Relația mea cu imprimanta, un iad digital

Anne Roumanoff este o cunoscută umoristă franceză. Trăiește la Paris.
 

Articole similare

ONORATĂ INSTANȚĂ, vă dau cuvântul meu, n-am avut nici cea mai mică intenție de a îi face rău imprimantei. I-am zis vânzătorului că vreau ceva simplu, ceva care să nu mă scoată din minți. Mi-a dat de înțeles că modelul acesta e perfect pentru mine. În instrucțiuni scria ceva de un software care trebuia instalat, ceva ce trebuia descărcat de pe internet. Și uite așa au început necazurile mele. Știți, eu sunt paralelă cu tehnologia. Chiar și înainte să apară toate accesoriile astea electronice, eu nu am fost în stare nici măcar să-mi programez ceasul de la cuptor.

Iar cu această imprimantă, onorată instanță, am trăit un coșmar. Câteodată catadicsea să printeze trei pagini, după care se oprea din senin. Am făcut tot ce mi-a stat în putință să rezolv situația. M-am deconectat de la rețeaua de internet, am scos totul din priză, am țipat, am bocit, am înjurat…

Adevărul e că computerul meu nu a acceptat niciodată cu adevărat imprimanta. Spunea încontinuu: „Imprimanta nu a fost găsită“. Momentul în care am început să am fantezii criminale a fost când imprimanta afișa mesaje de genul: „Înlocuiți cartușul de cerneală“, după ce tocmai asta făcusem. La magazin mi-au spus sec că trebuie să sun la serviciul clienți. Cei de la serviciul clienți mi-au recomandat să mă întorc la magazin. Și așa am ajuns să pun mâna pe un ciocan, onorată instanță, și să lovesc în imprimantă. Nici nu vă închipuiți ce bine m-am simțit. Măcar acum știu că nu mai are cum să funcționeze în veci.
 

Vote it up
124
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza