Purtatoarea de torta

Profesoara Cristina Bogdan este unul din cei 8.000 de oameni care duc focul Jocurilor Olimpice
 
<p>
In momentul in care i-a sunat telefonul, Cristina Bogdan se agita prin casa. Era o seara din toamna anului trecut. Fiica ei, Maria, care incepuse clasa I de numai doua saptamani, o striga sa o intrebe ceva la teme, iar ea tocmai voia sa arunce o privire peste cursul ce urma sa-l prezinte studentilor ce se intorsesera din vacanta. In toata vanzoleala asta, si-a recuperat telefonul mobil pe care-l lasase pe o masuta la intrarea in casa si care continua sa sune de zor.

– Alo! Da?, raspunse Cristina, care observase ca era vorba de un numar necunoscut, ce nu aparea in agenda ei telefonica.
Imediat, o voce de femeie a inceput sa-i explice ca reprezinta o mare companie, sponsorul principal al Jocurilor Olimpice, ce urmau sa se desfasoare in 2012 la Londra, si ca ii cere acordul pentru postarea povestii ei in cadrul unui concurs de desemnare a celor cinci romani ce vor duce torta olimpica.

La inceput, Cristina a crezut ca este vorba de o gluma. Incerca sa inteleaga ce legatura ar putea avea ea, o profesoara de 35 de ani de la Universitatea din Bucuresti, care preda cursuri de Istoria culturii si a mentalitatilor si Antropologie culturala, cu Jocurile  Olimpice. Totusi, cand vocea feminina i-a spus ca unul dintre fostii sai studenti, Alexandru Ciuca, a trimis o poveste despre ea pentru concursul "Eroi locali. Pasiuni care schimba vieti", concurs ce urma sa-i desemneze pe purtatorii tortei olimpice, si-a dat seama ca, totusi, pentru o farsa, era deja ceva mult prea elaborat. Recunostea numele fostului ei student. Colaborasera foarte bine in perioada in care el urmase facultatea. Era sef de an, ceea ce insemna ca se ocupa de toate aspectele organizatorice si o ajuta foarte mult mai ales cand faceau excursii.

Asa a aflat Cristina ca din sutele de povesti trimise de oameni din toata tara despre eroi locali, fusesera selectate doar 20, printre care si a ei. Acestea urmau sa fie postate pe site-ul companiei si apoi votate pe Facebook. Emotionata dupa ce a auzit toate acestea, tanara profesoara si-a dat acordul.
„…Ce-ati zice daca v-as spune ca mai exista si profesori care reusesc sa-si faca meseria cu daruire, uitand parca de orice problema in sala de curs? Sunt oamenii aceia care schimba destine, care insufla pasiuni si transmit mai departe dragostea de carte. Doamna Cristina Bogdan este unul dintre acesti oameni... A fost singurul profesor pe care l-am simtit aproape in timpul facultatii, care a reusit sa combine caldura estica cu profesionalismul vestic. Am invatat cu totii de dragul dumneaei…“

Acestea sunt doar cateva din randurile pe care Alexandru Ciuca le-a scris despre fosta lui profesoara.  Cristina le-a citit emotionata. „Nu poate exista bucurie mai mare pentru un profesor decat sa simta ca a ramas ca o amintire frumoasa in memoria afectiva a studentilor sai“, spune ea.

Au urmat trei zile de vot, trei zile de emotii si un sentiment neintrerupt de uimire pentru Cristina, care primea o multime de mesaje. „Intr-un timp foarte scurt a urmat o avalansa de mailuri de la studenti de-ai mei din diverse generatii si chiar de la liceeni carora le predasem imediat dupa ce am terminat facultatea, in 2000“, isi aminteste Cristina. Pe Facebook aparusera tot felul de mesaje de genul Hai sa o votam pe profa!, Hai sa trimitem un prof la Londra! si tot asa. I-a ramas intiparit in minte si cel al unei fete, prietena unui fost student, care o vazuse o singura data intr-o excursie, si care scrisese: Dau o bere pentru fiecare vot in favoarea doamnei profesoare!
 
„In acele momente nici nu ma mai interesa daca ajungeam printre cei cinci finalisti. Consideram ca deja castigasem prin simplul fapt ca se crease o asemenea atmosfera! Au fost trei zile minunate!“, spune Cristina.

Cand era mica, nu a visat, ca aproape orice fetita de varsta ei din Romania, „sa fie Nadia“. Nu! De cand se stie, ea a vrut sa fie profesoara! „Pur si simplu ii exasperam pe fratele si pe verisoara mea, care isi doreau sa ne jucam «de-a magazinul» sau «de-a intreprinderea», cand, protestand, le ceream sa ne jucam «de-a scoala». Era prea mult pentru ei sa le spun de scoala chiar si in vacanta“. Si, pentru ca ea a fost „un fel de soarece de biblioteca“, dupa cum singura se caracterizeaza, si-a orientat fiica spre zona sportului. „Maria a facut patinaj inca de la trei ani, tot la acea varsta a invatat sa inoate, merge in fiecare an in tabere de schi, iar acum face tenis de trei ori pe saptamana“, povesteste mandra Cristina. De aceea, cand micuta Maria a auzit ca mama ei participa la un concurs pentru a duce torta la Jocurile Olimpice, a inceput sa bata din palme fericita si sa intrebe daca va avea si ea voie sa mearga.

Si, intr-adevar, Cristina a reusit sa obtina voturile necesare pentru a se alatura altor patru romani si celorlalti 7.995 de oameni, desemnati din toate tarile participante la Olimpiada, care vor duce torta olimpica. Si, bineinteles ca va fi insotita de fiica si de sotul ei. Ii vor fi alaturi chiar si fosti studenti, care acum sunt in Anglia, la masterat. Este atat de emotionata incat ne insira aproape fara sa respire istoria focului olimpic 2012: „Torta a fost aprinsa in data de 10 mai, la Olimpia, in Grecia, a fost purtata pana pe 18 mai de atleti greci, fiind trimisa apoi cu avionul in Anglia, pe 19 mai. Aici va fi purtata timp de 70 de zile prin 1.000 orase de 8.000 de oameni pana in data de 27 iulie, cand incep Jocurile Olimpice. Delegatia noastra, a celor cinci romani, pleaca pe 18 iulie, in comitatul Kent, din sud-estul Angliei. Fiecare va alerga pe un traseu de 300 de metri, iar eu voi parcurge aceasta distanta in oraselul Broadstairs“. Este foarte mandra si de faptul ca e singura femeie din delegatie, ceilalti fiind Adrian Hadean, bucatar-blogger, Bogdan Cismariu, coordonatorul unei scoli de ghizi montani, Catalin Stelian, actor, si Marius Radu, specialist in industria de eSport.

Cristina considera ca va alerga in numele celor care au votat-o, studentii ei. „Voi fi doar o oglinda care cuprinde in ea chipurile, glasurile, ideile si sentimentele studentilor mei si voi purta Flacara Olimpica ca si cum in inima mea ar bate, la unison, toate inimile celor care au avut incredere ca ii pot reprezenta. In fapt, profesorul trebuie sa fie un purtator de torta in fiecare zi a existentei lui si sa treaca generatiilor care vin intrebarea, uimirea, dorinta de a cauta raspunsuri la problemele existentiale“.

Cu aceste ganduri va pleca Cristina sa-si poarte torta ei si a noastra, cu speranta ca toate gandurile bune sa aduca mult noroc sportivilor romani.

</p>
Vote it up
270
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza