la noi în „bucătărie“. Acolo sunt demo-urile noastre, idei, piese în stare de schiţă orchestrate minimal şi cântate cu na-na-na şi care urmează să devină single-uri sau să rămână în stare de larvă pentru totdeauna. Ei vor putea să le asculte şi să aleagă demo-ul pe care noi îl vom băga în producţie, ca următor single. Mi se pare interesant să vadă de unde se pleacă şi unde se ajunge.

 

Eşti împreună cu soţia ta, Lisa, din clasa a X-a. Care e secretul?

Suntem Yin şi Yang, ne completăm perfect. Şi la acest capitol am fost norocos, mi-am găsit jumătatea.

 

Aveţi doi copii, Toma (11 ani) şi Maria (9 ani). E vreunul dintre ei atras de muzică?

Era imposibil să fie altfel – muzica este un lucru foarte mare în viaţa noastră. Am umplut casa cu tot soiul de instrumente, de la shakere şi alte percuţii la diverse chitări mai mari sau mai mici, muzicuţe, fluiere, un set de tobe şi o pianină, astfel încât era imposibil să nu te împiedici de ceva care să nu scoată sunete. I-am lăsat să descopere singuri fiecare instrument în parte şi să se joace cu toate. Mai târziu i-am îndreptat către pian, iar acum au început să studieze singuri.

 

Ce e mai important: succesul sau eşecul?

Ambele au rolul lor în formarea de caractere, însă succesul are mult mai mult farmec dacă este precedat de un eşec. Iar eşecul nu reprezintă sfârşitul lumii. Cu cât faci mai des trecerea între ele, cu atât te căleşti şi reuşeşti să treci prin ambele cu picioarele pe pământ.

 

Ce e muzica?

Cea mai frumoasă formă de limbaj. Pentru mine, şi o religie.

 

Ceva planuri de viitor?

Tocmai am lansat un nou single, „Inimi surde“, apoi lucrăm de zor la proiectul „bucătăria“, de care vorbeam mai sus, urmează să filmăm un nou videoclip şi vom lansa un album nou la toamnă.

Vote it up
177
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza