Puterea pedalelor

Revista Reader’s Digest a declarat iunie ca fiind luna verde. Azi aducem in discutie programele urbane de inchiriere a bicicletelor 
<p>Cu sprancenele stufoase, fata marcata de vreme si purtand un pulover de lana, olandezul Luud Schimmelpennink este o versiune a unui inventator nebun iubitor de aer liber. In mijlocul frazei, el sare, dispare si se intoarce tinand in mana un disc solid. „Uite acest disc“, spune el, plin de entuziasm. „Este roata din spate. In interiorul ei, in butuc, este un motor electric, complet ascuns.“

Un moment mai tarziu, iese cu roata si se intoarce cu o pereche de pedale atasate unui ax. „Si observi ca nu exista niciun lant? Deci nu te murdaresti pe costum!“ Componentele apartin unui prototip al WhiteBike (Bicicletei albe), o bicicleta electrica inteligenta, sau ,,pedelec“, pe care au proiectat-o Schimmelpennink si echipa lui de la Centrul Y-tech de inventii din Amsterdam. Cu electricitatea produsa de puterea pedalelor proprii, WhiteBike are, astfel, un cip (emitator) incorporat, deci poate fi localizata la distanta, un dispozitiv de protectie si anti-furt cu toate partile mecanice si electronice camuflate in interior, dar si roti impenetrabile, care necesita umflarea doar o data la doi ani, si un IPad pe ghidon, care ofera localizarea GSM si afiseaza informatii turistice pentru vizitatori.

Aceasta nu este primul model „WhiteBike“ a lui Luud Schimmelpennink. In tinerete, a fost membru al miscarii anticulturale olandeze Provo, responsabil pentru proiectul WhiteBike. Legenda spune ca, intr-o noapte din vara anului 1965, pe strazile din Amsterdam au aparut 50 de biciclete albe, la dispozitia oricui ar fi vrut sa le foloseasca. Provo dorea ca guvernul sa interzica traficul auto in centrul orasului, in schimbul punerii la dispozitie, in mod public si gratuit, a 10.000 biciclete. Propunerea a fost respinsa, iar bicicletele albe confiscate. Dar Schimmelpennink nu si-a uitat visul de a trai intr-un oras curat, linistit si liber de circulatia masinilor.
 
Nemaifiind doar domeniul de manifestare al tinerilor radicali, aceste programe de utilizare al bicicletelor in mediul urban au aparut in mai mult de 100 orase europene in ultimii sase ani. Multe dintre ele sunt detinute si sprijinite de companii mari.
Orase din fostul bloc estic s-au alaturat si ele. Exista programe deja lansate in Cracovia, Bucuresti, Ploiesti si Praga si sunt proiecte in vederea lansarii programului in Varsovia si Wroclaw – Polonia.
Mare iubitoare de biciclete, Danemarca a fost cea care a preluat stafeta, la 30 ani dupa bicicletele albe ale Amsterdamului. In anul 1995, Copenhaga a lansat primul program la scara larga, numit ByCyclen sau Biciclete de oras. Disponibile gratuit cu o moneda ca depozit,  aceste biciclete au fost proiectate sa suporte o utilizare intensiva si au fost construite din componente care nu puteau fi utilizate la alte biciclete.

Totusi, furtul si vandalizarea ramaneau o problema. Cu utilizatorul protejat de anonimitate, nu exista nicio masura suficienta de descurajare in a abuza de sistem. Si astfel, in 1996 a fost dezvoltat primul program de utilizare al bicicletelor albe de a treia generatie, la universitatea Portsmouth din Anglia, unde studentii trebuiau sa foloseasca un card cu banda magnetica pentru a inchiria o bicicleta. Acum, utilizatorii puteau fi urmariti.
Dupa Portsmouth, inchirierile de biciclete au crescut incet, dar sustinut, in fiecare an ivindu-se noi programe. Cu fiecare lansare, tehnologiile au devenit mai sofisticate, cu telefoane mobile care sa deblocheze accesul la biciclete, prercum si cu cartele inteligente, telecomenzi, incuietori si lacate electronice cu cifru si computere de bord.

Apoi, in 2005, s-a lansat programul traseelor de biciclete. Orasul francez, Lyon si-a lansat ambitiosul program, Velo’v, cu 1.500 biciclete si 150 de statii de-a lungul orasului, de unde le poti inchiria sau returna. Cu toate ca pana atunci, orasul nu era favorabil bicicletelor, lionezii au fost foarte incantati, utilizandu-le prioritar de la statiile de tren, la locul de munca. Dupa numai trei luni, 15.000 oameni s-au abonat la program.
Dupa ce primarul orasului Paris, Bertrand Delanoe, a aflat ce se intampla la Lyon, in doi ani a lansat si el propriul lui program, Velib. Succesul lui Velib a depasit toate asteptarile: marile bulevarde si centrul zero al orasului s-au dovedit ideale pentru ciclism. Cel mai multi parizieni  il iubesc.

Dar oare programele de inchiriere a bicicletelor fac orasele mai verzi (ecologice)? A scazut cumva gradul de utilizarea a automobilelor? „Nu“, spune Christian Gerondeau, presedintele Federatiei Franceze al Autocluburilor. El crede ca nu poti inlocui automobilul cu bicicleta, atata timp cat ele acopera diferite necesitati. „Bicicletele vor fi foarte utile pentru cateva cumparaturi sau in vizita la prieteni, aproape de casa“, spune acesta. Numai 10 la suta dintre utilizarile de biciclete din sistemul Velib sunt ale oamenilor care, odata, foloseau masina. In loc sa-i faca pe oameni sa renunte la masinile lor, bicicletele i-au facut sa renunte la transportul in comun. Se estimeaza ca jumatate din transportul Velib a inlocuit deplasarea cu metroul sau autobuzul.
Programul londonez s-a dovedit ca nu este atat de verde cum s-a estimat. Vehiculele care transporta bicicletele intre locatiile stabilite, pentru a asigura distributia si intretinerea de rutina, au emis cateva sute de kilograme de dioxid de carbon din vara trecuta, de cand s-a lansat programul.

Eric Britton, un american care locuieste in Paris si ofera consultanta guvernelor si mediului de afaceri in probleme de inovare si dezvoltarea sustenabila, crede ca raspunsul adevarat verde impotriva poluarii si aglomeratiei este schimbarea modului de a gandi. „Oamenii trebuie sa calatoreasca mai putin“, spune el simplu.
Luud Schimmelpennink crede ca inchirierea este calea de urmat, fie ca este vorba de biciclete sau de masini ecologice. Visul lui este un program urban de transport complet integrat in care trenurile, automobilele si bicicletele sa lucreze impreuna, cu o simpla cartela inteligenta, care sa ofere accesul la rezervare si la plata pentru toate aceste componente.
„In secolul al XVI-lea, in Amsterdam, oamenii aveau caii lor cu trasuri si cand voiau sa vina in centru, ei dispuneau de locuri in afara orasului unde puteau lasa trasurile si apoi sa intre“, spune el.

„De ce nu ar putea fi la fel acum? Masinile sa fie oprite in afara orasului si oamenii sa se deplaseze in oras prin alte mijloace: pe jos, pe bicicleta, cu transportul in comun sau in mici masini electrice publice. In Amsterdam, avem nevoie de 80.000 biciclete si 2.000 masini electrice. Iar parcarea, apropo, ar trebui sa fie gratuita.
Daca il vei intreba pe Schimmelpennink daca e mandru de nivelul de utilizare la care au ajuns bicicletele lui publice, odata refuzate, el iti va curtenitor complimentul si iti spune: „Sunt mandru dar sunt si frustrat ca in Amsterdam nu exista inca un program de inchiriere a bicicletelor“. Sunt rezultate, fara dubiu, multi oameni au deja o bicicleta. El crede ca, de dragul turistilor, nu va ramane asa cum e acum. „Si la urma“, adauga el, cu o mica sclipire in ochi, „singura care ne poate opri e ploaia“.

Anders Meibom, 41 ani, Paris: „Merg cu Velib la serviciu. Si imi ia doar 25 minute.“
Velib, lansat 2007, are 20.600 biciclete si 1.450 statii. Primele 30 minute sunt gratuite si biletele zilnice sunt platibile cu card bancar.

Rocío Cárdenas Natera, 27, Berlin: „Cel mai bun lucru este ca poti lasa bicicleta aproape de destinatie, fara sa fie nevoie sa o predai.“
Sistemul CallaByke are 1.000 biciclete si 50 statii. Functioneaza in perioada martie- octombrie cu 0,8 euro/minut sau bilet de 15 euro/zi.

Jeremy Hill, 39, Londra: „Este mult mai amuzant decat sa mergi cu autobuzele sau cu metroul“
Boris, lansat in iulie 2010, are 5.000 biciclete si 366 statii. Primele 30 minute gratuit, apoi o lira sterlina pe ora.

Stine Hamburger, 34, Copenhaga: „Este bine pentru mediul inconjurator. Si turistii pot vizita orasul fara automobil“
Citybike Copenhaga, lansat in 1995, are 2.000 de biciclete si 110 statii. Exploatat din aprilie pana in noiembrie. Gratuit, dar cu o garantie de 20 de coroane daneze.

Maria Stan, 24, Bucuresti: „Bicicleta e un minunat mijloc de eliminare a stresului, care, in acelasi timp, te mentine in forma“
I Love Velo, lansat in martie 2011, dispune de  1.100 de biciclete. Inchirierea este gratuita, pe baza buletinului.</p>

Vote it up
184
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza