Premiera pe marile ecrane

“Oslo, 31 august”, filmul care a castigat TIFF 2012, iti ofera o incursiune intr-o zi din viata unui dependent de droguri
 
Ce iti trebuie pentru a supravietui: „Oslo, 31 august”, in regia lui Joachim Trier, este un film despre iubire, dependenta, curaj, singuratate. Filmul este castigatorul de anul acesta al Trofeului Transilvania, marele premiu al Transilvania International Film Festival, dupa ce in 2011 a fost prezentat la Cannes, in sectiunea Un Certain Regard.
In rolul principal, Anders Danielsen Lie, a carui interpretare a fost foarte apreciata de critica, si care a fost totodata ales ca fiind unul dintre cei mai sexy actori norvegieni. Anders interpretase deja rolul principal principal din « Nouvelle Donne », al aceluiasi regizor.
Povestea unei zile speciale din viata unui fost dependent de droguri, « Oslo, 31 August » este o adaptatare libera a romanului « Le feu follet », de Pierre Drieu La Rochelle, publicat in 1931, de editura Gallimard.
Povestea are in prim plan douazeci si patru de ore din viata personajului principal. “Am vrut ca filmul sa semene cu odiseea unei zile, care evita prezentarea tuturor personajelelor pe care Anders ar fi putut sa le intalneasca – de pilda, parintii sau chiar fosta lui iubita”, spune regizorul Joachim Trier. “Isi pune intrebari despre viata lui, care nu pot fi rezolvate usor. Scopul meu a fost sa arat, intr-o singura zi, posibilitatea de a reconstrui o viata.”
Lungmetrajul a fost filmat in patruzeci si cinci de zile, intr-un mod spontan: “am vrut sa arat strazile intr-o maniera emotionala si sa privesc orasul meu din exterior, ca un documentarist”, spune Trier. “Acest oras s-a schimbat mult in ultimii douazeci de ani: in anii 70, Norvegia a descoperit petrolul si a cunoscut un boom imobiliar, in special”. Anders, personajul principal, provine din burghezia intelectuala, artistica, nu este membru al clasei de mijloc, care a facut bani in Norvegia. Cand se plimba prin Oslo, vedem ca totul a fost renovat, au avut loc schimbari radicale.
Exista, de asemenea, o multime de aspecte ale acestui oras, pe care Joachim Trier nu le-a aratat: “m-am concentrat pe un mediu care are un sens pentru personaj, viata de noapte, care a devenit la moda. Exista un amestec de frumusete si intuneric in cultura acestui oras, si asta e ceea ce am avrut sa infatisez. ”
Daca am rezuma povestea la ziua unui fost dependent de droguri care paraseste un centru de dezintoxicare si care ia in calcul posibilitatea de a-si reface viata este deprimant. Regizorul este mai interesat de metafora despre singuratate, cea care ne priveste pe toti, dincolo de orice dependenta. “Multi oameni au trait experienta singuratatii – spune regizorul - sentimentul de a a fi pierdut, de exemplu, dupa o poveste de dragoste nefericita, o criza profesionala, pierderea unei persoane. Se simt atat de vulnerabili si se confrunta cu intrebari esentiale despre existenta”, spune Trier.
Unul dintre pasajele preferate ale regizorului este acela cand unul dintre personajele care traieste in liniste, cu prietena lui, este vizitat de un prieten in primejdie. Cum afecteaza acest lucru viata de zi cu zi, prietenia si familia? Cat de departe putem merge pentru a salva un apropiat care se auto-distruge?
Pe Trier l-a interesat mai mult cautarea identitatii, nu problema drogurilor. “Sunt suficiente clisee si stereotipuri ale dependentilor de droguri, descrise numai in ceea ce priveste conditia lor sociala: este reductor si lipsit de respect, adesea un pretext al criticii sociale”, spune el. In Norvegia, dependenta de droguri cum ar fi cocaina si heroina - spre deosebire de alcoolism - este inca un subiect tabu, mai ales in randul persoanelor din clasa de mijloc. “Rusinea este foarte puternica si cazurile de viata dubla sunt comune.”
 
Nascut in 1974, la Copenhaga, regizorul Joachim Trier a crescut intr-o familie al carei bunic, Erik Loechen, a fost regizor (« Jakten »/« La Chasse », selectat in competitia de la Cannes, 1960 si « Motforestilling »/« Objection », 1972) si ai carei parinti au lucrat in cinematografie. A facut primul sau film de 8 mm la varsta de 5 ani. Dupa ce a fost campion national la patinaj - un sport care inspira multe dintre videoclipurile lui - a intrat la Colegiul European de Film din Danemarca, inainte de a
implini 23 de ani, apoi la Scoala Nationala de Film si Televiziune din Londra, pe care a absolvit-o. Intre 1999 si 2002 a regizat mai multe scurtmetraje, printre care « Pieta » (1999), « Still » (2001) si « Procter » (2002), despre descoperirea unei misterioase pelicule de film in aparatul unui barbat gasit mort. Toate trei au fost selectionate de peste treizeci de
festivaluri internationale (Toronto, Edinburgh, Istanbul etc.) si au primit numeroase premii, inclusiv pentru Cel mai bun film in limba engleza si pentru Cel mai bun film european, la European Film Awards, Edinburgh, in 2002. Joachim Trier a facut, de asemenea, clipuri si spoturi publicitare in Anglia si in Norvegia.
In 2006 regizeaza primul sau lungmetraj, « Nouvelle Donne », in care doi prieteni din copilarie au ambitia de a deveni scriitori. Filmul, care trateaza deziluzia post-adolescenta, incertitudinea si visele risipite ale tineretii, a primit premiul Amanda (echivalentul norvegian al César-ului) pentru Cel mai bun film, Cel mai bun regizor si Cel mai bun scenariu original, inainte de a cunoaste o cariera deosebita la festivalurile internationale: Discovery Award la Festivalul International de Film de la Toronto, MovieZone Award la Rotterdam, Cel mai bun regizor si Don Quijote Award la Karlovy Vary, Cel mai bun film la Festivalul de la Milano si selectii oficiale la Festivalurile de la Sundance, Londra etc. Joachim Trier se alatura atunci listei celor “10 regizori de viitor de la Sundance”, stabilita de revista Variety.
 
Vote it up
101
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza