Psihologul nostru iti raspunde la intrebari

Ai o problema pe care vrei sa o depasesti? Sau poate simti nevoia de a imbunatati unele aspecte ale vietii tale? Sau poate, pur si simplu, ai nevoie sa vorbesti cu cineva despre ceea ce te framanta?
 
<p>
Andreea Dirzu, psihologul nostru, iti raspunde la intrebari. Scrie-i la adresa redactia@rd.com

Buna Andreea!
Am 21 de ani si sufar de timiditate. Asta e problema mea, pe care o am inca din copilarie. Aveam dificultati la scoala, am si acum, la facultate, iar relatia cu fetele este dezastruoasa. Nu stiu daca este vorba de frica de a nu ma face de rusine ori de un defect, sa-i zic, congenital, caci, sincer, nu am de ce. Imi poti explica?
Marius

Draga Marius,
Ma bucur sa te anunt ca timiditatea nu este o suferinta. Ma intristez ca tu, probabil, o resimti ca si cum ar fi. Timiditatea poate fi, intr-adevar, o dificultate, mai ales atunci cand esti cumva in centrul atentiei. Timiditatea e o trasatura care se poate modifica in timp si intr-o anumita masura. Timiditatea poate avea insa si reversul medaliei: poate fi o caracteristica foarte atractiva pentru anumite persoane. Asa ca, in timp, ai putea sa incepi in a o folosi ca pe un avantaj, nu trebuie neaparat sa te schimbi. Asta va depin-de si de natura profesiei pe care o alegi. Succes!  
 

La 36 de ani si mai multe relatii esuate, am ajuns la concluzia ca barbatii sunt mai atrasi, in mod natural, de instabilitate decat de stabilitate. Isi doresc mai mult relatii bazate pe sex, se sperie des, se poarta ciudat. Suntem noi defecte? Ruxandra
 
Draga Ruxandra,
Cred ca ai reusit performanta de a surprinde in intrebarea ta esenta a numeroase carti intregi despre psihologia masculina vizavi de relatii. Din pacate (sau nu?), e adevarat ce ai observat tu: cam asa se poarta barbatii in relatii. Nu stiu daca e bine sau rau asa, insa stiu sigur ca e diferit de stilul feminin sau de ce ne-am dori noi sa fie o relatie. Si, cu toate astea, relatiile intre barbati si femei merg inainte, unele continua, altele se opresc. Tot ce putem sa speram e sa „crestem“ si sa invatam din fiecare experienta cate ceva. Nu cred ca suntem noi defecte, dar cred la fel de bine ca nici ei nu sunt. Desi, crede-ma, inteleg perfect ce spui :). Si nu uita un lucru destul de important: vei gasi mereu ceea ce cauti. Asa ca poate incerci sa „rafinezi“ cautarea si sa cauti altceva decat ce ai gasit pana acum.

Cum mi-as putea trata sotia de atacurile de panica? Suntem impreuna de 10 ani. Le avea inca dinainte sa ne cunoastem, dar, odata cu anii, s-au inmultit. Si nici nu vrea sa mearga la doctor. I se intampla din orice: si dintr-un claxon, si cand vorbeste cineva mai tare pe strada. Adrian

Draga Adrian,
Atacurile de panica sunt destul de comune, dar au o paleta de manifestari foarte larga. E foarte important sa facem diferentierea intre o tresarire specifica persoanelor cu un grad de anxietate mai mare (care se potriveste cu exemplele tale) si atacul de panica. Daca este vorba, intr-adevar, despre atacuri de panica, e important sa mergeti la un specialist pentru a vedea cauzele. Si, chiar daca nu, poate e recomandabil sa vedeti pe cineva, poate va lamuriti cat de serioasa e problema si cum poate fi redresata.

Andreea, mai exista, in nebunia de azi, vreun job de vis? O slujba care sa nu te suga de toata energia, sa nu-ti toace sanatatea si nervii? Te intreb deoarece eu am schimbat vreo trei locuri de munca, in ultimii ani, in domeniul in care am studiat si care inca imi mai place, si toate mi se par la fel. Adelin

Draga Adelin,
De acord ca este multa nebunie in ceea ce priveste munca, in general, in zilele noastre si ca exista acest „bau-bau“ care ne toaca nervii si zilele. Totusi, mai e o nuanta pe care multi dintre noi o uitam: prea putine lucruri pe lumea asta ne pot toca si stoarce de energie, fara ca noi sa ne dam acordul pentru asta. Ce vreau sa spun e ca jobul seamana a „bau-bau“ doar in masura in care ne imaginam despre el ca este asa. Sigur nu ai exemple de oameni care, desi au joburi solicitante, mai au si viata personala si nu se simt chiar atat de coplesiti de munca? Cred ca raspunsul la intrebarea ta este, mai degraba, faptul ca nu iti mai place atat domeniul in care ai studiat si ai lucrat pana de curand. Poate e cazul sa faci o schimbare de perspectiva. Ce zici? Merita, cel putin, sa te gandesti la asta?

</p>
Vote it up
170
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza