Puterea recunoştinţei

Studiile au demonstrat că un simplu „mulţumesc“ poate avea efecte benefice asupra sănătăţii.
 

Anul trecut, m-am simțit datoare să coc nişte prăjituri pentru câţiva oameni complet necunoscuţi, ca sa îmi exprim gratitudinea. Sunasem la 112, după ce îl găsisem pe iubitul meu zăcând inconştient, pe podea. După câteva minute, au ajuns poliţia şi ambulanţa. Oamenii aceia i-au acordat partenerului meu primul ajutor şi l-au transportat la urgenţe, unde a primit îngrijirea de care avea nevoie în starea sa critică.

O săptămână mai târziu, fiind încă surprinsă de ceea ce făcuseră acei străini pentru noi, am scris scrisori de mulţumire şi le-am făcut prăjituri. Era un gest mic, cu un impact mare. Când am lăsat negresele, încă proaspete, la staţia de poliţie şi de pompieri, mi-au mulţumit pentru cadouri. Ei să-mi mulţumească mie? Tot ce am făcut eu a fost sa coc nişte prăjituri! Ei salvaseră o viaţă.

Am plecat de acolo simţindu-mă fericită, în parte pentru că făcusem o faptă bună, dar mai mult uimită de existenţa unor oameni altruişti, care muncesc ca să salveze vieţi şi nu se aşteaptă să primească ceva în schimb.

Mai târziu, mi-am dat seama că starea mea însemna chiar mai mult. Cercetările au relevat că manifestarea recunoştinţei şi faptele bune au un efect benefic asupra stării noastre de spirit, dar si asupra sănătăţii noastre.

„Recunoştinţa chiar are un impact foarte mare asupra fericirii, ajută la creşterea satisfacţiei în viaţă“, spune Willibald Ruch, profesor de psihologie la Universitatea din Zürich, care face cercetări asupra efectului trăsăturilor pozitive de caracter, ca recunoştinţa şi umorul. „Recunoştinţa este printre primele cinci trăsături care stau la baza fericirii.“

Aşadar, poţi face schimbări pozitive în propria ta viaţă dacă înveţi să aplici metoda recunoştintei.

 

Un sentiment benefic pentru tine

Recunoştinţa apare în momentul în care începi să apreciezi anumite lucruri primite sau o anumită întâmplare din viaţa ta la justa sa valoare. „Recunoş­tinţa reprezintă modul în care te raportezi la ceilalţi, când devii conştient de toate lucrurile care te depă­şesc“, susţine Ruch.

În ziua de astăzi, nu mulţi oameni apreciază ceea ce au sau îşi exprimă mai puţin recunoştinţa. Motivul poate fi faptul că ni se dă totul de-a gata.

„Odată cu apariţia reclamelor televizate şi a reţelelor de socializare, totul a început să bombardeze informaţional generaţia tânără, în aşa fel încât cei care îi aparţin încep să se simtă centrul universului“, spune Tamiko Zablith, fondatorul institutului londonez Minding Manners. „Dacă e vorba numai despre ei, pentru ce le-ar mai mulţumi altora?“

Studiile arată că oamenilor care îşi exprimă recunoştinţa le creşte nivelul fericirii, le scade presiunea sângelui, li se îmbunătăţeşte calitatea somnului, le scade intensitatea stărilor depresive şi sunt mai puţin afectaţi de durere. Iar recunoştinţa are efecte de lungă durată. Cercetătorii canadieni au ajuns la concluzia că oamenii care scriau scrisori de mulţumire sau făceau fapte bune pentru o perioadă de şase săptămâni erau capabili să îşi îmbunătăţească sănătatea mintală, să îşi diminueze durerile, să aibă mai multă energie şi să realizeze mai multe lucruri din ceea ce şi-au propus pentru o perioadă de până la 6 luni.

Pentru că recunoştinţa este un domeniu de studiu relativ nou, cercetătorii încearcă încă să identifice relaţia cauză–efect dintre acest sentiment şi sănătatea noastră.

„Ştim că oamenii care simt recunoştinţă într-o măsură mai mare au un somn mai odihnitor, dar nu ştim încă de ce se întâmplă acest lucru“, spune Alex Wood, profesor de psihologie la Universitatea Stirling, din Scoţia.

Recunoştinţa le aduce beneficii oamenilor în toate etapele vieţii lor. O echipă de cercetători suedezi au descoperit că persoanele cu vârste cu-prinse între 77 şi 90 de ani, care sunt recunoscătoare pentru ceea ce au, sunt mai puţin chinuite de teama de pericolele care-i pândesc în viitor. „Atunci când nu pot să schimbe ceva, ei aleg să accepte situaţia şi să se concentreze asupra a ceea ce funcţionează bine: faptul că pot merge pe propiile picioare, că sunt încă în viaţă şi că se pot descurca singuri“, explică autoarea studiului, Helena Hörder, cercetător la Universitatea Gothenburg.

 

A-i face cuiva ziua mai bună

Dar ce se întâmplă cu cei către care se îndreaptă recunoştinţa? Cercetă­rile au confirmat că oamenii care primesc mesaje de mulţumire sau cărora li se arată bunăvoinţă trăiesc emoţii pozitive în acele momente. „Chiar şi când primeşti o cafea sau cineva ţine uşa deschisă pentru ca tu să poţi ieşi, e o surpriză plăcută“, spune Jo-Ann Tsang, profesor de psihologie la Universitatea Baylor din Texas, care studiază efectele gratitudinii. „Suntem mai înclinaţi să simţim recu­noştinţă când ni se face un serviciu la care nu ne aşteptam. Una este când portarul ţine uşa deschisă pentru noi şi alta când o face un străin, care nu este platit pentru asta.“

Când cineva se confruntă cu un gest neaşteptat de amabilitate sau de recunoştinţă, probabilitatea ca el să întoarcă favoarea sau să facă un gest similar pentru altcineva este mare.

Recunoştinţa dăruită şi primită înapoi are un efect benefic şi asupra relaţiilor de cuplu. Mai multe studii au demonstrat că atunci când partenerul nostru îşi exprimă în mod repetat recunoştinţa, făcându-ne astfel să ne simţim apreciaţi, avem la rândul nostru tendinţa de a-l recompensa cu a-preciere şi recunoştinţă, ceea ce face relaţia mai stabilă. Un studiu a relevat că atunci când împărtăşeşti recunoştinţa cu cineva te simţi mai responsabil pentru starea lui de bine.

„Te simţi mai apropiat de acea persoană şi ea se simte la rândul ei, mai legată de tine“, spune Jo-Ann Tsang. „Se creează o spirală ascendentă a sentimentelor.“

 

Exerciţii de recunoştinţă

Dacă nu ţi se întâmplă prea des să simţi recunoştinţă, poţi învăţa să o faci. Psihologii ne sfătuiesc să ţinem un jurnal, în care să consemnăm în fiecare zi trei lucruri bune care ni s-au întâmplat. Acest lucru ne ajută ca, în timp, să ne dezvoltăm aptitudinea de a fi recunoscători.

„La început, oamenilor li se pare dificil să identifice lucrurile bune de care au avut parte“, spune profesorul Ruch. „Dar dacă fac acest exerciţiu în fiecare seară, ajung să le conştientizeze mai uşor. Creierul nostru este antrenat treptat să aprecieze ceea ce ne face bine şi capacitatea noastră de a simţi recunoştinţă creşte.“

Americanul Samuel Coster a început să ţină un jurnal al recunoştinţei cu trei ani în urmă. Fusese diagnosticat cu limfom, iar originalul său caiet l-a ajutat să înfrunte boala.

„Exerciţiul acesta de gratitudine mi-a fost de mare folos în acea pe- rioadă neagră“, spune Coster. „Mă alesesem cu un cancer? Da. Primisem şi şansa de a petrece mai mult timp cu familia mea, de a aprecia mai mult viaţa şi de a deveni mai înţelept? Da. Iar eu învaţasem să acord mai multă atenţie jumătaţii pline a paharului.“

 

Exprimarea recunoştinţei faţă de ceilalţi

Dacă îţi manifeşti gratitudinea faţă de persoana care ţi-a făcut un bine, toată lumea are de câştigat. Cercetătorii au descoperit că persoanele care scriu un mesaj de mulţumire către cineva care le-a facut un bine se simt mai fericiţi şi au relaţii interpersonale mai bune timp de aproape şase luni.

„Dacă îţi conştientizezi sentimentul de recunoştinţă, notându-l, vei fi mai fericit. Dar dacă îl împărtăşeşti şi cu persoana care te-a ajutat, are potenţialul de a crea o relaţie mai strânsă între voi doi,“ explică Tsang.

John Kralik, un bărbat din California, confirmă afirmaţiile expertului. Eşecurile din viaţa lui îl făcuseră să se simtă deprimat şi descurajat. Trecuse prin două divorţuri. Relaţia cu copiii lui nu era atât de apropiată pe cât şi-ar fi dorit. Cabinetul lui de avoca­tură nu era profitabil, deşi muncea zi lumină. Într-un moment când ajunsese pe culmile deznădejdii, şi-a amintit că bunicul lui îi vorbise, cu mulţi ani în urmă, despre cât de mult contează să fii recunoscător pentru ceea ce ai. A decis să scrie, timp de 365 de zile, câte un bilet în care să-şi exprime gratitudinea, în speranţa că ceva se va schimba.

În scurt timp a constatat că atitudinea sa, dar şi evoluţia vieţii sale, luaseră o turnură favorabilă. La finalul experimentului său de un an, a scris o autobiografie, intitulată Un simplu gest de recunoştinţă: Cum s-a schimbat viaţa mea când am învaţat să spun mulţumesc.

„Nu am avut nevoie de un studiu ştiinţific pentru a conştientiza că faptul de a le fi recunoscători oamenilor din jur şi a învăţa să accepţi, la rândul tău, recunoştinţa celorlalţi îţi îmbogă- ţeşte viaţa“, spune Kralik acum. „Primul efect este faptul că descoperi cu surprindere că ai o viaţă mult mai bună decât credeai.“

Şi eu pot confirma că, după ce am scris pentru prima dată câteva mesaje de mulţumire, am avut o asemenea stare de bine, încât m-am hotărât să continui. Inspirată de povestea lui John Kralik, am ales ca, de această dată, să mă adresez unei persoane din trecutul meu, căreia nu-i mulţumisem nicidată pentru rolul pe care l-a avut în viaţa mea: profesorul meu de engleză din liceu, care mă încurajase să scriu. Nu-l mai văzusem de 25 de ani, aşa că nu aveam certitudinea că-l voi găsi. Dar am reuşit. Are peste optzeci de ani şi îşi trăieşte viaţa de pensionar într-un orăşel de provincie.

Am petrecut o seară întreagă concepând scrisoarea, în care-i mulţumeam pentru ceea ce mă învăţase şi pentru sprijinul pe care mi-l acor­dase. Am avut atunci un sentiment de împlinire şi mulţumire, care îmi ţine în continuare moralul ridicat, deşi au trecut deja câteva săptămâni de atunci.

 

Vote it up
133
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza