Protestatara

Pentru spaniolii de rând, Ada Colau a devenit o eroină. Nu însă şi pentru autorităţi
 

ÎNTR-O PIAŢETĂ DIN Barcelona, o femeie într-un pulover larg fascinează prin cuvintele ei o mulţime de oameni. Lumea din piaţetă pare transfigurată. Femeia vorbeşte o catalană rapidă, aproape fără pauze de respiraţie. „Ne vom apăra districtul şi oraşul de piaţa liberă şi de elitele politice care ne scot casele la vânzare. Şi vom învinge!“ Zecile de rânduri de scaune din faţa scenei şi locurile de la terasele din apropiere sunt toate ocupate de oamenii care îşi strigă entuziasmul.

Ada Colau are 41 de ani şi este unul dintre cei mai cunoscuţi activişti sociali din Spania. În timp ce vorbeşte cu o voce apăsată şi fermă, fiul său în vârstă de trei ani, Luca, se caţără pe scenă şi i se cuibăreşte în poală. Ada Colau se află în plină campanie electorală. Candidează pentru a deveni primarul Barcelonei la alegerile din acest an de pe 24 mai.

Deşi sunt slabe şanse să reuşească, asta nu o împiedică pe Ada să vorbească cu pasiune şi să inspire mii de oameni. Protest sau dorinţă activă pentru adevăr şi dreptate.

ADA COLAU A INTRAT în atenţia publicului la începutul crizei financiare, când piaţa imobiliară din Spania a colapsat. Ea a fost creierul Platformei Persoanelor Afectate de Credite Ipotecare (PAH), o mişcare socială care a oferit sprijin unora dintre cele 350.000 de familii spaniole forţate să îşi părăsească casele după căderea bursei din 2008.

Ca urmare a crizei, şomajul i-a pus pe mulţi în imposibilitatea de a-şi mai plăti creditele pentru o casă a cărei valoare scăzuse la jumătate din preţul plătit. Valul de sinucideri care a urmat în rândul celor evacuaţi, a determinat-o pe Ada să lanseze o adevărată cruciadă. Legea creditelor din Spania nu scutea de datoria ipotecară pe cei care declarau faliment personal. Dacă nu îţi onorai ratele, rămâneai bun de plată pentru tot restul vieţii.

Legea, care nu mai fusese revizuită din anii ’40, dădea creditorului puterea să confişte casa unui datornic. Mai mult de atât, banca, în calitate de creditor, scotea proprietatea la vânzare şi, de cele mai multe ori, o dădea pentru o sumă stabilită oficial. Pe când debitorul, proprietarul casei aflat în imposibilitatea de a-şi plăti creditul, nu putea declara faliment personal şi continua să rămână datornic la bancă chiar şi după evacuare.

Când a început să organizeze întâlniri cu datornicii la creditele ipotecare, în urmă cu şase ani, Ada Colau a fost surprinsă de numărul mare de oameni care i-au ascultat chemarea. Dar ceea ce a impresionat-o cel mai mult a fost comportamentul lor.

„Ne aşteptam să vedem nişte oameni furioşi, dar cei mai mulţi dintre ei erau deprimaţi şi ruşinaţi. Guvernul le tot spunea acestor oameni că ei sunt de vină pentru această criză, că responsabilitatea cade pe umerii lor“, povesteşte Ada.

Cazul Susanei Ordóñez, asistentă la o companie de consultanţă juridică, este tipic pentru situaţia de criză din Spania. Susana povesteşte despre presiunile intolerabile la care banca a început să o supună din momentul în care nu şi-a mai putut plăti creditul ipotecar. Era gravidă cu cel de-al doilea copil şi tocmai îşi pierduse locul de muncă. Iar soţul ei, constructor şi decorator de interioare, avea din ce în ce mai puţine proiecte.

„Mi se spunea că pot să îmi dau foc în Piaţa Cataluña, dar că nu vor putea să îmi şteargă datoriile. Îmi spuneau că, dacă nu pot plăti rata în fiecare lună, nu numai că o să mă dea afară din apartament, dar o să cheme serviciile sociale să îmi ia copiii!“, îşi aduce aminte tânăra femeie.

Numele Adei Colau a ajuns pe buzele tuturor după ce l-a făcut „criminal“ pe reprezentantul Asociaţiei Bancare din Spania, în faţa unei comisii parlamentare. „A fost o reacţie instinctivă,“ spune ea. Înregistrarea video a avut sute de mii de vizualizări pe internet.

Numărul de persoane care o urmăreau pe Twitter a ajuns la 100.000, iar site-ul asociaţiei PAH s-a blocat din cauza numeroaselor accesări. Remarca ei a atins un punct sensibil în spaniolii care trăiau de ceva vreme cu resentimentul faţă de bănci şi rolul pe care acestea îl aveau în vieţile lor, faţă de felul în care criza economică lovea cel mai tare în cetăţenii cei mai vulnerabili.

Acum doi ani, Curtea Europeană de Justiţie a dat un verdict conform căruia legislaţia din Spania încălca protecţia consumatorului din UE. Această victorie, împreună cu o petiţie semnată de 1,4 milioane de oameni ajunsă la Parlamentul spaniol au reuşit să aducă schimbări minore în legile ţării. PAH susţine că regulile revizuite violează în continuare drepturile fundamentale ale clientului care împrumută bani de la bănci.

Dar nu toată lumea are vorbe bune la adresa Adei. Tacticile folosite la protestele din timpul campaniei acesteia sunt „de un nazism pur“, spune Maria Dolores de Cospedal, membru proeminent al Partidului Popular condus de prim-ministrul spaniol, Mariano Rajoy.

Alţi lideri politici şi-au exprimat şi ei dezgustul faţă tertipurile campaniei lui Colau, care organiza demonstraţii chiar în faţa caselor politicenilor.

Ca rezultat al scandalului iscat în jurul protestelor, „am început să primesc mesaje de ameninţare. Unul dintre ele avea o poză a fiului meu cu un glonte în cap şi scria că o să îmi ţin copilul mort în braţe“, spune Ada Colau. A reuşit cumva incidentul acesta să o facă să se gândească de două ori la angajamentul ei în activismul social? „Oh, nu! Cel mai bun lucru pe care îl pot învăţa pe fiul meu este lupta pentru drepturile celorlalţi“, răspunde Ada.

PĂRINŢII ADEI PROVENEAU din familii simple, s-au căsătorit de tineri şi au venit în Catalonia să caute de lucru. Tatăl ei a fost un artist ce a lucrat pentru o agenţie e publicitate, iar mama ei a fost casieră într-un magazin.

„Mama întotdeauna asculta şi empatiza cu oamenii aflaţi la ananghie. E o trăsătură de familie. Ne-a lăsat-o moştenire surorii mele şi mie. Una dintre cele mai mari probleme în societatea de astăzi este că oamenii s-au învăţat să fie duri şi să îşi reprime emoţiile. De aceea, cred că este important să existe şi influenţe feminine în politică“.

Mulţi sunt de părere că se resimte lipsa prezenţei femeilor în politică. Vara trecută, Francisco Javier León de la Riva, primarul oraşului Valladolid, din nord-vestul Spaniei, a declarat că a ezitat să se urce, la un moment dat, cu o femeie în lift, de teamă ca aceasta „să nu îşi smulgă fusta de pe ea şi să iasă ţipând că a încercat să o molesteze“.

Într-o ţară în care violenţa împotriva femeii continuă să rămână o problemă, mulţi au reacţionat cu indignare la această declaraţie. În schimb, Ada Colau a simţit că ironia este cea mai puternică armă. A postat pe Twitter o poză cu sutienul ei şi, în curând, hashtag-ul EscracheDeSujetadores („protestul sutienelor“) a început să fie folosit pe internet. În doar câteva ore, 500 de femei şi-au legat sutienele într-un cordon ce împrejmuia primăria şi au cerut demisia imediată a lui Francisco de la Riva. Acesta a fost forţat să îşi ceară public scuze, dar şi-a păstrat funcţia de primar.

Ada Colau crede că mare parte din clasa politică a Spaniei este feudală, sexistă şi nu este deloc conectată la realitatea de azi. Când vorbeşte despre candidatura ei la primărie, Ada se caracterizează ca o persoană căreia îi place să le pună celorlalţi şi ei însăşi întrebări incomode şi dificile.

Pe la 20 de ani, a jucat rolul surorii mai mari şi autoritare în serialul de comedie Dos + Una. Când şi-a anunţat candidatura la primărie, mediul online din Spania vuia de ştiri despre „trecutul secret“ al Adei Colau. „Unii politicieni fură din fondurile publice, iar acest serial reprezintă cel mai acuzator lucru pe care l-au putut descoperi în trecutul meu“, râde Ada amuzată.

PRINTRE CEI ADUNAŢI ÎN PIAŢETA barceloneză să asculte discursul Adei se află şi soţul ei, Adriá Alemany. Are în mână un rucsac mic şi un camion de jucărie. „Am încercat să îl ţin pe Luca preocupat, dar s-a zmucit de lângă mine şi a fugit pe scenă. Preferă să stea cuminte lângă mama lui decât să se joace cu mine“, spune bărbatul.

Adriá, economist de meserie, declară că s-a îndrăgostit de Ada în timpul campaniei ei pentru drepturile de proprietate a locuinţelor. Povesteşte apoi că fiul lor îi însoţeşte la toate demonstraţiile şi întâlnirile din ţară, este singura modalitate în care îşi pot petrece timpul împreună ca familie.

Atât el, cât şi Ada spun că nu îşi pot imagina un alt stil de viaţă. „Nu este legat doar de candidatura la primărie, e vorba de ceva mult mai important de atât – vrem să mobilizăm oamenii de rând să preia controlul asupra propriei lor vieţi“, spune Adriá. Mai multe partide politice importante au încercat în repetate rânduri să o coopteze pe Ada în echipa lor şi să îi ofere un loc de muncă, dar toate ofertele au fost întâmpinate cu un refuz. Nu este interesată.

Se consideră Ada Colau un obstacol pentru cei aflaţi la conducere? Cu un chicotit înfundat, spune că este mai degrabă „pietricica din încălţările autorităţilor.“

Iar acum că Ada candidează la primărie şi este purtătoarea de cuvânt a coaliţiei de stânga, numită Barcelona en Comu, a reuşit să devină o prezenţă şi mai inconfortabilă pe scena marilor forţe politice. Acceptă faptul că turismul este sursa principală de venit a oraşului, dar se luptă pentru drepturile rezidenţilor.

Acţiunile Adei vorbesc constant despre nevoia de a trage la răspundere autorităţile care îşi urmează interesul propriu, de a interzice politicienilor să facă parte din conducerea băncilor şi a companiilor importante. „Nu particip la alegeri pentru câştig personal. De aceea le este frică şi ar trebui să se teamă, pentru că noi nu ne vom opri.“

Vote it up
112
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza